NUMERI

 

În mod prioritar, Vechiul Testament este cartea poporului evreu. Toate cărțile lui trebuiesc judecate prin prisma existenței și destinului acestui popor de excepție. Cartea Genezei ne-a arătat coordonatele cosmice și terestre în care a apărut acest neam. Capitolul 11 din cartea Genezei este pragul de debut al poporului Israel. Dumnezeu însuși intervine în istorie și-l cheamă pe Avram din cetatea păgînă Ur, aflată în Caldeea, la vărsarea Tigrului și Eufratului în golful Persic. Ales de gestul suveran al lui Dumnezeu, acest Avram devine Avraam, tatăl unei mari mulțimi (Gen. 17:5), și strămoșul tuturor evreilor. Finalul cărții Geneza îi găsește pe urmașii acestui foarte important personaj istoric părăsind temporar Canaanul spre a se muta în Egipt.

 

Cartea Exodul ne arată cum familia celor 12 seminții ale lui Iacov, nepotul lui Avraam crește numeric depășind stadiul unui simplu grup etnic și devine un popor care stîrnește teama egiptenilor. Citim apoi cum Dumnezeu însuși intervine cu mînă tare în Egipt spre a-l determina pe Faraon să-i lase pe evrei să plece spre a se întoarce înapoi în țara promisă lui Avraam, țara Canaanului. După ieșirea din Egipt, Dumnezeu dă acestui popor un cod de legi teocratice în virtutea căruia „Elohim" Dumnezeul cel atotputernic, devine Iehova, Dumnezeul evreilor. Israelul își întărește statutul de popor ales și își însușește o viață cultică corespunzătoare. Leviticul redă amănunțit prevederile morale, sociale și ceremoniale ale codului teocrație de legi date evreilor. Cartea Numeri, la care am ajuns acum, cuprinde încă o etapă în drumul împlinirii ființei naționale evreiești. Poporul format în Egipt și căruia i s-a dat în pustie o Constituție, este acum în drum spre vatra în care-și va așeza copiii. Dumnezeu îi conduce înainte ca să le dea Canaanul. Se vor lăsa ei conduși de Dumnezeu în această țară nouă și prosperă, dar necunoscută și potențial pericuIoasă? Aceasta este întrebarea la care răspunde conținutul acestei cărți.

 

Titlul: Evreiește, cartea se numește: „În pustie". Cei 70 de învățați care au tradus Biblia din ebraică în grecește la Alexandria în Egipt, au numit-o în Septuaginta: „Aritmoi", numărătorile. Titlul din limba română vine din traducerea latină în care această carte se numește chiar așa: „Numeri".

 

Autorul: Toată lumea este unanimă în părerea că autorul cărții este Moise.

 

Data scrierii: Probabil între anii 1450-1410 î.Cr.

 

Contextul istoric: La o lună și jumătate după clădirea Cortului are loc cea dintîi numărătoare a poporului (Numeri 1:1- 4:49). Acest recensămînt a fost necesar pentru a determina capacitatea militară a națiunii și pentru a rîndui așezarea taberei lui Israel în jurul clădirii Cortului. Fără nici o îndoială că numărătoarea a fost necesară și pentru reglementările administrative și economice. Mulțimea de peste două milioane de persoane avea nevoie de puțină ordine și disciplină economică și administrativă. Apoi urmează marea tragedie: poporul refuză să se încreadă în Dumnezeu pentru cucerirea Canaanului și Dumnezeu hotărăște să-i rătăcească prin pustie timp de 40 de ani. După această perioadă are loc cea de a doua numărătoare (Num. 26:1- 65). Toată mulțimea celor ce trecuseră de 20 de ani cu prilejul neascultării, pieriseră deja în pustie. Numai Iosua și Caleb au fost cruțați. Ei vor conduce de acuma poporul. Au loc ultimele pregătiri înainte de a trece la cucerirea țării. Poporul adunat la Cadeș este numărat încă o dată. Numărul lor este aproximativ egal cu numărul celor ce, cu 40 de ani în urmă, fuseseră scoși din Egipt.

