3 IOAN

 

Titlul: În originalul grec, cartea poartă numele: „Ioannou G" - „Ioan G", „gama" fiind a treia literă din alfabetul grecesc.

 

Autorul: Același „presbiter" care a scris și cea de a doua epistolă este și autorul acesteia (2 Ioan 1; 3 Ioan 1). De data aceasta, apostolul Ioan se adresează nu Bisericii și nici unei familii ci unui frate din Biserică.

 

Data: A doua și a treia epistolă a lui Ioan au fost probabil scrisori de salut care au însoțit cea dintîi epistolă spre destinatarii ei. Data scrierii lui 3 Ioan deci trebuie să fie plasată tot în preajma anului 90 d.Cr.

 

Contextul scrierii: Cea de a treia epistolă s-a născut pe fondul acelorași frămîntări care tulburau viața Bisericii creștine din Asia spre sfîrșitul vieții lui Ioan. Rămas ultimul ucenic al Domnului în viață, Ioan veghează asupra adunărilor creștine și asupra celor care funcționează ca lideri spirituali ai Bisericii.

 

Conținutul cărții: Această a treia epistolă a lui Ioan este scurtă în conținut, dar plină de informații care trebuiesc toate studiate. Epistola poate fi considerată o scrisoare de însoțire și recomandare pentru „cărăușii" trimiși să răspîndească epistola scrisă de Ioan pentru apărarea credinței în acele timpuri de atacul furibund al ereticilor „gnostici": „Vei face bine să îngrijești de călătoria lor, într-un chip vrednic de Dumnezeu; căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva de la neamuri. Este datoria noastră dar, să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul" (3 Ioan 7-8).

 

La fel de bine însă, epistola poate fi citită ca și un studiu în comportamentul liderilor spirituali ai Bisericii. Ioan, Gaiu, Diotref și Dimitrie sînt tot atîtea tipuri de slujitori ai Bisericii. Ioan este „presbiterul" cu autoritate apostolică, Gaiu este lucrătorul tînăr plin de rîvnă care se avîntă dincolo de limitele puterilor sale (3 Ioan 2-3). Creșterea lui spirituală era supravegheată direct de Ioan. În Biserica în care se afla, Gaiu este prins Între exemplul rău dat de Diotref („Diotref, căruia îi place să aibă întîietatea între ei, nu vrea să știe de noi. Ne clevetește cu vorbe rele, nu primește pe frați și împiedică și pe cei ce voiesc să-i primească, și-i dă afară din Biserică" - v. 9-10) și exemplul bun dat de Dimitrie („Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre Dimitrie; și noi mărturisim despre el; și știi că mărturisirea noastră este adevărată" - v.12). Sfatul pe care Ioan i-l dă lui Gaiu este să nu se lase biruit de rău și să se ia după exemplul bun stabilit de Dimitrie: „Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este de la Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu" - v. 11).

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: În textul acestei epitole ne întîlnim iarăși cu „umblarea în adevăr” (3 Ioan 4), cu „umblarea în dragoste" (3 Ioan l, 6, 7) și cu grija lui Ioan pentru Biserica Domnului. Intimitatea dintre apostol și credincioși este ilustrată cum nu se poate mai bine de exprimarea dorinței lui Ioan de a sta de vorbă cu ei „gura" către gură" (2 Ioan 12; 3 Ioan 13).

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

Introducere, 1

 

I. GAIU - LUCRAREA ÎN ADEVĂR ȘI ÎN DRAGOSTE

Un lucrător în creștere

a. Credincioșie față de adevăr, 3-4

b. Slujire fată de frați, 5

c. Umblare în dragoste, 6

d. Colaborare cu frații, 7-8

 

II. DIOTREF, LUCRAREA ÎN FIREA PĂMÎNTEASCĂ

Un lider firesc

a. Îi place să aibă întîietatea, 9

b. Nu vrea să știe de alții, 9

c. Îi clevetește pe alți lucrători, 10

d. Nu primește pe frați, 10

e. Crede că este„proprietarul" Bisericii, 10

f. Dă afară pe cine vrea el, 10

g. Va trebui să fie disciplinat, 10

h. Este un pericol pentru creșterea altora, 10

 

III. DIMITRIE, LUCRAREA VORBITĂ DE BINE

Un exemplu demn de urmat

a. Sprijinit pe Cuvîntul lui Dumnezeu, 12,

b. Vorbit de bine de frații din Biserică, 12

c. Confirmat de apostoli, 12

 

Încheiere, 13-14

 

*************************************