MIREASA DE PE MUNTE

 

În vara anului 1969, Domnul mi-a arătat acest vis: mi se părea că eram la poalele unui munte și acolo era o fată căreia i s-a adus haina de mireasă și podoabele de preț ca să se împodobească cu ele pentru a porni să urce muntele în întâmpinarea mirelui. Mirele venea de pe vârful muntelui să o întâlnească. Când fata s-a îmbrăcat în haina de mireasă, era atât de frumoasă încât n-am văzut o mireasă așa frumoasă pe pământ: era de statură mai înaltă; haina albă, sclipitoare, se târa după ea pe pământ; în jurul gâtului avea mai multe șiraguri de mărgele albe și sidefii precum și un lănțișor de aur. La mâini avea câteva brățări de aur lucrate cu multă măiestrie, iar pe cap avea o cunună de aur foarte frumoasă si un voal alb, foarte fin: nu te saturai să o privești. Cum urca pe munte, urcam si eu cu ea vorbind despre clipa când vom întâlni pe mire. Deodată a apărut mirele: venea de pe munte spre mireasă, zburând. Avea înfățișarea unui tânăr foarte frumos. Avea părul auriu și pe fața lui se citea sinceritate, blândețe și atâta iubire încât am rămas uimite când am văzut cât farmec avea. Era îmbrăcat într-o haină albă ce flutura după el, și mijlocul îi era încins cu un brâu de aur. Când între noi și mire a mai rămas o distanță de vreo 4-5 m, am simțit că niște magneți puternici atrăgeau pe mireasă spre mire, și invers. Așa o lucrare tainică a fost aceasta: nu pot descrie transformarea lăuntrică ce a produs-o iubirea care ne-a unit. M-am trezit din vis simțind fiorii cercetării Duhului Sfânt, fiind tare impresionată de frumusețea mirelui și a miresei. Adormind din nou, visul a continuat. Eram deja pe vârful muntelui, dar nu mai vedeam nici pe mire, nici pe mireasă. Acolo era un loc foarte frumos, cu pajiști verzi unde se plimbau mai multe fete ca într-o zi de sărbătoare. Eu căutam cu ochii printre ele ca să văd unde este mireasa ce o văzusem mai înainte, dar nu o mai vedeam. Pe vârful muntelui mai era si un templu unde știam că se încheiau actele de cununie. Toate fetele așteptau să se deschidă ușa templului să intre pentru cununie. Eu tot așteptam să vină mireasa cea împodobită ca să intru și eu împreună cu ea. Pe mirele pe care îl aștepta ea, îl așteptam și eu, dar nu știam cum se numește acel mire. Din templu a ieșit cineva care a strigat: "Cine vrea să i se facă cununia, să intre în templu!" Deodată, am văzut două fete care se duceau pentru cununie: una era îmbrăcată în negru, iar cealaltă într-o haină pestriță. Am întrebat-o pe cea care era îmbrăcată în negru de ce nu s-a îmbrăcat în haină albă, ca o mireasă și mi-a răspuns că hainele acelea negre sunt cele mai elegante și acelea îi plac ei, chiar pentru a se prezenta cu ele la cununie. Cealaltă a zis că ea nu a avut timp să se îmbrace cu alte haine, dar se simte destul de bine în haina în care se găsea, si se va cununa în haina cea pestriță. Eu știam că am haină albă de mireasă, dar așteptam să vină mirele si atunci să mă îmbrac cu ea. Mirele întârzia si eu stăteam la ușă așteptându-l. Atunci a apărut și mireasa ce o văzusem în primul vis pe munte - și ea îl aștepta pe mire. Din templu a apărut un crainic care a strigat din nou: "Să intre cine mai este pentru cununie!", iar dacă nu ne prezentam, preotul care face cununia va pleca si nu se vor mai putea încheia actele de cununie.

