NIMICIREA CANAANIȚILOR

 

Ios. 6:21 „Și au nimicit-o cu desăvârșire, trecând prin ascuțișul săbiei tot ce era în cetate,

bărbați și femei, copii și bătrâni, până la boi, oi și măgari."



(1) Înainte de intrarea în țara promisă a poporului lui Israel, Dumnezeu a dat instrucțiuni precise cu privire la ceea ce ei trebuiau să le facă locuitorilor de acolo aceștia trebuiau să fie complet nimiciți. „Dar în cetățile popoarelor acestora a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul, Dumnezeul tău, să nu lași cu viață nimic care suflă. Ci să nimicești cu desăvârșire popoarele acelea, pe Hetiți, pe Amoriți, Canaaniți, pe Fereziți, pe Hetiți și pe lebusiți, cum ți-a poruncit Domnul, Dumnezeul tău" (Deut. 20:16-17; compară cu Num. 33:51-53). '

(2)  Domnul a repetat această poruncă după ce Israeliții au trecut peste Iordan în Canaan. Autorul cărții Iosua afirmă în câteva ocazii că nimicirea de către Israel a cetăților se făcea din porunca Domnului (Ios. 6:2; 8:1-2; 10:8). Credincioșii aflați sub Noul Legământ s-au întrebat adesea cu uimire cum este compatibilă această poruncă privitoare la nimicirea în masă a făpturilor umane cu revelarea dragostei, neprihă­nirii și urii împotriva răului, în alte părți din Scriptură.

(3)  Distrugerea Ierihonului este un rezultat al judecății drepte a lui Dumnezeu asupra unui popor foarte imoral, a cărui măsură a păcatului ajunsese de acum plină (Gen. 15:16; Deut. 9:4-5). Cu alte cuvinte, Dumnezeu a nimicit oamenii din aceste cetăți și alți locuitori ai Canaanului din cauză că ei se dedaseră depravării morale dincolo de orice închipuire. Arheologia arată că locuitorii Canaanului erau implicați în idolatrie, în cultul prostituției, în violență, în arderea copiilor ca jertfe pentru dum­nezeii lor și în spiritism (compară cu Deut. 12:31; 18:9-13; vezi Ios. 23:12, ).

(4)  Nimicirea cu desăvârșire a Canaaniților era necesară pentru a apăra pe Israel de influența copleșitoare a idolatriei și păcatului acestora. Dumnezeu știa că dacă nea­murile nelegiuite ar fi fost lăsate să se perpetueze, ele puteau ajunge „să vă învețe ...să faceți după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor și să păcătuiți astfel împotriva Domnului, Dumnezeului vostru" (Deut. 20:18). Acest verset exprimă principiul biblic potrivit căruia poporul lui Dumnezeu trebuie să se separe de lumea rea care îi înconjoară (Deut. 7:2-4; 12:1-4; vezi articolele SEPARAREA SPIRITUALĂ A CREDINCIOȘILOR, și RELAȚIA CREȘTINULUI CU LUMEA, ).

(5)  Distrugerea cetăților și a locuitorilor canaaniți dovedesc un principiu de bază al judecății lui Dumnezeu: când păcatul unui popor a ajuns la culme și se revarsă, îndurarea lui Dumnezeu cedează locul judecății (compară cu Ios. 11:20). Dumnezeu a aplicat un astfel de principiu în timpul potopului (Gen. 6:5, 11-12) și al distrugerii cetăților nelegiuite Sodoma și Gomora (Gen. 18:20-33; 19:24-25).

(6)  Istoria poporului Israel care a urmat după aceea confirmă importanța acestui principiu și a poruncii lui Dumnezeu ca toate popoarele păgâne să fie nimicite. De fapt Israeliții nu au ascultat de această poruncă a Domnului și nu au izgonit pe toți cei care trăiau în Canaan. Ca urmare, ei au început să urmeze urâciunile lor și să slujească idolilor lor (vezi Jud. 1:28 ; 2:2, 17, ). Cartea Judecători este istorisirea a ceea ce Domnul a făcut ca răspuns la această apostazie.

(7)  În sfârșit, nimicirea acestei generații de Canaaniți constituie o prefigurare a judecății finale a lui Dumnezeu asupra celui nelegiuit, la sfârșitul vremurilor. Al doilea și adevăratul Iosua al lui Dumnezeu, adică Isus Hristos.  Se va întoarce în neprihănire cu oștirile cerești ca să judece și să poarte război împotriva tuturor păcătoșilor (Apoc. 19:11-21). Toți cei care au respins harul și mântuirea Lui și au continuat să trăiască în păcat vor pieri așa cum au pierit Canaaniții. Dumnezeu va răsturna toată puterea lumească și va instaura împărăția Sa neprihănită pe pământ (Apoc. 18:20-21; 20:4-10; 21:1-4).      '