PLÎNGERILE LUI IEREMIA

 

Cartea aceasta este o elegie scrisă la moartea unui oraș. Ieremia plînge peste Ierusalimul transformat în ruine de către oștile invadatoare ale Babilonului.

 

Titlul: Cartea poartă același nume și în original și în traducerile mai cunoscute. Este clar că durerea acestui profet l-a făcut să vibreze cu o măiestrie pe care numai un talent cu totul remarcabil putea s-o aibă. Cele cinci capitole ale cărții sînt tot atîtea plîngeri ale căror versete sînt așezate în ordine alfabetică. Fiecare dintre primele 4 capitole începe cu litera „a" și se termină cu „z". În capitolul 3, fiecărei litere îi sînt alocate un grup de trei versete. Avem de a face cu patru acrostihuri alfabetice. Ieremia plînge literalmente de la A la Z.

 

Autorul: Nimeni nu putea să scrie această carte în afara lui Ieremia. Acest om a fost profetul unei iubiri neîmpărtășite. Capitolele acestei cărți ni-l prezintă plîngînd aplecat peste cadavrul marei sale iubiri: Ierusalimul. Aparent, misiunea lui Ieremia a fost un eșec total. Dumnezeu nu ne judecă însă după rezultatele slujirii noastre, ci după credincioșia pe care am dovedit-o. Din acest punct de vedere, Ieremia este unul dintre cei mai mari bărbați din istoria poporului lui Dumnezeu.

 

Data scrierii: Cartea a fost scrisă la puțin timp după distrugerea Ierusalimului (Ier. 39:52). Nebucadnețar a asediat orașul din luna Ianuarie 588 pînă în luna Iulie 586. Ierusalimul a căzut în 19 Iulie, 586, iar Templul și cetatea au fost date pradă focului în 15 August 586. Probabil că Ieremia a scris această serie de elegii înainte de plecarea lui înspre Egipt (Ier. 43:1-7).

 

Conținutul cărții: Așa cum am spus, cele cinci capitole sînt tot atîtea plîngeri pe care profetul le revarsă asupra ruinelor orașului. Cartea aceasta este o extraordinară carte de poezie. Ea nu a fost așezată în secțiunea cărților poetice pentru că se înlănțuie în lucrarea profetică a lui Ieremia, într-adevăr, în mijlocul durerii și deznădejdii, Ieremia înalță din cînd în cînd ode ale speranței, veritabile demonstrații de credință în mijlocul celor mai adverse condiții. Iată, de exemplu, pasajul din capitolul 3:21-23: „Iată ce mă mai gîndesc în inima mea, și iată ce mă mai face să trag nădejde: Bunătățile Domnului nu s-au sfîrșit, îndurările Lui nu sînt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atît de mare!".

 

Trei teme se împletesc în desfășurarea țesăturii poetice:

 

(1). Cea mai importantă dintre ele este bocetul pentru Ierusalimul dărîmat. Dumnezeu s-a ținut de cuvînt. Lipsa pocăinței a atras asupra evreilor pedeapsa cruntă. În durerea lui, Ieremia vorbește cînd în numele său, cînd în numele cetățenilor Ierusalimului, cînd în numele cetății însăși.

 

(2). A doua temă este mărturisirea păcatelor și recunoașterea dreptății lui Dumnezeu în hotărîrea pedepsei asupra împărăției lui Iuda.

 

(3) Cea de a treia temă este mai puțin dominantă, dar nu mai puțin importantă: ea este nădejdea într-o viitoare restaurare a Ierusalimului și a locuitorilor săi, datorită marelui har pe care evreii l-au găsit întotdeauna la Dumnezeul lor. Ieremia este un profet care cunoaște valoarea legămîntului. Iată ce scrie el în 3:24- 26: „Domnul este partea mea de moștenire", zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului". Și aceasta pentru că -.„Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, cînd mîhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el, după îndurarea Lui cea mare" (Plîngeri 3:31-32).

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Explicația nenorocirii Ierusalimului este descrisă astfel: „Ca un vrăjmaș a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a dărîmat toate palatele, i-a prăpădit întăriturile, și a umplut pe fiica lui Iuda cu jale și suspin. I-a pustiit cortul sfînt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării Sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile și Sabatul, și, în mînia Lui năpraznică, a lepădat pe împărat și pe preot" (Plîngeri 2:5-6).

 

Mesajul cărții: Ieremia este un slujitor care se aseamănă foarte mult cu Stăpînul său. Peste alte 600 de ani, Domnul Isus avea să vină el însuși pe pămînt și să plîngă pentru aceiași cetate: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De cîte ori am vrut să strîng pe copiii tăi cum își strînge găina puii sub aripi, și n-ați vrut! Iată că vi se va lăsa casa pustie" (Matei 23:37-38).

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. Distrugerea Ierusalimului (1)

Nenorocirile Ierusalimului 1:1-11

Jalea Ierusalimului 1:12-22

 

II. Mînia lui Dumnezeu (2)

Judecata Domnului, 2:1-10

Plîngerea profetului, 2:11-22

 

III. Rugăciune pentru îndurare (3)

Cîntarea de jale 3:1-18

Pricina de încredere, 3:19-42

Suferința profetului 3:43-54

Rugăciunea profetului, 3:55-66

 

IV. Jalea Ierusalimului asediat (4)

Asedierea cetății, 4:1-12

Motivația nenorocirii, 4:13-20

O geana de nădejde, 4:21-22

 

V. Rugăciune pentru renaștere (5)

Mărturisirea, 5:1-18

Mijlocirea, 5:19-22

 

************************************