RUT

 

Cartea „Rut" este o oază de credincioșie într-o epocă caracterizată de idolatrie și apostazie.

 

Titlul: Este una dintre singurele două cărți din Biblie care poartă numele unei femei. Cealaltă este „Estera" cu care se contrastează și se completează reciproc.

 

Autorul: Samuel a scris această carte probabil după ce l-a uns pe David ca nou împărat peste Israel.

 

Data: Aproximativ în jurul anului 1.000 î.Cr.

 

Conținutul cărții: Cartea Rut este un apendice al cărții Judecătorilor. De fapt, ea ar fi trebuit să fie inclusă în acea carte. Iată ce declară autorul ei în primul verset al cărții: „Pe vremea judecătorilor a fost o foamete în țară...”

 

De ce a scos Samuel această întîmplare din cartea Judecătorilor și a făcut-o o carte de sine stătătoare? Motivele sînt două și amîndouă sînt clare ca lumina zilei.

 

În primul rînd, Samuel a vrut ca această carte să fie o încheiere recapitulativă a lecțiilor date în cartea Judecători, încă o dată ne vom întîlni aici cu ciclul de apostazie, pedeapsă, pocăință și izbăvire. De data aceasta însă, Samuel vrea să răspundă unei întrebări viclene: „Și dacă nu ne vom pocăi? Ce se va întîmpla cu noi dacă în loc să ne pocăim ne vom îndepărta și mai mult de Domnul și vom fugi pe alte meleaguri, departe de fața Sa?" Experiența tristă a familiei lui Elimelec este răspunsul clar și răspicat dat acestor întrebări răuvoitoare: „Nicăieri nu este prea departe pentru mîna Domnului ca să ne ajungă și să ne pedepsească". Nu există altă soluție de ieșire de sub pedeapsă decît pocăința. Cînd ne pocăim cu adevărat Dumnezeu se grăbește să ne dea izbăvirea și binecuvîntarea.

 

În al doilea rînd, istoria familiei lui Elimelec este scoasă în evidență pentru că din această familie s-a născut mai tîrziu Ișai, tatăl lui David, acest nou împărat uns de Samuel peste Israel. Providențial, scrierea lui Samuel este mai importantă decît și-a dat el atunci seama căci ea ne arată o secvență din viața familiei care-L va da lumii pe Mesia: Domnul Isus Cristos din seminția lui David.

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: O citire foarte atentă va scoate la iveală un mesaj spiritual latent ascuns în semnificația numelor purtate de personajele cărții, întîmplarea debutează la Betleem, care tradus înseamn㠄casa plinii". Primul personaj cu care ne întîlnim este Elimelec al cărui nume se traduce prin „Dumnezeu este împăratul meu" (Eli=Dumnezeu, melech=împărat). Acest bărbat pleacă din Betleem împreună cu nevasta lui numită Naomi, care se poate traduce prin „plăcuta" sau „fermecătoarea", și cu cei doi fii ai lor: Mahlon, care înseamn㠄cîntec" și „bucurie", și Chilion, care înseamn㠄ornament" sau „desăvârșire". Hotărîrea lor de a pleca este echivalentă cu o încercare de a scăpa de sub pedeapsa pe care Dumnezeu o trimisese asupra Israelului prin secetă, în Moab, Elimelec („Dumnezeu este împăratul meu") moare și după el mor și cei doi fii: Mahlon (bucuria) și Chilion (desăvârșirea). Frîntă de durere, Naomi hotărăște să se întoarcă în Israel, dar refuză să mai fie numită Naomi și cere să i se spună de acuma: Mara, care înseamnă amărăciune. Mesajul spiritual din această succesiune de evenimente este foarte clar: în Canaan, Israelul trăia sub teocrație („Dumnezeu este împăratul meu") și făcea casă bună cu plăcerea, cîntecul, bucuria, frumusețea și desăvîrșirea. Sub pedeapsa lui Dumnezeu, ei au recurs la soluții lăturalnice, refuzînd pocăința și asta le-a adus moarte, suferință și sărăcie. Pentru copiii Domnului, singura ieșire din impasul neascultării este pocăința și întoarcerea acasă, la Dumnezeului lor care nu obosește iertîndu-i și reparîndu-le greșelile. Din momentul hotărîrii de întoarcere în țară, mîna nevăzutului Dumnezeu începe să lucreze tainic pentru refacerea viitorului lui Naomi. Una dintre nurori, moabită Rut, se întoarce împreună cu ea și găsește favoare în ochii unui om bogat numit Boaz (tradus prin: „în El este puterea"). Acest Boaz restaurează moștenirea lui Naomi și-i dăruiește un fiu prin Rut. Fiul lui Naomi din Rut, Obed, fusese hotărît de Dumnezeu să fie tatăl lui Ișai și bunicul lui David, împăratul slăvit al lui Israel.

