1 CORINTENI

 

Probabil că nici una dintre epistolele apostolului Pavel nu a fost scrisă unui grup mai frămîntat de probleme, de compromisuri cu păcatul și de lupte ca această scrisoare adresată creștinilor din orașul Corint. Au existat glasuri care au spus că Biserica din Corint poate fi numai în parte și cu greu considerată o Biseric㠄creștină". Totuși, faptul că Pavel o numește așa și mai ales faptul că Duhul Sfînt a socotit că scrisorile adresate de apostol credincioșilor de acolo merită să fie păstrate în canonul Noului Testament, ne îndeamnă să avem o altă părere. Este bine să stăruim cu atenție asupra acestei Biserici și să vedem ce mesaj găsim în epistolele adresate ei pentru viața Bisericilor de astăzi.

 

Titlul: În originalul grec, cartea se numește: „Pros Korinthious A" - „Către Corinteni A" (sau „întîia").

 

Autorul: Pavel este nu numai autorul acestei epistole, ci și fondatorul Bisericii din Corint (1 Cor. 4:14-15).

 

Contextul scrierii: Corintul era un mare centru comercial, cultural, religios și vai, un mare centru al desfrîului. Intrarea apostolului în oraș s-a petrecut la mai bine de o sută de ani după ce Iulius Cezar reconstruise cetatea, transformînd-o într-o nouă capitală a Ahaiei. Din punct de vedere maritim, Corintul era un oraș situat pe promontoriul dintre două porturi: Chencrea la est și Laceum la vest. Această poziție i-a asigurat accesul traficului maritim comercial din toată lumea. Cînd spuneai Corint, spuneai afluență materială, tranzacții comerciale, garnizoane militare, lux, afluență materială și... iar afluență materială. Cînd Pavel amintește de: „aur, argint și pietre prețioase" în capitolul 3, el vorbește cu oameni care cunoșteau foarte bine valoarea acestor mărfuri.

 

La 16 kilometri de porțile cetății se întindeau cîmpurile destinate Jocurilor Istmice, un corespondent al Jocurilor Olimpice de astăzi. Din patru în patru ani veneau acolo atleți din toată lumea să se întreacă în tot felul de jocuri dintre care cursele, boxul și luptele erau cele mai renumite. Pavel face aluzie la aceste întreceri în capitolul 9.

 

Sus pe înălțimea Acropolis, dominînd și la propriu și la figurat cetatea, se înălța mîndru Templul Afroditei, zeița iubirii și a fertilității. O mie de preotese practicau prostituția ca parte a ritualului de închinăciune. Corintul era un oraș al viciului. Pe străzi se plimbau bărbați homosexuali care-și lăsaseră părul să crească ca la femei. Vorbind despre ei, Pavel scrie în l Cor. 11:4:

 

„Nu vă învață chiar și firea că este rușine pentru un bărbat să poarte părul lung...” Ne putem închipui ce mare trebuie să fi fost dezgustul lui Pavel la vederea decadenței morale din jur. Nici în Antiohia nu întîlnise o așa combinație de „înțelepciune" lumească și imoralitate animalică. În toată Biblia nu se găsește o descriere mai vie a stării de păcat a omenirii decît aceea făcută de Pavel în capitolul 1 al epistolei către Romani. Este suficient să spunem că acel comentariu trist fusese scris pe vremea în care apostolul se afla în cetatea Corintului.

 

Pavel a venit la Corint după ce vizitase Atena. Acolo avusese o experiență nu prea încurajatoare cu cei ce-l ascultaseră (Fapte 17:15-34). Probabil că starea lui sufletească nu era prea bună. Grecia nu părea să fie un cîmp bun pentru Evanghelie. După îngîmfata Atena, a urmat decăzutul Corint! Nu-i de mirare că Dumnezeu a trebuit să i se arate noaptea și să-l încurajeze:

 

„Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbește și nu tăcea, căci Eu sînt cu tine; și nimeni nu va pune mîna pe tine, ca să-ți facă rău: vorbește, fiindcă am mult norod în această cetate". Aici a rămas un an și șase luni, și învăța printre Corinteni Cuvîntul lui Dumnezeu" (Fapte 18:9-10).