 

Tema cărții: Cineva a zis că: (1) în Geneza vedem ruina omului, (2) în Exodul vedem răscumpărarea omului, (3) în Levitic vedem închinăciunea omului, iar (4) în Numeri vedem omul în umblarea lui cu Domnul. Și numărătorile și pribegia timp de 40 de ani prin pustie susțin acest punct de vedere.

 

Lecția principală din cartea Numeri este că poporul lui Dumnezeu trebuie să umble prin credință dacă vrea să înainteze. Pentru a sublinia acest adevăr, textul relatează abateri de la această regulă și sfîrșitul lor tragic: neascultarea întregului popor (Num. 11:1), neascultarea lui Aaron și Maria (Num. 12:1, 9-10), refuzul de intra în țara promisă (Num. 14:2-3, 26-30), neascultarea lui Moise (Num. 20:12), idolatria poporului (Num. 25:3, 8-9). În ciuda acestor greșeli ale poporului, Dumnezeul legămîntului făcut cu ei i-a purtat cu credincioșie avînd grijă în mod miraculos de ei în cei 40 de ani de pribegie în pustie și i-a făcut să ajungă în final în binecuvîntată țară a Canaanului.

 

Noul Testament preia lecția neascultării din cartea Numeri și o folosește pentru a imprima creștinilor o viață de credință și de deplină ascultare față de Domnul (Ioan 3:14; l Cor. 10:1-12; 2 Petru 2:l5-16; Apoc. 2:14; Iuda 11)

 

Conținutul cărții: Așezarea conținutului acestei cărți este unică în felul ei și, o dată înțeleasă, ne va ajuta să păstrăm foarte ușor în memorie evenimentele cărții. De la o primă privire observăm că avem de a face cu două generații de oameni: cea dintîi, care ieșise din Egipt dar care avea să piară în pustie, și cea de a doua, care s-a născut în pustie și avea să cucerească Canaanul. Primele 14 capitole tratează problema primei generații, ultimele 16 capitole istorisesc ceea ce s-a întîmplat cu generația născută în pustie, iar între ele există grupul capitolelor 15-20 în care aflăm ceea ce s-a întîmplat pe drumurile pustiei în acea perioadă de tranziție de 40 de ani. De unde știm că de la capitolul 21 începe relatarea evenimentelor din viața generației născute în pustie? Textul din Num. 33:38 ne spune că moartea lui Iosua descrisă în Num. 20:22-29 s-a petrecut: „în al patruzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintîi zi a lunii".

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Cartea Numeri mai poate fi numită și „cartea călătoriilor și popasurilor" (Num. 33:1-2) sau „cartea cîrtirilor" (Num. 11:1, 4; 12:2; etc. Ps. 95:10). Cel mai cunoscut pasaj al cărții este întîmplarea cu șarpele de aramă (Num. 21:4-9) pe care o preia Domnul Isus în Ioan 3:14-17 aplicînd-o la propria Lui răstignire pentru mîntuirea lumii. Alte tipuri care îl prevestesc pe Cristos sînt: stînca lovită (Num. 20:7-11) și cetățile de scăpare (Num. 35).

 

Insuficiența așezămintelor Vechi Testamentale pentru mîntuire este ilustrată profetic de evenimentele petrecute în Num. 20. În acest unic capitol ne întîlnim cu moartea Mariei, cu păcatul lui Moise și cu moartea lui Aaron. Maria este reprezentativă pentru oficiul profeției, Aaron este reprezentantul preoției Vechi Testamentale, iar Moise este prin excelență reprezentantul Legii. Nici unul dintre acești trei oameni nu a putut intra în țara promisă. Această misiune a fost păstrată pentru Iosua, care în nume și misiune este un reprezentant al Căpeteniei mîntuirii noastre: Domnul Isus Cristos.

