MARCU

 

Titlul: În originalul grec, cartea poartă titlul: „Kata Markon" - „după Marcu".

 

Autorul: Să trecem în revistă mai întîi ceea ce știm despre acest personaj:

 

a. Mama lui s-a numit Maria (Miriam - în ebraică), dar el însuși a purtat un nume evreiesc „Ioan" și unul roman „Marcus", ceea ce ne poate arăta sau că a avut un tată roman sau că tatăl său își cîștigase (sau cumpărase, vezi Fapte 22:28) cetățenia romană.

 

b. Familia lui s-a bucurat de o oarecare prosperitate materială, subliniată de altfel și de prosperitatea unchiului său Barnaba (Fapte 4:37).

 

c. În casa lor s-au întîlnit adeseori ucenicii Domnului Isus după înălțarea învățătorului lor la cer. De fapt, Ioan Marcu a fost prins fără voia lui în lanțul evenimentelor și se pare că era cît pe ce să o pățească pentru amestecarea lui în anturajul care-l însoțea adesea pe „Rabinul din Nazaret". Cu siguranță că el este acela despre care se vorbește în Marcu 14:51-52.

 

„După El mergea un tînăr, care n-avea pe el decît o învelitoare de pînză de in. Au pus mîna pe el; dar el și-a lăsat învelitoarea, și a fugit în pielea goală".

 

Numai Ioan Marcu putea cunoaște și scrie asemenea detalii despre propria lui pățanie!

 

d. Despre Marcu mai aflăm și că a fost „fiul lui Petru":

 

„Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimete sănătate. Tot așa și Marcu, fiul meu" (1 Petru 5:13). Această exprimare plină de afecțiune ne arată două lucruri: că Petru l-a „născut" pe Marcu în credința creștină și că dealungul întregii sale vieți, Marcu a continuat să fie un fiu al lui Petru. Există evidențe clare că între cei doi au fost legături comune de slujire.

 

Papias, unul din presbiterii Bisericii din secolul întîi, scrie că Ioan apostolul a spus următoarele: „Marcu, fiind traducătorul lui Petru, a notat totul cu fidelitate, nu într-o ordine cronologică a evenimentelor, căci el n-a umblat cu Domnul, ci doar l-a auzit pe Petru povestind". Se pare că Petru, pescar lipsit de o educație aleasă, a continuat să vorbească cu predilecție limba aramaică și că de cîte ori a trebuit să vorbească în afara iudeii l-a folosit pe Ioan Marcu în slujba de interpret. Ani de-a rîndul deci, Ioan Marcu a fost „gura" prin care Petru a vorbit neamurilor. Probabil că după moartea marelui apostol, oamenii l-au îndemnat pe Ioan Marcu să continue să le povestească ceea ce spusese Petru. Spre bătrînețe, Marcu însuși a așternut pe hîrtie viața Domnului Isus așa cum o știa de la Petru și această scriere a lui a devenit cea de a doua Evanghelie așezată în Noul Testament. Cine o va citi știind toate acestea, va recunoaște ușor pasajele în care este evidentă contribuția lui Petru și își va explica de ce această scrierere „din memorie" este mai scurtă decît toate celelalte trei Evanghelii.

 

Conținutul cărții: Deși a știut multe despre Domnul Isus, Marcu a scris cea mai scurtă dintre cele patru Evanghelii. Toți cei ce au studiat Evanghelia lui Marcu au remarcat că ea este o carte de acțiune. Marcu nu este preocupat nici de împlinirea profețiilor și nici de clarificarea genealogiilor. Discursurile, atunci cînd apar, sînt date în forme prescurtate. Nu întîlnim în textul lui Marcu nici un fel de genealogie a Mîntuitorului. Accentul este pus pe activitatea depusă de Domnul Isus în slujba oamenilor.

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Evanghelia lui Marcu nu are nici un fel de introducere. Toate celelalte au un cuvînt de lămurire sau un preambul care să prezinte scopul scrierii. Marcu trece direct la redarea faptelor vieții Domnului Isus. Cuvîntul caracteristic lui Marcu este: „îndată...” El este repetat mereu, de parcă autorul ar fi dorit să ne atragă atenția că personajul pe care ni-L prezintă este mereu grăbit și ocupat cu lucrarea pe care a venit să o facă. Marcu nu redă discursurile Domnului Isus, dar ne dă în schimb minunile săvîrșite de El. În textul Evangheliei sale găsim nu mai puțin de 20 de minuni săvîrșite de Domnul.

 

Tema Evangheliei lui Marcu este: „Cristos - Robul" și se găsește în textul din Marcu 10:45:

 

„Căci Fiul omului n-a venit ca să I se slujească, ci El să slujească, și să-și dea viața răscumpărare pentru mulți".

 

CUPRINSUL CĂRȚII

 

I. Slujirea lui Cristos ca Rob, 1-10

A. Pregătirea, 1:1-13

1. prin misiunea lui Ioan Botezătorul, 1:1-8

2. prin botezul Lui, 1:9-11

3. prin ispitirile Lui, 1:12-13

 

B. Propovăduirea Lui, 1:14-20

C. Puterea Lui, 1:21-3:12

D. Anturajul Lui, 3:13-35

E. Pildele Lui, 4:1-34

F. Prerogativele Lui, 4:35-9:1

G. Prevestirile Lui 9:2-50

H. Predicarea în Ferea, 10:1-52

 

II. Sacrificiul lui Cristos ca Rob, 11-15

A. Duminică: Intrarea triumfală în Ierusalim, 11:1-11

B. Luni: Blestemarea smochinului și curățirea Templului, 11:12-19

C. Marți: Discursuri și învățături, 11:20-13:37

D. Miercuri: Uns de Maria și trădat de Iuda, 14:1-11

E. Joi: Cina și trădarea, 14:12-52

F. Vineri: Judecata și pătimirea, 14:53-15:47

 

III. Biruința lui Cristos ca Rob, 16

A. Duminică: învierea Lui, 16:1-8

B. Arătările Lui, 16:9-18

C. Înălțarea Lui, 16:19-20

 

********************************************************