 

Primii cu care s-a întîlnit Pavel au fost Aquila și Priscila, evrei creștini, victime a expulzării evreilor din Roma sub Claudiu Cezar. Pentru că se ocupau și ei cu facerea corturilor, casa lor a devenit și casa lui Pavel. După ce Sila și Timotei, care fuseseră în Macedonia, au întregit echipa misionară, Pavel s-a dedat cu totul propovăduirii, fiind susținut material de ceilalți (Fapte 18:5).

 

În Fiecare zi de Sabat el predica în Sinagog㠄dovedind iudeilor că Isus este Cristosul". Două convertiri notabile s-au produs ca urmare a predicării: Iust, un evreu a cărui casă era vecină cu Sinagoga și-n casa căruia s-a mutat Pavel, și Crisp, fruntașul Sinagogii, care s-a întors la Domnul cu toată casa lui (Fapte 18:7-8) Așa a luat ființă Biserica Nou Testamentală din Corint alcătuită din bărbați și femei, evrei și dintre neamuri, sclavi și oameni liberi. Despre caracterul și caracteristicile acestei adunări găsim ceea ce spune Pavel în cap.l:26-31 și 6:9-11:

 

"De pildă, fraților, uitați-vă la voi care ați fost chemați: printre voi nu sînt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales...”, „Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici răpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți...”

 

Conținutul cărții: 1 Corinteni este o scrisoare plină de mînie, de mustrare, de corectare și de învățătură. După cele 18 luni petrecute în Corint, Pavel a plecat la Efes unde a stat 3 ani de zile. Fiind acolo, el a primit o scrisoare din partea credincioșilor din Corint în care i se cerea părerea despre căsătorie și despre carnea rămasă de la jertfele păgîne. Trei foarte cunoscuți membrii ai adunării din Corint i-au adus lui Pavel scrisoarea la Efes: Ștefanas, Fortunat și Ahaic (1 Cor. 16:17, 18). Nu încape nici o îndoială că între Pavel și acești trei frați din Corint au avut loc discuții amănunțite din care apostolul a aflat despre starea decăzută a credincioșilor Corinteni. Răspunsul lui Pavel este îndreptat deci nu numai spre problemele ridicate de ei, ci înspre combaterea și corectarea tuturor relelor despre care aflase.

 

Situația ar putea fi descrisă în aceste cuvinte: Cei din Corint fuseseră cu adevărat întorși la Cristos și formau acum o adunare de copii ai lui Dumnezeu. Ei o rupseseră în teorie pentru totdeauna cu idolatria și cu practicile idolatre. Totuși, ei nu puteau, peste noapte, să se desprindă de ceea ce fusese așezat an după an „în ei" și nu știau cum să se deslipească de ceea ce continua să se întîmple „în jurul lor". Practica vieții lor nu se ridicase la nivelul „teoriei".

 

Misionarii de astăzi ne povestesc despre situații asemănătoare în care se găsesc unii convertiți din țările păgîne. Acceptarea lui Cristos este amestecată adeseori cu forme tradiționale de idolatrie străveche. Oamenii nu se pot desprinde imediat de „formele" care le-au dat identitatea națională timp de secole. Se ajunge astfel la o stare de impas, pe care unii încearcă să o depășească pe calea compromisurilor. Așa și-au făcut loc în Biserică, de-a lungul veacurilor, tot felul de sărbători și de obiceiuri păgîne ca: rugăciunea pentru cei morți, teama de spiritele celor morți, pomana pentru sufletul morților, cultul regenerării de la schimbarea anilor, descîntecele și sărbătorirea unor zile preluate din calendarele păgîne. În relația cu păcatul, compromisul înseamnă îns㠄robie" spirituală (6:12). Corintenii au avut nevoie ca cineva să le spună că nu există nici o cale de mijloc: ori cu Dumnezeu, ori cu lumea păgînă. O alegere trebuia făcută și această alegere trebuia făcută repede. Acesta este în esență mesajul din l Corinteni 5 și 6. Duhul Sfînt este întristat într-o adunare în care este tolerat păcatul:

 

„Nu știți că voi sînteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?... căci Templul lui Dumnezeu este sfînt și așa sînteți și voi"(3:16-17}...”să fi fost dat afară din mijlocul vostru", „Dați afară dar din mijlocul vostru pe răul acela"(5:2, 13) „Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sînt ale lui Dumnezeu” (6:20)

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Una dintre cele mai frumoase lecții pe care le dă Pavel Corintenilor este lecția exemplului personal. Ca reprezentant al lui Cristos într-o lume pierdută, apostolul se dă pe sine pildă celor din greu încercata Biserică a Corintului. Sub presiunea lumii, credincioșii din toate timpurile au avut nevoie de lideri care nu numai să le spună ce au de făcut, ci să le și arate cum trebuie trăită viața creștină. În capitolul 4:16 el spune: „de aceea vă rog să călcați pe urmele mele", adăugînd în capitolul 11:1: „Călcați pe urmele mele, întrucît și eu calc pe urmele lui Cristos".

 

Iată cele zece pasaje în care Pavel se dă drept exemplu demn de urmat:

 

1. Loialitate în mesaj, metodă și motivație (2:1-5).

2. Seriozitate în punerea temeliei și în zidirea de deasupra (3:10-23).

3. Credincioșie în lucrul încredințat lui (4:1-6)

4. Răbdare în suferințele pentru Cristos. 4:9-16

5. Considerație pentru fratele mai slab. 6:12; 8:13

6. Renunțare la drepturi și privilegii. 9:12-18

7. Negare de sine pentru cîștigarea altora. 9:19-23

8. Autodisciplinare a trupului și a comportamentului. 9:27; 10:33

9. Stăpînire de sine în adunările publice. 14:18-20

10. Rîvnă și recunoștință. 15:9-10

 

CUPRINSUL CĂRȚII

Introducere (1:1-9)

 

I. MUSTRARE PENTRU DEZBINARE 1 - 6

(Corintenii se complăceau în a da slavă oamenilor -1:12)

 

Partidele atașate oamenilor sînt rele:

- pentru că mîntuirea prin Cruce înlătură orice fel de înțelepciune omenească (v.18-31)

- deoarece adevărata înțelepciune este dată de Duhul Sfînt; ea nu aparține oamenilor (v.5-13)

- deoarece „învățătorii" nu sînt decît „slujitori"; puterea este a Domnului (3:5, 6, 21; 4:1)

- atîta timp cît aceast㠄fală" (5:2) este ipocrită (5:6), căci credincioșii continuau să se complacă în mijlocul unor păcate murdare ca incestul, dările în judecată și abuzurile de tot felul.

 

II. RĂSPUNSURI LA PROBLEME RIDICATE 7-15

(Corintenii i-au scris lui Pavel despre aceste probleme - 7:1)

cap. 7 - Răspuns la problema: „căsătorie sau celibat?"

cap. 8-10 - Despre carnea rămasă de la jerfele păgîne.

 

Principiul (cap.8), exemplul lui Pavel (9),

avertismente din Scriptură (10),

rezolvarea (10:23-11:1)

 

cap.11 - Ținuta femeii în adunare (v.2-16) și comportarea la Cina Domnului (v.17-34).

cap. 12-14 - Răspuns în problema darurilor spirituale. Distribuite de Duhul (12), sărace fără dragoste (13), inferioare profeției (14).

cap. 15 - Răspuns la problema învierii sfinților. Relația cu învierea lui Cristos (v. 1 -19), perspectiva (v.20-34), trupurile celor înviați (v.35-49), „taina" (v.50-58).

Apendice - cap. 16

 

***********************************************