1 ÎMPĂRAȚI

 

Cărțile 1 și 2 Împărați cuprind o perioadă de decădere și declin în istoria lui Israel. Ele încep cu împăratul David și termină cu împăratul Babilonului. Debutează cu construcția Templului și se încheie cu distrugerea lui. Încep cu o perioadă de glorie și se termină în dezastru spiritual și robie națională. Vremea împăraților aduce în atenția noastră lucrarea profeților biblici. l Împărați se termină cu lucrarea lui Ilie, acestui om de excepție care a fost trimis de Dumnezeu să întoarcă poporul Israel din idolatrie la credința cea adevărată.

 

Titlul: În originalul ebraic, 1 și 2 Împărați au format o singură carte. Traducătorii în limba greacă le-au despărțit în două pentru că textul grec era mai lung cu o treime și sulurile de papirus pe care scriau ei erau limitate în lungime. Semnificația titlului este evidentă: aceste cărți înregistrează evenimentele din timpul domniei împăratului Solomon și ai celorlalți împărați care s-au succedat la tronul lui Israel și Iuda.

 

Autorul: Stilul cărții arată lucrarea unui singur autor, chiar dacă el a folosit și informații din alte cronici ale vremii (1 Împărați 11:41; 14:29). Tradiția evreiască atribuie cărțile acestea profetului Ieremia, în orice caz, cărțile acestea au fost scrise înainte de distrugerea celui dintîi Templu.

 

Data: Aproximativ 550 î.Cr. Cartea acopere o perioadă de 400 de ani de istorie înregistrînd creșterea și descreșterea împărăției lui Israel.

 

Conținutul cărții: În afară de timpul domniei lui Solomon, cartea 1 Împărați arată cum imediat după domnia lui Solomon, împărăția s-a divizat în alte două împărății: una în Nord continuînd să poarte numele de Israel și una în sud cu numele de Iuda. Împărăția lui Israel cuprindea zece seminții și avea capitala la Samaria, în timp ce din împărăția lui Iuda au făcut parte numai Iuda și Beniamin, iar capitala s-a aflat la Ierusalim. Pe tronul Samariei s-au perindat 19 împărați din seminții diferite. Ierusalimul a rămas credincios seminției lui David din care s-au ridicat succesiv un număr de 20 de împărați.

 

Ca împărțire, 1 Împărați se prezintă de la sine. Cele 22 de capitole sînt așezate în două secțiuni egale. Primele 11 capitole sînt consacrate celor 40 de ani de domnie ai lui Solomon, iar celelalte 11 acopere primii 80 de ani de existență separată a celor două împărății divizate.

 

Cuvinte cheia și teme caracteristice: Figura dominantă a cărții 1 Împărați este împăratul Solomon. Personalitatea lui este ieșită din comun din trei puncte de vedere: ca înfăptuitor de istorie, ca influență asupra societății și ca semnificație profetică mesianică.

 

Din punct de vedere istoric, Solomon reprezintă momentul de apogeu al monarhiei evreiești. Domnia lui marchează culmea de abundență materială și de cultură la care s-a ridicat vreodată Israelul. Cine citește capitolele 9 și 10 ale cărții își dă repede seama că nivelul ajuns de Solomon a stîrnit uimirea lumii de atunci. Solomon a fost și ultimul împărat care a domnit peste întreg Israelul. Singurul care va mai face acest lucru va fi Isus Cristos, cînd se va întoarce să domnească ca fiu al lui David pe tronul Ierusalimului.

 