 

O altă temă foarte importantă din cartea Rut este„Goel", ruda cu drept de răscumpărare. În rînduială lui Israel, cineva căzut în robie putea fi răscumpărat de un astfel de Goel care trebuia să îndeplinească 3 condiții: să fie cea mai apropiată rudă, să vrea să răscumpere și să poată să răscumpere, în cazul lui Naomi au existat două persoane care aveau acest drept: una al cărui nume nu este specificat (Rut 3:12; 4:1-6) și Boaz (2:20; 4:9-13). Prin răscumpărarea pe care o face, Boaz este un tip care-l prevestește pe Domnul Isus. Lucrarea Lui de răscumpărare este descrisă strălucit în Apocalipsa 5:1-10:

 

„Apoi am văzut în mîna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinlăuntru, și pe dinafară, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?" Și nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pămînt, nici sub pămînt, care să poată să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Și am plîns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea.

 

Și unul dintre bătrîni mi-a zis: „Nu plînge: Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, și cele șapte peceți ale ei. Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii, și între bătrîni, am văzut stînd în picioare un Miel. Părea junghiat, și avea șapte coarne și șapte ochi, care sînt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pămîntul. El a venit, și a luat cartea din mîna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie. Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii și cei douăzeci și patru de bătrîni s-au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută și potire de aur, pline cu tămîie, care sînt rugăciunile sfinților. Și cîntau o cîntare nouă, și ziceau: „Vrednic ești tu să iei cartea și să-i rupi pecețile, căci ai fost jungheat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam. Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și ei vor împărați pe pămînt".

 

Pentru că putea și dorea să ne răscumpere, Domnul Isus s-a înrudit cu noi prin întrupare și a devenit Goel-ul nostru.

 

Pe cine simbolizează însă cel care, deși putea, n-a vrut să facă răscumpărarea Naomei din cauza moabitei Rut? Ei bine răspunsul este simplu. Acel „cutare" (Rut 4:1) simbolizează pretențiile Legii mozaice. Textul Legii spunea: „Amonitul și Moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecilea neam, pe vecie. Să nu-ți pese nici de propășirea lor, nici de bună starea lor, toată viața ta, pe vecie". (Deut. 23:3, 6) Moabită Rut este un simbol al Bisericii. Dumnezeu ne-a răscumpărat prin Cristos, dincolo de prevederile Legii, printr-un act de har și de nemăsurată îndurare.

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. ZADARNICA FUGA DE PEDEAPSĂ 1:1-5

a. Contextul istoric, 1:1

b. Contextul familial, 1:2

c. Rezultatul fugii, 1:3-5

 

II. ÎNTOARCEREA 1:6-22

a. Hotărîrea Naomei, 1:6-7

b. Sfatul dat nurorilor, 1:8-13

c. Hotărîrea lui Rut, 1:14-19

d. Naomi se cheamă acum Mara, 1:20-22

 

III. ÎNCEP COINCIDENȚELE 2:1-23

a. Rut merge pe ogorul lui Boaz, 2:1-3

b. Rut este lăudată de Boaz, 2:4-13

c. Rut capătă trecere înaintea lui Boaz, 2:14-16

d. Naomi întrevede binecuvîntarea, 2:17-22

e. Rut rămîne în ogoarele lui Boaz, 2:23

 

IV. ÎNTÎLNIREA DIN NOAPTE, 3:1-18

a. Sfatul dat lui Rut de Naomi, 3:1-4

b. Ascultarea lui Rut, 3:5-6

c. Boaz înțelege și acceptă, 3:7-15

d. Naomi are credință, 3:16-18

 

V. ÎNTÎLNIREA DE LA POARTĂ 4:1-12

a. Cererea lui Boaz, 4:1-4

b. Explicația lui Boaz, 4:5

c. Refuzul răscumpărătorului, 4:6

d. Boaz oferă răscumpărare, 4:7-10

e. Poporul se bucură, 4:11-12

 

VI. DUMNEZEU DĂ UN VIITOR LUI NAOMI 4:13-22

a. Nașterea copilului, 4:13

b. Urarea femeilor din cetate, 4:14-17

c. Linia davidică, 4:18-21

 

******************************************