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. CEI IEȘIȚI DIN EGIPT 1-14

a. Numărarea Israeliților, 1:1-4:49

b. Poziția semintiilor în tabără, 2:1-34

c. Poziția și slujbele leviților, 3:1-4:49

 

SFINȚIREA POPORULUI

a. Prin izgonirea celor necurați, 5:1-4

b. Prin despăgubirea pentru furt, 5:4-10

c. Prin clarificări în căsnicie, 5:11-31

d. Prin legea Nazireatului, 6:1-21

e. Prin binecuvîntarea poporului, 6:22-27

f. Prin darurile căpeteniilor, 7:1-89

g. Prin închinarea leviților, 8:1-26

h. Prin ținerea Paștelor, 9:1-14

i. Prin călăuzirea divină, 9:15-10:10 P

 

PLECAREA DIN SINAI

a. Începutul călătoriei, 10:11-28

b. Socrul lui Moise, 10:29-36

c. Începutul cîrtirilor, 11:1-3

d. Cîrtirea poporului, 11:4-35

e. Cîrtirea Mariei, 12:1-16

 

ISCODIREA ȚĂRII

a. Trimiterea celor 12 iscoade, 13:1-20

b. Iscodirea țării, 13:21-25

c. Raportul iscoadelor, 13:26-33

d. Necredința poporului, 14:1-10

e. Mînia lui Dumnezeu, 14:11-12

f. Mijlocirea lui Moise, 14:13-19

g. Pedepsirea celor necredincioși, 14:20-38

h. Pedepsirea celor neascultători, 14:39-45

 

II. 40 DE ANI ÎN PUSTIE 15-20

a. Legi asupra jertfelor, 15:1-21

b. Păcatele fără voie, 15:22-31

c. Călcarea Sabatului, 15:32-36

d. Ciucurii de la veșminte, 15:37-41

 

CONTESTAREA Șl CONFIRMAREA PREOȚIEI

a. Core, Datan și Abiram, 16:1-50

b. Toiagul lui Aaron, 17:1-13

c. Responsabilitățile preoților, 18:1-7

d. Privilegiile preoților, 18:8-32

e. Vaca roșie, apa de curăție, 19:1-22

 

MARIA, MOISE, AARON

a. Moartea Mariei, 20:1

b. Păcatul lui Moise, 20:2-13

c. Împotrivirea Edomiților, 20:14-21

d. Moartea lui Aaron, Eleazar, 20:22-29

 

III. CEI NĂSCUȚI ÎN PUSTIE 21-36

a. Înfrîngerea și biruința de la Arad, 21:1-3

b. Șarpele de aramă, 21:4-9

c. Alte călătorii, 22:10-35

 

BALAAM, PROFETUL VRĂJITOR

a. Balaac trimite după Balaam, 22:1-14

b. Măgărița lui Balaam, 22:15-41

c. Balaam binecuvîntează, 23:1-30

d. Balaam confirmă binecuvîntarea, 24;1-14

e. Steaua lui Iacov, 24:15-25

f. Șiretlicul lui Balaam, 25:1-15 (31:16)

g. Omorîrea Madianiților, 25:16-18

 

O NOUĂ NUMĂRĂTOARE

a. A doua numărătoare, 26:1-65

 

REPETAREA UNOR LEGI

a. Lege asupra moștenirii, 27:1-11

b. Iosua, urmașul lui Moise, 27:12-23

c. Jertfa zilnică, 28:1-15

d. Jertfe de Paște, 28:16-25

e. Jertfele de Rusalii, 28:26-31

f. Jerfe în ziua trîmbiței, 29:1 -6

g. Jertfe pentru ziua ispășirii, 29:7-11

h. Jertfe pt. sărbătoarea corturilor, 29:12-40

i. Lege asupra juruințelor, 30:1-2

î. Juruința femeilor, 30:3-16

 

BIRUINȚA ASUPRA MADIANIȚILOR

a. Lupta, 31:1-24

b. Împărțirea prăzii, 31:25-54

 

ȚARA DE DINCOLO DE IORDAN

a. Ruben și Gad aleg Galaadul, 32:1-32

b. Cucerirea Galaadului, 32:33-42

 

RECAPITUALREA CĂLĂTORIILOR

a. Din Egipt pînă la Sinai, 33:15

b. De la Sinai pînă la Cades, 33:16-36

c. De la Cades la cîmpia Moabului, 33:37-49

 

VOIA DOMNULUI PENTRU CANAAN

a. Canaaniți trebuiesc nimiciți, 33:50-56

b. Hotarele Canaanului, 34:1-29

c. Cetățile Leviților, 35:1-8

d. Cetățile de scăpare, 35:9-34

e. Moștenirea femeilor, 36:1-13

 

**************************************