Ca lider social, Solomon este una dintre cele mai copleșitoare prezențe din cîte au existat vreodată, înțelepciunea lui super-normală l-a făcut o celebritate admirată de toți contemporanii. A alcătuit trei mii de proverbe pline de discernămînt și de pricepere și a compus o mie cinci cîntări care-l așează în fruntea celor mai prolifici poeți din toate timpurile. Prietenii și dușmanii i-au căzut în admirație și s-au grăbit să facă pace cu împărăția lui. Abilitatea sa organizatorică și administrativă a produs un salt de cîteva secole peste nivelul cunoscut în lumea și civilizația de atunci. Capacitatea lui afectivă și emoțională a fost ieșită din comun (vezi Cîntarea Cîntărilor). Excesele lui maritale nu pot fi explicate decît dacă acceptăm acest punct de vedere. Atitudinea lui față de Dumnezeu este punctul fragil din întreaga lui constituție. Bogăția nemăsurată și neîmpărțită cu săracii poporului, mulțimea nevestelor și numărul mare de care de luptă sînt toate în contrast evident cu prevederile Legii date de Dumnezeu evreilor (Deut. 17:16-17). Deși este elocvent și înfocat în rugăciune, se observă la el o oarecare detașare de Dumnezeu. Abundența l-a făcut ca încet, încet să se socotească dacă nu suficient în sine însuși, cel puțin mai puțin dependent de ajutorul divin, în comparație cu modestia și sentimentul de neputință pe care l-am remarcat la tatăl său David, Solomon prezintă o siguranță de sine și o opulență care-i îneacă spiritul. Gîndurile sale exprimate în cartea Eclesiastul ni-l prezintă drept un cunoscător plictisit al tuturor dimensiunilor vieții umane. Blazarea lui este evidentă și supărătoare.

 

Falimentul lui Solomon ca lider spiritual al poporului a demonstrat încă o dată incapacitatea omului căzut în păcat de a sta într-o poziție de totală autoritate. Nimeni n-a fost vreodată mai înțelept ca Solomon și nimeni n-a avut la dispoziția sa mai multe resurse materiale și mai multă faimă. Falimentul lui este reprezentativ și suficient pentru a explica falimentele noastre.

 

Apusul domniei lui Solomon prevestește furtuna care se apropie. Tîrîtă de iubire, inima lui îngăduie să se clădească în Ierusalim temple pentru toți dumnezeii nevestelor lui. Chemoș, Baal-Peor și Moloh intră cu fast în cetate și în inimile poporului. Israelul se prăbușește iarăși în idolatrie. Dumnezeu îl trimite pe proorocul Ahia să-i vestească lui Solomon pedeapsa. Nimeni nu va mai aduna după el tot poporul într-o singură împărăție. Zece seminții vor trece sub stăpînirea unui slujitor de al său. Legămîntul Davidic însă va rămîne în picioare. David va avea mereu un urmaș pe scaunul său de domnie. Stăpînirea lui va fi însă limitata la semințiile lui Iuda și Beniamin.

 

Solomon este mult mai interesant și mai important însă ca semnificație tipologică mesianică. Asemeni tatălui său David, el este unul dintre cele mai clare anticipări ale lucrării lui Isus Cristos. Și tot ca David, Solomon este un simbol pentru aspectul viitor al domniei lui Cristos asupra lumii. Există comentatori care văd în David aspectul domniei mesianice din timpul mileniului, iar în Solomon aspectul domniei din Noul Ierusalim de după mileniu. Asupra acestor detalii nu putem să zăbovim și nici să ne pronunțăm în acest scurt studiu.

 

Prin ce simbolizează domnia lui Solomon aspecte din împărăția mesianică? Iată prin ce: Mai îmtîi, domnia lui a fost un timp de pace și odihnă. Solomon n-a scos sabia din teacă în anii săi de domnie. În al doilea rînd, a fost o domnie caracterizată prin primatul înțelepciunii și priceperii (1 Împărați 4 și 10). În al treilea rînd a fost vorba despre bogăție și slavă - așa cum nu mai fusese nicăieri și niciodată, în al patrulea rînd a fost o domnie care s-a bucurat de faimă și cinstire. Numele lui Solomon era renumit în toate împărățiile contemporane. În al cincilea rînd putem vorbi despre bucurie și siguranță. Iată ce putem citi în 1 Împărați 4:20,25: „Iuda și Israel erau în număr foarte mare... Ei mîncau și se veseleau...  au locuit în liniște fiecare sub via lui și sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon".

