Ogorul de lucrat în câmpul credinței

 

Printr-o înștiințare din timpul nopții, Domnul mi-a arătat un ogor foarte mare care era semănat pe rânduri. Lucrătorii ogorului erau repartizați în așa fel ca fiecare să lucreze, să sape rândul din dreapta lui. Fiecare răspundea personal de felul cum lucrează până la asfințitul soarelui, trebuia să termine cu săpatul rândului căci atunci venea stăpânul ogorului să-și plătească lucrătorii. Stăpânul și-a pus slujitori care trebuiau să supravegheze pe lucrătorii ogorului ca fiecare să lucreze bine.

Pe care nu știa să sape îl învăța cum să taie buruienile și să smulgă rădăcinile ca plantele semănate să nu fie înăbușite de buruieni și să poată crește ca să aducă roadă. Pe cei ce se opreau din lucru îi îndemna să nu stea, să lucreze ca nu cumva să rămână în urmă, că e mai greu să-i ajungă pe ceilalți lucrători din urmă.

Pe cei ce o luau prea înainte îi sfătuia să se întoarcă înapoi și să ajute pe cei mai slabi care de abia puteau să-și sape rândul. La început lucrul a mers bine un timp, căci fiecare s-a apucat cu drag de lucru și râvnă de a săpa cât mai bine rândul. Dar n-a durat mult îndemnul și râvna de a lucra. Unii s-au obosit, alții discutau între ei rezemați în sape zicând: avem timp până apune soarele să terminăm de săpat rândul, mai ales partea tânără, deșii au pornit cu mult curaj și râvnă repede li sa stins zelul și au început să sape numai de formă pe deasupra. Râdeau de la suprafață buruienile fără să sape pământul ca să taie și rădăcinile buruienilor. Alții dădeau cu sapa cam la o jumătate de metru și trăgeau pământ proaspăt peste buruienile nesăpate ca să nu se mai vadă și să dea impresia că a săpat peste tot, dar în urma lor buruienile ieșeau repede la iveală și rândul se deosebea între toate că era plin de buruieni

Supraveghetorii au observat acest lucru și i-a întors pe mulți înapoi pe rânduri arătându-le buruienile nesăpate și lucrul făcut de formă, lua sapa și le arăta, uite așa se sapă, se dă cu sapa mărunt dar adânc ca toate buruienile să fie tăiate și rădăcinile se scot cu mâna, se scutură de pământ și se aruncă de o parte ca să se usuce să nu mai dea lăstari din nou, ca sămânța bună să poată crește și să nu fie înăbușită de buruieni. Unii au înțeles sfatul și au început a lucra cum i-a învățat, dar alții au fost mai obraznici și au început a comenta: ce parcă eu nu știu a săpa? De rândul meu eu răspund, n-ai la ce te amesteca tu să-mi spui ca să sap bine și-l lua în râs pe supraveghetor, n-ai altceva de făcut decât să te întorci pe rânduri să cauți buruienile netăiate?

Să arate că ei fac ce vor și nu le pasă de supraveghetori au început a râde între ei și aruncau cu bulgări de pământ unii după alții zicând:

-   avem timp până apune soarele să terminăm cu săpatul, la început terenul era drept apoi începea să fie deluros și din ce în ce urcușul era mai mare și acolo cu mult greu se putea lucra, fiindcă trebuia să-ți menții poziția să nu cazi, și pământul era pietros, mai înțelenit și se săpa mai greu. Foarte puțini se mai țineau serios de lucru și aceia erau parcă storși de puteri. Atunci a apărut un sol al Domnului văzând că supraveghetorii nu mai sânt ascultați și a strigat tare să fie auzit de toți:

<< Luați bine seama fiecare. De nu veți lucra așa cum ați fost învățați să tăiați buruienile și să scoateți toate rădăcinile lăstarilor de amărăciune desțelenindu-vă ogorul inimi ca să poată crește sămânța cuvântului în voi aducând roadă, să știți că cu nici un chip nu veți avea parte de răpire și veți trece pe la judecată ca să dați socoteală de felul cum ați lucrat și de lucrarea ce a-ți făcuto de formă. Fiecare să înțeleagă că lucrarea ogorului nu e o pierdere de timp făcută de formă fiecum, ci e o poruncă și o datorie sfântă și pentru lucrarea făcută fiecare va fi ori răsplătit ori osândit. Luați seama că soarele a coborât mult spre asfințit și cei mai mulți stau nepăsători și cu ogorul nelucrat >>.

