MICA

 

„Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine, decît să faci dreptate, să iubești mila, și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" (Mica 6:8)

 

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei: Mica. Numele acesta este o formă prescurtată a lui „Mkaiahu" care înseamnă în traducere: „Cine este ca Iehova?". Profetul face un joc de cuvinte, ca o veritabilă semnătură în finalul profeției: „Cine este ca Tine...” (Mica 7:18).

 

Autorul: Mica a trăit în Moreșet, la aproximativ 35 de kilometri sud-vest de Ierusalim (Mica 1:4). El și-a început activitatea profetică la puțină vreme după ce Isaia și-o începuse pe a sa. Cei doi profeți din împărăția lui Iuda au fost fără îndoială prieteni și și-au împărtășit unul altuia multe din frămîntările și preocupările lor. Isaia, fiind de neam ales, a profețit la curtea împărătească. Mica a fost un om din popor și și-a desfășurat activitatea printre oamenii simpli. Dumnezeu a vorbit însă la fel și prin unul și prin celălalt. Există o izbitoare asemănare între anumite pasaje din cărțile celor doi. (Mica 4: l -5 și Isaia 2:2-4).

 

Data: Primul verset al cărții ne informează că Mica a profețit pe vremea lui Iotam (739-731 î.Cr.), Ahaz (731-715 î.Cr.) și Ezechia (715-686 î.Cr.). Activitatea profetică a lui Mica trebuie deci să se fi desfășurat între anii 735 și 710 î.Cr. În afară de Isaia, el a mai fost contemporan și cu Osea, care profețea în împărăția lui Israel.

 

Contextul istoric: Cu toate că, în general, nu a fost un împărat rău, Iotam nu a îndepărtat înălțimile idolatre din împărăția lui Iuda. Ahaz, care i-a urmat a fost un împărat rău (vezi 2 Împ. 16:2-4). El a trădat încrederea în Dumnezeu și a adoptat o politică pro-asiriană, în timp ce el domnea în Iuda, cele 10 seminții din împărăția de nord au fost duse în robie. După Ahaz, a urmat Ezechia, care a fost un împărat surprinzător de bun. El i-a înfruntat pe asirieni și a rezistat în mod miraculos unui puternic asediu (2 Împărați 18:13-19:36).

 

Pentru oamenii de la țară, timpurile acelea au fost timpuri grele. Năvălitorii amenințau mereu cu invadarea pămînturilor, bogații țării exploatau fără milă poporul (Mica 2:1-l 3), iar conducătorii lui Iuda depășiseră orice limită și „îi mîncau și-i jupuiau pe săracii țării" (Mica 3: 1-4). Ca și Amos, Mica s-a ridicat plin de curaj și a strigat împotriva nedreptății.

 

Conținutul: O treime din cartea lui Mica denunță păcatele concetățenilor lui; o altă treime descrie pedeapsa pe care o va trimite Dumnezeu asupra lor; iar ultima parte dezvăluie nădejdea profetului în restaurarea pe care o va lucra Dumnezeu în țară și slava de care va fi urmată. Deși este din Iuda, Mica profețește și despre pedepsirea Samariei (Mica l:6).

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Capitolele 6 și 7 descriu judecata lui Dumnezeu cu poporul evreu. Curtea de judecată este formată din munții și dealurile pămîntului. Teatralitatea pasajului reușește să scoată și mai bine în evidență vinovăția poporului înaintea dreptății divine.

 

Deși anunță inevitabilitatea pedepsei, cartea scoate în evidență clemența pe care o manifestă Dumnezeu, ca Judecător suprem, față de Israel: „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea, și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu ține mînia pe veci, ci îi place îndurarea!"(Mica 7:18). Dumnezeu a știut întotdeauna să cruțe o rămășiță a lui Israel pentru a-Și putea continua împlinirea planurilor Sale mesianice.

 

Asemenea tuturor celorlalți profeți, Mica subliniază harul de care se bucură evreii în virtutea legămintelor încheiate de Dumnezeu cu ei: „El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor. Vei da cu credincioșia lui Iacov, și vei ținea cu îndurare față de Avraam, ce ai jurat părinților noștri în zilele de odinioară" (Mica 8:19-20).

 

Mesajul peste veacuri: Mica privește peste orizontul timpului, anunță întruparea Fiului lui Dumnezeu în mica cetate a Betleemului și proclamă domnia pe care El o va exercita asupra pămîntului: „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie a lui Iuda, totuși din tine îmi va ieși Cel ceva stăpîni peste Israel, și a cărui obîrșie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veșniciei. De aceea îi va lăsa pînă va naște cea care are să nască, și rămășița fraților Săi se va întoarce la copiii lui Israel. El se va înfățișa și va cîrmui cu puterea Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniștiți, căci El va fi proslăvit pînă la marginile pămîntului. El va fi pacea noastră!" (Mica 5:2-5).

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. ANUNȚAREA PEDEPSEI 1 - 3

a. Descrierea pedepsei, 1:2-16

b. Motivarea pedepsei, 2:1-13

c. Destinatarii pedepsei:

Căpeteniile lui Iacov, 3:1-4

Profeții mincinoși, 3:5-8

Cetatea Ierusalim, 3:9-12

 

II. ANUNȚAREA SLAVEI VIITOARE 4 - 5

a. Slava împărăției, 4:1-8

b. Suferințele curățitoare, 4:9-5:1

c. Arătarea lui Mesia

La prima lui venire, 5:2-3

La cea de a doua venire a Lui, 5:4-15

 

III. ÎNDEMN LA POCĂINȚĂ 6 - 7

a. Primul cap de acuzare, 6:7-5

b. Primul răspuns de apărare, 6:6-7

c. Al doilea cap de acuzare, 6:8-16

d. Al doilea răspuns de apărare, 7:1-10

 

EPILOG: SLAVA VIITOARE 7:11-20

 

**************************************