ȚEFANIA

 

„Voi nimici totul de pe fața pămîntului, zice Domnul. Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Și-a sfințit oaspeții" (Țef. 1:2,7)

 

Titlul: Numele profetului, care formează și titlul cărții vine de la două cuvinte ebraice: „Țefan-Iah" care se pot traduce prin: „Dumnezeu care ascunde".

 

Autorul: Țefania este singurul profet care merge cu propria linie genealogică pînă la a patra generație: „Țefania, fiul lui Cuși, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia” (Țef. 1:1). Motivul acestei prezentări este acela al sublinierii apartenenței lui la linia davidică. Țefania a fost un prinț din familia lui David care a fost chemat de Dumnezeu la slujba profeției. El a fost deci rudă de sînge cu împăratul Iosia, în timpul căruia și-a desfășurat activitatea. Se prea poate ca influența lui Țefania să fi fost unul dintre factorii care l-au influențat pe Iosia în mișcarea lui de trezire spirituală a țării.

 

Data: Țefania ne dă el însuși datele lucrării lui profetice: „pe vremea lui Iosia, fiul Amon, împăratul lui Iuda" (Țef. 1:1). Ținînd seama că acest Iosia a domnit între 640-609 î.Cr. și că Ninive nu fusese încă nimicită (Țef. 2:13), putem fixa scrierea acestor profeții între anii 640-612 î.Cr., aceasta însemnînd că Țefania l-a însoțit pentru o vreme pe Ieremia în începutul misiunii sale.

 

Contextul istoric: Țefania este profetul nemulțumit în vreme de trezire spirituală. Domnia lui Iosia a adus în Iuda o vreme de întoarcere la litera și ritualul religios din „vremurile bune". Prima reformă a lui Iosia s-a produs în anul 628 î.Cr. în cel de al doisprezecelea an de domnie (2 Cron. 34:3-7). Împăratul a înlăturat altarele lui Baal, a dărîmat stîlpii idolești și a ars oasele profeților mincinoși pe altarele lor. Șase ani mai tîrziu (622 î.Cr.), cea de a doua mișcare de reformă condusă de Iosia s-a produs atunci cînd preotul Hilchia a găsit Cartea Legii în Templu (1 Cron. 34:8-35:19). Aceste două reforme au fost însă prea mici și au venit prea tîrziu. Schimbarea a fost mai mult administrativă, decît spirituală (2 Imp. 22-23) Proorocul Hulda i-a spus lui Iosia că Dumnezeu apreciază intențiile lui bune, dar că poporul neînfrînat și neschimbat în trăirile lui va trebui pedepsit cu asprime (2 Împ. 22:15-20). Înnoirea făcută în țară de Iosia a fost mai mult o reformă, decît o renaștere. Acest lucru a fost proclamat cu tărie de Ieremia: vicleana Iuda, nu s-a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie" (Ieremia 3:6-10).

 

Conținutul cărții: Nu este de mirare deci că Țefania nu pomenește nimic despre reformele religioase ale lui Iosia. Analiza lui asupra stării spirituale a poporului a mers dincolo de straturile superficiale ale aparențelor. Ceea ce a văzut el în starea evreilor a fost nestatornicie, păcat și nelegiuire. Expunînd public vinovăția oamenilor, Țefania strigă cu putere anunțînd venirea „zilei Domnului". Acest uragan al mîniei divine se va năpusti peste țară și o va face una cu pămîntul. Țefania și Ioel au cîntat împreună oda răzbunării lui Dumnezeu asupra împărăției lui Iuda.

 

Dincolo de vremea pedepsei, Țefania vede și el vremea îndurării și a slavei:

 

„Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit și mic, care se va încrede în Numele Domnului. Bucură-te și saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, și nu va mai putea de veselie pentru tine. În ziua aceea vă voi aduce înapoi; căci vă voi face o pricină de slavă și de laudă între toate popoarele pămîntului" (Țef. 3:12, 14, 17, 20).

 

Cuvinte cheia și teme caracteristice: Țefania este cunoscut pentru vehemența cu care proclam㠄venirea zilei Domnului" (Țef. 1:14, 15; 2:3).

 

Mesajul cărții: Mesajul cărții este clar: Dumnezeu nu poate fi înșelat cu aparențe trecătoare. El cunoaște și cercetează inima. Jumătățile de măsură în pocăință sînt sinonime cu nepocăința. O jumătate de trezire spirituală este insuficientă pentru mîntuire tot așa cum este insuficientă o scară prea scurtă sau un pod numai pe jumătate terminat.

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. O PRIVIRE ÎNĂUNTRU - MÎNIE ASUPRA LUI IUDA

a. Pedeapsa asupra lui Iuda, 1:1-18

b. Îndemn la pocăință, 2:1-3

 

II. O PRIVIRE ÎN JUR - MÎNIE ASUPRA NEAMURILOR

a. Vest și Est: Filistia și Moabul, 2:4-11

b. Sud și Nord: Etiopia și Asiria, 4:12-15

c. „Vai"-uri asupra Ierusalimului, 3:1-8

 

III. O PRIVIRE DINCOLO DE TIMP - VREMEA TĂMĂDUIRII

a. Convertirea neamurilor, 3:9

b. Restaurarea poporului Legămîntului, 3:10-15

c. Slava se va întoarce în Ierusalim, 3:16-20

 

****************************************