În fața noastră a apărut o clădire mare albă ce avea mai multe trepte care trebuiau urcate. În fața ușii era o ființă îmbrăcată în alb ce a strigat mai multe nume să intre pentru examinare. Fiecare aștepta cu teamă și cu emoție să-și audă numele strigat. Cei ce au fost strigați au intrat prima dată într-o odaie care era ca un magazin de prezentare. Erau expuse haine albe prima categorie și haine albe cusute la gherghef cu fir auriu – li se spuneau haine de sărbătoare – diferite podoabe de aur și învelitori de preț vălul supunerii al umilinței al smereniei vălul de neprihănire lucrate dintr-o țesătură foarte fină. Brâuri de preț pentru bărbați și femei, brâul adevărului, brâul de tărie de supunere de putere împodobite cu pietre scumpe.

O ființă cerească a spus celor ce au intrat acolo: îmbrăcați-vă în haine albe, luați-vă și haine de sărbătoare, învelitori și brâuri de preț, împodobiți-vă cu podoabe sfinte, cu podoabele neprihănirii să puteți ieși în întâmpinarea Mirelui că e gata să apară. Unii au primit cu mare bucurie această veste și își luau haine și își alegeau brâuri și podoabe ca să poată ieși în întâmpinarea Mirelui. Dar o mare parte au rămas nepăsători ca și cum pe ei nu i-ar interesa nimic, că sânt bine așa cum sânt. De acolo se deschidea o altă ușă. Acolo era sala unde se făcea examinarea fiecăruia personal. Se intra pe rând după cum erau strigați. Când ieșeau de la examen unii erau foarte triști și posomorâți. De triști ce erau, nu voiau să stea de vorbă cu nimeni, nici nu răspundeau celor ce-i întreba cum a fost la examen. Alții spre deosebire de aceștia ieșeau de la examen foarte bucuroși și transformați de bucurie parcă și fața le strălucea, dar nici ei ca să nu-și întrerupă bucuria nu răspundeau la întrebările ce li se punea de cei ce erau afară și așteptau să intre la examen. Când am auzit numele meu strigat am început să tremur de frică și emoții. Când am intrat înăuntru, mi s-a dat voie să asist cum se face examinarea altei persoane.

 

Într-un capăt și altul al sălii se găseau două suporturi solide pe care  era pusă o cruce așezată orizontal. Pe această cruce mi s-a spus că trebuie răstignită firea și cu pretențiile firești și fiecare trebuie să treacă pe la cruce, pe cruce trebuie să stea sub forma răstignirii până când firea și pretențiile ei erau răstignite și căpătai chipul unei făpturi noi după asemănarea chipului lui Hristos. Un sol al Domnului supraveghea toată lucrarea. După ce erai pus pe cruce, te acoperea cu un văl alb și acolo trebuia să stai răstignit până deveneai o făptură nouă în Hristos. Din când în când solul Domnului venea și ridica vălul alb uitându-se dacă s-a făcut procesul de transformare a făpturii noi în cel răstignit. Dacă firea și pretențiile firești încă nu erau răstignite lăsa vălul peste tine zicând: mai trebuie să stai, NU A LUAT ÎNCĂ HRISTOS CHIP ÎN TINE. Cel care nu voia să suporte răstignirea și zicea că nu mai poate să suporte răstignirea, că nu mai poate să stea pe cruce era lăsat să se scoale dar era CĂZUT la examen.

 

I se spunea TU VEI TRECE PE LA JUDECATĂ, NU VEI AVEA PARTE DE RĂPIRE. Cel ce accepta răstignirea firii până ce devenea o făptură nouă era transformat într-o frumusețe deosebită și lumină cerească îi radia pe față. Ieșea de acolo slăvind pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt plini de bucurie.

Am văzut o altă persoană pusă pe cruce și solul Domnului repeta condițiile care trebuie acceptate pentru răstignirea firii pământești.