Am intrat si am văzut preotul: era îmbrăcat ca preoții din vechime, în haină preoțească si a strigat: "Veniți cei ce sunteți pentru cununie, îndrăzniți!" Eu nu prea vroiam să merg în față, crezând că poate va veni mirele, iar eu să pot îmbrăca haina de mireasă si așa să mă prezint în fața preotului. Mireasa de pe munte, la fel stătea retrasă și aștepta pe mire. Atunci un prooroc a venit la noi și a zis că el ne va fi naș: "Nu vă temeți că eu vă voi duce până în fața preotului. Acum trebuie să spuneți numele celui cu care vă cununați, ca să se poată încheia actele, iar când va veni mirele veți fi cununate, purtându-i deja numele." Abia atunci am îndrăznit să trecem și noi în față. Preotul ne-a spus să stăm pe scaun lângă o masă și să completăm un act, în care să spunem cu cine vrem să ne cununăm. A mai adăugat: "Eu vă voi spune tot felul de nume: de oameni cu vază, de împărați, regi, scriitori, bogătași, oameni cu renume și de rang mare. Voi alegeți dintre toate aceste nume, numele celui cu care vreți să vă cununați" și a insistat așa, spunând tot felul de nume. A întrebat pe cea îmbrăcată în haina neagră, elegantă, cu cine vrea să se cunune, că oricare nume îl va alege, cu acela o va cununa. Ea s-a tot gândit, apoi și-a ales un om cu vază, scriitor și învățat; preotul i-a spus să scrie numele pe acel formular, că apoi o cunună. A întrebat-o pe cea cu haină pestriță și ea și-a ales un om foarte bogat, cu renume în afaceri și a cununat-o și pe ea cu numele ales. Era interesant că atunci când se făcea actul, preotul își întindea poala veșmântului peste cine se cununa, și acolo trebuia mărturisit numele celui ales. M-a chemat si pe mine si la fel a înșirat multe nume, întrebând cu cine vreau să închei cununia. Eu am început să plâng pentru că nu știam cum se numește mirele meu și mă temeam să nu spun alt nume și el când va veni să vadă că l-am schimbat cu altul. Plângeam pe genunchi sub veșmântul preotului și mă rugam lui Dumnezeu să-mi descopere numele mirelui meu. Preotul a întrebat cu insistență si pe mireasă: "Spune tu, fiică, cu cine vrei să te cununi, că dacă vei alege chiar un rege sau pe cel mai cu renume, sau cu cea mai înaltă cultură, cu acela te vei cununa." Ea a răspuns printre suspine că nu-i știe numele si nu vrea să greșească să scrie alt nume. Atunci, proorocul care ne era nas, i-a zis să spună măcar înfățișarea mirelui, dacă l-a văzut. "Atâta știu - că mirele meu e cel mai frumos mire, cel mai puternic, cel mai minunat si cel mai bogat mire." Preotul a întrebat-o de unde este mirele ei. Ea a plâns din nou pentru că nu știa de unde este, dar prin puterea Duhului Sfânt ce a venit dintr-o dată peste ea, a izbucnit: "Mirele meu este din ceruri!" Preotul a strigat să audă toți cei de afară: "Auziți: mirele ei e din ceruri!" apoi a insistat din nou: "Cum se numește mirele tău?" Ea a plâns din nou pentru că nu știa numele, dar aceeași putere a Duhului Sfânt a venit peste ea si cu o bucurie negrăită a strigat: "Mirele meu se numește EMANUEL!" Preotul a strigat din nou: "Auziți: mirele ei se numește Emanuel!" si i-a cerut apoi să scrie numele mirelui ei «Emanuel». Atunci proorocul care era naș, a început să proorocească despre durerea ce se va naște pe scoarța pământului și greul ce va veni si va cuprinde tot pământul si a strigat: "Ferice de cei ce au parte să intre în odaia de nuntă, căci vor fi izbăviți si ocrotiți. Grăbiți-vă să intrați la nuntă că ușa se va închide, dar ferice de cei ce au ca mire pe cel mai puternic dintre toți mirii, pe cel al cărui nume este EMANUEL! Sub adăpostul numelui Său vor fi izbăviți si ocrotiți, dar vai de toți cei ce și-au ales oameni cu nume mare căci sunt morți si fără putere - în ziua de groază ei nu vor putea să scape pe nimeni dintre cei ce și-au pus încrederea în ei." Când a auzit mireasa că iubitul sufletului ei, mirele pe care îl aștepta este Domnul cel mare, puternic si viteaz, s-a umplut de o mare bucurie și a început să cânte prin Duhul Sfânt - sub veșmântul preotului - o cântare despre ziua întâlnirii cu mirele ei. Prin această lucrare, Domnul a vrut să ne arate ca și în pilda celor zece fecioare (Matei 25), că nu toate fecioarele au putut intra la nunta sfântă: numai cinci, ce au avut ulei în vase, au putut ieși în întâmpinarea mirelui, iar celorlalte cinci li s-au stins candelele și au rămas afară. Fata îmbrăcată în haină neagră, elegantă, reprezintă partea din popor care nu poartă haina albă cum ne cere cuvântul lui Dumnezeu în Apoc. 3:18, 19:8. Ei îmbracă haina prefăcătoriei, o formă de evlavie, dar când li se pune în față slava si deșertăciunea acestei lumi, aleg gloria si știința ei - titlul de vază. Fata îmbrăcată în haina pestriță reprezintă o a doua parte din popor: cei care nu au vreme să îmbrace haina albă. Această parte este arătată prin Cuvânt în Apoc. 3:15-18 - nu este nici rece, nici în clocot, îi merge doar numele că trăiește dar este moartă. Această parte ar vrea să fie si cu Domnul, dar si cu lumea. Ei nu au timp să se pregătească: afacerile, rangul, lăcomia de a strânge cât mai mult, au pus stăpânire pe ei si nu mai au timp să se apropie de Domnul. Haina lor este pestriță si așa vor fi găsiți la venirea Domnului. Mireasa de pe munte ce a avut haina albă și podoabe de mireasă sunt cei ce iau crucea pe umeri si calcă pe urmele Domnului Isus. Ei disprețuiesc rușinea, gloria și plăcerile acestei lumi si caută să-și păstreze haina curată până la sfârșit, trăind în umilință, smerenie si ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Această mireasă umblă călăuzită nu de voia ei, nici de îndemnurile firii pământești, ci de Duhul Sfânt. De aceea Duhul Sfânt a mărturisit prin gura ei că mirele ei este EMANUEL. Duhul Sfânt adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu (Rom.8:16).

Si Duhul si Mireasa zic: "Vino!" Si cine aude, să zică: "Amin, vino Doamne Isuse!" (Apoc. 22:17). Domnul să ne ajute pe toți să ne pregătim pentru venirea Lui, îmbrăcând zi de zi haina de in subțire, ca să ne putem bucura împreună cu El, la nunta sfântă. Sufletul meu suspină după El neîncetat, strigând: "Vino Doamne Isuse!" si în taină parcă-L aud: "Da, Amin! Eu vin curând!"

 

 

           AMIN.