Matei

 

Titlul: În originalul grec, Evanghelia poartă titlul: „Kata Mataion" - „după Matei".

 

Autorul: Experiența convertirii lui Matei ne este dată de el însuși (Mat. 9:9-17). Numele lui cel vechi, „Levi, fiul lui Alfeu" (Marcu 2:14), este înlocuit cu „Matei" care tălmăcit înseamn㠄darul lui Dumnezeu". Probabil că această poreclă i-a fost dată ca o amintire a harului pe care i l-a făcut Domnul Isus atunci cînd l-a chemat la Sine. Aduceți-vă aminte că Matei și-a deschis inima și casa ca să-L găzduiască pe Domnul Isus. Nu numai atît, dar, așa cum a remarcat un comentator, Matei și-a luat cu sine și pana atunci cînd a părăsit vama ca să-L urmeze pe Domnul. Mîinile lui care serviseră altădată înrobirea și jaful, s-au dat în întregime lui Isus.

 

Conținutul cărții: Nici una dintre cele 4 Evanghelii nu este o biografie în sensul modern al cuvîntului. De fapt, apostolul Ioan își exprimă îndoiala că o astfel de biografie ar fi posibil de întocmit vreodată:

 

„Mai sînt multe alte lucruri, pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris" (Ioan 21:25).

 

Matei îl prezintă pe Domnul Isus drept împăratul mesianic promis de Dumnezeu Israelului (Mat. 1:23; 2:2, 6; 3:17; 4:15-17; 21:5, 9; 22:44, 45; 26:64; 27:11, 27-37). Fiind obișnuit să țină evidențe sistematice, fostul vameș ne dă o cronică foarte ordonată a vieții și misiunii împărătești a Domnului Isus. Despre venirea împărăției a vorbit Ioan Botezătorul (Matei 3:1-2). Același mesaj l-a avut și Domnul Isus în debutul misiunii Sale publice (Matei 4:23). Aceiași proclamație au fost trimiși să o facă și cei 12 apostoli ai Domnului (Matei 10:1-7).

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Numirea „Împărăția cerurilor" apare de 28 de ori în textul Evangheliei lui Matei și niciodată în celelalte scrieri ale Noului Testament. Evanghelistul folosește 130 de citate din cărțile Vechiului Testament pentru a le dovedi evreilor că Isus Cristos este Mesia. Expresia: „ca să se împlinească ceea ce fusese vestit prin prooroci" este folosită de 9 ori de Matei și nici ea nu mai apare în textul vreuneia dintre celelalte Evanghelii.

 

Evanghelia lui Matei este singura în care este menționat cuvîntul: „Biserică" (16:18; 18:17). Termenul grecesc folosit - eclesia - înseamn㠄adunarea celor chemați afară cu un scop", „mulțimea celor puși de o parte". În Vechiul Testament, Israel fusese „poporul ales al lui Dumnezeu". Situația aceasta începuse odată cu chemarea lui Avraam și cu punerea lui deoparte (Gen 12:1; Deut. 7:6-8). De fapt, Ștefan numește națiunea lui Israel chiar cu termenul de „Biserică" atunci cînd spune: „El este acela care, în adunarea Israeliților din pustie..." (Fapte 7:38). Evreii fuseseră poporul „pus deoparte de Dumnezeu", în Noul Testament, Biserica nu mai este compusă numai din evrei. În această adunare nu se mai fac distincții rasiale (Galat. 3:28). Din ea pot face parte și evreii și cei dintre neamuri. Chiar și Matei, care scrie în mod special evreilor, are în Evanghelia lui elemente „universaliste" care îi includ și pe cei dintre neamuri. Iată numai cîteva exemple: Magi din răsărit vin să se închine pruncului Isus (Matei 2:1-12), Domnul face minuni pentru cei dintre neamuri și chiar îi laudă pentru credința lor (Matei 8:5-13; 15:21-28), împărăteasa din Șeba este lăudată pentru osteneala pe care a depus-o ca să vină să audă înțelepciunea dumnezeiască așezată în Solomon (Matei 12:42). În ceasul hotărîtor al misiunii Sale, Domnul Isus se întoarce la o profeție făcută despre neamuri (Matei 12:14-21), chiar și în pildele pe care le dă, Isus arată că binecuvîntările refuzate de Israel vor fi împărțite neamurilor (Matei 22:8-10; 21:40-46), predica rostită pe Muntele Măslinilor promite că mesajul Evangheliei „va fi propovăduit în toată lumea, ca să slujească drept mărturie tuturor neamurilor" (Matei 24:14), iar împuternicirea dată ucenicilor după înviere este de a se duce să facă ucenici "din toate neamurile" (Matei 28:19-20).

 

CUPRINSUL CĂRȚII

 

I. APARIȚIA ÎMPĂRATULUI 1-10

A. Persoana Sa (cap. 1-4)

B. Principiile Sale (cap. 5 - 7)

C. Puterea Sa (cap. 8-10)

 

(Notă: Anunțul caracteristic acestei perioade este: „Împărăția cerurilor este aproape" (3:2; 4:17; 10:7)

 

II. RĂSCOALĂ ÎMPOTRIVA LUI 11-13

A. Mesajul Său este respins (11:1-9)

B. Lucrarea Lui este negată (11:20-30)

C. Principiile Lui sînt respinse (12:1-21)

D. Persoana Lui este atacată (12:22-50)

E. Urmarea: Împărăția devine o „taină" refuzată acelei generații (pildele Împărăției din cap. 13)

 

III. RETRAGEREA ÎMPĂRATULUI 14 - 20

(Domnul părăsește mulțimile pentru a petrece timpul împreună cu grupul restrîns al ucenicilor)

A. Înainte de mărturisirea lui Petru (14:1 -16:12)

B. Mărturisirea lui Petru (16:13-28)

(Cea dintîi anunțare a Crucii -16:21)

C. După mărturisirea lui Petru (17:1 - 20:34)

(A doua anunțare a Crucii -17:22)

(A treia anunțare a Crucii - 20:17-19)

 

IV. LEPĂDAREA ÎMPĂRATULUI 21-27

(„De aceea vă spun că împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi...” 21:43)

A. Prezentarea Lui însuși ca Împărat (21:1-16)

B. Înfruntarea cu conducătorii (21:17 - 23:39)

C. Mesajul Său profetic (24 - 25)

D. Suferințele și moartea Sa (26 - 27)

 

V. ÎNVIEREA ÎMPĂRATULUI 28

 

*********************************************************************