 

Orice pretenție trebuie să cadă jos, orice gând de înălțare, de mândrie, de răzbunare, orice mânie, orice iuțime, orice strigare, trebuie să piară din ființa ta. Orice dorință de realizare pământească trebuie supusă voinței lui Hristos. Cu lepădarea de sine orice dorință pământească trebuie pusă pe altarul jertfei până vei putea spune:

 

Doamne nu voia mea să se facă ci voia Ta

 

Pentru a accepta această lucrare se cere să treci pe la cruce, unde nu era deloc ușor și se auzeau suspine, plânsuri și gemete de durere și fiecare clipă se părea așa de lungă pe crucea răstignirii.

Persoana de pe cruce de la un timp a întrebat pe solul Domnului: nu-i de ajuns­?

mai trebuie să stau pe cruce ? că simt că nu mai pot, și i sa răspuns nu-i de ajuns, mai trebuie să stai și să simți durerile răstignirii firii tale până vei devenii o făptură nouă vie pentru Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc și pe urmă celelalte, soț, soție, copii și rudele. Toate durerile răstignirii ți se vor pare mici față de bucuria care o veți simții când vei devenii o făptură nouă în HISTOS. Durerile au devenit tot mai mari și ființa de pe cruce a strigat: VREAU SĂ DEVIN O FĂPTURĂ NOUĂ dar durerile sânt uneori mai mari ca durerile nașterii unui copil simți din creștet până în picioare numai fiori. Atunci solul Domnului a ridicat vălul alb și a strigat. SLAVĂ DOMNULUI S-A FĂCUT TRANSFORMAREA SE VEDE CHIPUL FĂPTURII NOI , te poți scula de pe cruce, nu uita că ești o făptură nouă și cei jur trebuie să vadă în tine CHIPUL LUI HRISTOS . Atunci de bucurie cei ce au luat examenul au început să cânte și lăudau pe Hristos prin Duhul Sfânt în limbi cerești și apoi au continuat cu această cântare dată tot prin Duhul Sfânt:

 

 

POPORUL MEU DE PE PĂMÂNT

RĂSCUMPĂRAT CU SÂNGE SFÂNT

VEGHAZĂ-NTR-UNA CU MULT DOR

CĂ ÎN CURÂND APAR PE NORI

 

VEGHEAZĂ NU TE ODIHNI

ȘI CRUCEA DUO ZI DE ZI

CĂCI ÎN CURÂND VOI APĂREA

ȘI SUS LA MINE TE VOI LUA

 

FII TREAZ NU STA ÎN NEPĂSARE

LUCREAZĂ-NTR-UNA MAI CU SPOR

CĂ VREMEA S-A APROPIAT

ȘI VIN CURÂN VIN SĂ TE IAU

 

PRIN DUHUL SFÂNT SĂ-NAINTEZI

ȘI FIREA SĂ ȚIO RĂSTIGNEȘTI

CU CAPUL STAI MEREU PLECAT

ACUM NU-I VREMEA SĂ TE-NALȚI

 

MULȚI ZIC CĂ EU MAI ZĂBOVESC

ȘI MAI E TIMP PĂNA SOSESC

ȘI STAU CU OGORUL NELUCRAT

ȘI FIREA MULȚI LĂSTARI A DAT

 

PREA MULT VĂ ÎNGRIJIȚI DE FIRE

ȘI MULȚI VAȚI DEPĂRTAT DE MINE

ȘI-N LOC CA SĂ VĂ PREGĂTIȚI

CĂRAREA SFÂNTĂ O LĂRGIȚI

 

VEGHEAȚI ÎN POST ȘI-N RUGĂCIUNE

NU VĂ-NDREPTAȚI PRIVIREA-N LUME

CU-A EI PLĂCERI NU VĂ-NTINAȚI

CĂ VREAU SĂ VĂ PĂSTRAȚI CURAȚI

 

FĂȚI TU ASTĂZI VERIFICAREA

ȚI-E HAINA ALBĂ; CUM ȚI-E STAREA?

ÎMBRACĂ-TE ÎN SĂRBĂTOARE

SĂ-MI POȚI IEȘI SPRE-NTÂMPINARE

 

CĂ ȚI-AM DAT TIMP DE PREGĂTIRE

C-APROAPE-I ZIUA DE RĂPIRE

MAI E PUȚIN ȘI VOI VENII

DA AMIN,AMIN,VIN
AMIN.

 

Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept

la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!!!

                       Apocalipsa. Cap.22.vers.