 

Din vestirile profeților noi știm că acestea sînt tocmai caracteristicile domniei mesianice viitoare a lui Cristos asupra lumii. Va fi pace și liniște: „Nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, și nu vor mai învăța războiul" (Isaia 2:4). „Atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate, vor fi împreună, și le va mîna un copilaș". (Isaia 11:6). Va fi un timp de înțelepciune și pricepere așa cum n-a fost niciodată: „Pămîntul va fi plin de cunoștința Domnului ca fundul mării de apele care-l acopăr" (Isaia 11:9; Habacuc 2:14). Va fi bogăție și slavă așa cum n-a mai fost niciodată căci: „muntele (împărăția) Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălța deasupra dealurilor, și toate neamurile se vor grămădi spre el" (Isaia 2:2; 11:10J. Va fi slavă și cinstire așa cum nici o împărăție n-a avut vreodată pe fața pămîntului: „În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, și slava va fi locuința Lui" (Isaia 11:10). În împărăția mesianică va fi bucurie și siguranță pentru toți cei ce vor locui în ea. Profetul Mica scrie: „fiecare va locui sub vița lui și sub smochinul lui, și nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oștirilor a vorbit" (Mica 4:4). Nu există nimic mai minunat decît studierea acestor pasaje care ne vorbesc despre Împărăția Domnului Isus care stă gata să vină. Chiar și numai o lectură fugară a lor ne face să spunem plini de dorință: „Vie împărăția Ta!"

 

Mesajul peste veacuri: Nu este greu de loc să înțelegem ce vrea Dumnezeu să ne învețe din cele întîmplate în cartea 1 Împărați. Textul care găzduiește acest mesaj este 1 Împ. 11:11-l3:

 

„Fiindcă ai făcut așa, și n-ai păzit legămîntul Meu și legile Mele pe care ți le-am dat, voi rupe împărăția de la tine și o voi da slujitorului tău. Numai nu voi face lucrul acesta în timpul vieții tale, pentru tatăl tău David. Ci din mîna fiului tău o voi rupe. Nu voi rupe însă toată împărăția; voi lăsa o seminție fiului tău, din pricina robului Meu David, și din pricina Ierusalimului pe care l-am ales".

 

Unde nu există ascultare, nu există viitor. Pentru cel semeț, Dumnezeu nu păstrează nici un loc sub soare. Smeritul însă va rămîne pururi în harul dumnezeiesc și Dumnezeu îi va asigura veșnicia.

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. DOMNIA LUI SOLOMON 1-11

a. Ridicarea lui Solomon, 1:1-3:1

 

ÎNȚELEPCIUNEA LUI SOLOMON, 3:2-4:34

Solomon cere înțelepciune, 3:2-15

Solomon dovedește înțelepciune, 3:16-28

Solomon așează administratori, 4:1-28

Solomon în mărirea sa, 4:29-34

 

b. Templul lui Solomon, 5:1-8:66

 

FAIMA LUI SOLOMON, 9:1-10:29

Legământul cu Domnul, 9:1-9

Darul dat lui Hiram, 9:10-14

Slujitorii lui Solomon, 9:15-25

Flota lui Solomon, 9:26-28

Vizita reginei din Seba, 10:1-13

Bogățiile lui Solomon, 10:14-29

 

CĂDEREA LUI SOLOMON, 11:1-43

a. Motivul, 11:1-8

b. Avertizarea, 11:9-13

c. Dușmanii, 11:14-28

d. Profeția lui Ahia, 11:29-40

e. Moartea lui Solomon, 11:41-43

 

II. ÎMPĂRĂȚIILE DESPĂRȚITE 12-22

 

DIVIZAREA ÎMPĂRĂȚIEI, 12:1-24

Cererea triburilor din nord, 12:1-4

Răspunsul lui Roboam, 12:5-15

Revolta triburilor din nord, 12:16-24

 

a. Domnia lui Ieroboam în Israel, 12:25-14:20

b. Domnia lui Roboam în Iuda, 14:21-31

c. Domnia lui Abiam în Iuda, 15:1-8

d. Domnia lui Asa în Iuda, 15:9-24

e. Domnia lui Nadab în Israel, 15:25-31

f. Domnia lui Baeșa în Israel, 15:32-16:7

g. Domnia lui Zimri în Israel, 16:15-20

h. Domnia lui Omri în Israel, 16:21-28

i. Domnia lui Ahab În Israel, 16:29-22:40

 

PROOROCUL ILIE

Ilie vestește seceta, 17:1

Dumnezeu îl îngrijește pe Ilie, 17:2-24

Ilie pe muntele Carmel, 18:1-46

Ilie fuge la Horeb, 19:1-18

Ilie H cheamă pe Elisei, 19:19-21

 

î Domnia lui Iosafat în Iuda, 22:41-50

j. Domnia lui Ahazia în Israel, 22:51-53

 

**************************************************