MALEAHI

 

 

Cartea lui Maleahi este ultima carte a Vechiului Testament. Maleahi este ultimul glas care răsună în Israel înainte ca vocea profeților să amuțească pentru cîteva sute de ani.

 

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei. „Maleahi "este un derivat de la „Mal-ac-Iah"care se poate traduce prin „Mesagerul lui Iehova".

 

Autorul: Profetul Maleahi a fost ridicat de Dumnezeu în Israel la puțin timp după activitatea desfășurată în Ierusalim de Neemia. Personalitatea și familia profetului sînt complet necunoscute. Așa cum îl arată și numele, profetul este important numai pentru mesajul pe care-l poartă, nu și prin sine însuși.

 

Data: Cu siguranță că ne aflăm după revenirea evreilor în Ierusalimul lui Iuda, la suficient timp după activitatea lui Neemia pentru ca poporul să o fi luat iarăși pe căi greșite. Zelul preoților și al poporului se stinsese. Activitatea religioasă căzuse iarăși pradă formalismului (Mal. 3:14) și acesta incomplet și neconform Legii (Mal l: 14). Ultima dată cunoscută despre activitatea lui Neemia îri Ierusalim a fost anul 430 î.Cr. așa că trebuie să plasăm misiunea lui Maleahi la puțin timp după această dată, probabil între anii 420- 397 î.Cr.

 

Contextul istoric: Data la care Dumnezeu l-a ridicat pe Maleahi în Israel este legată direct de profeția rostită de Daniel asupra Ierusalimului. Dacă vă aduceți aminte, profetului i se spusese că asupra Ierusalimului vor trece pînă la vremea sfîrșitului 70 de săptămîni de ani (Dan. 9:24). Exprimarea lui a părut puțin neclară și inutil complicată prin felul în care a făcut el enumerarea acestor săptămîni: „Vor trece șapte săptămîni; apoi... șasezeci și două de săptămîni" (Dan. 9:25). Ce a fost așa de important după primele șapte săptămîni pentru ca proorocul să marcheze acea „bornă" din scurgerea vremii? Este greu să găsim un alt răspuns mai bun decît faptul că la „șapte săptămîni" de ani în Israel a încetat activitatea profetică. Mesajul rostit de Maleahi a fost evenimentul care a marcat scurgerea primelor șapte săptămîni de ani din calendarul profetic hotărît de Dumnezeu asupra Israelului.

 

Problemele din vremea lui Maleahi seamănă foarte mult cu cele întîlnite de Neemia în activitatea lui: o preoție coruptă (Mal. 1:6; Neemia 13:1-9), neglijarea dărniciei către casa Domnului (Mal. 3:7; Neemia 13:10-13) și căsătorii încheiate cu femei din afara Israelului (Mal. 2:10-16; Neemia 13:23-28).

 

Conținutul scrierii: Scrisă în forma clară a unui dialog între Dumnezeu și evrei, cartea lui Maleahi este un „apel" insistent la pocăință și la întoarcerea la Dumnezeu. Profeția se împarte simetric în două părți: în primele două capitole apelul la pocăință este motivat de starea prezentă a poporului, iar în ultimele două capitole chemarea la pocăință este motivată de venirea „zilei Domnului".

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Întreagă cartea este un manifest împotriva îndepărtării de Dumnezeu. Textul ei poate fi folosit foarte bine pentru a-i trezi pe cei care s-au „răcit" în sentimentele lor față de Domnul. Punctul culminant al profeției este Maleahi 3:1, 2: „Iată voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Și deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutați: Solul legămîntului pe care-L doriți;... Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămînea în picioare cînd Se va arăta El?"

 

Maleahi întinde mîna peste aproximativ patru sute de ani și leagă Vechiul Testament de Noul Testament prin vestirea lucrărilor lui Ioan Botezătorul și ale Domnului Isus.

 

Numirea de „mesager al lui Iehova" i s-a potrivit de minune lui Maleahi, dar tot la fel de bine prin „sol al Domnului" poate fi subînțeles Ioan Botezătorul și chiar Domnul Isus.

 

Cuvînt de încheiere: Se cuvine să subliniem cîteva lucruri care-l fac pe Maleahi: omul care închide canonul Vechiului Testament:

 

1. Cartea lui se încheie cu un cuvînt semnificativ pentru starea în care a ajuns poporul sub administrația Legii Mozaice: „blestem" (Mal. 4:6). Neascultarea evreilor a atras asupra lor dezlănțuirea pedepsei. Trebuia ca Cineva să vină și să înlăture acest blestem care apăsa greu asupra poporului.

 

2. Profeția lui Maleahi conține anunțarea venirii Domnului Isus (Mal. 3:1-3). El este Cel ce „s-a făcut blestem pentru noi" lăsîndu-se să fie atîrnat în locul nostru pe lemnul Crucii.

 

3. Maleahi publică un avertisment pentru toți cei ce așteaptă ziua Domnului. Există pericolul așteptării Domnului într-o atitudine greșită. Scepticismul, indiferența și formalismul sînt semnele ei caracteristice.

 

4. Maleahi anunță preocuparea lui Dumnezeu pentru cei care nu-L uită (Mal. 3:15-18). „O carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, și cinstesc Numele Lui".

 

Cartea lui Maleahi se încheie într-o atmosferă de neglijență și necinstire a Numelui lui Dumnezeu. Doar membrii unei „rămășițe" mai vorbesc unul cu altul șoptind încet: „Știi că El vine?" „Da, știu!" Dumnezeu nu-i uită pe aceștia și-i notează pentru binecuvîntarea lor veșnică.

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. PRIMUL APEL 1-2

a. Grija părintească, 1:1-5

b. Înșelăciunea, 1:6-14

c. Necredincioșia, 2:1-9

d. Căsătorii nepermise, 2:10-12

e. Divorțuri, 2:13-16

f. Obrăznicie, 2:17

 

II. AL DOILEA APEL 3 – 4

a. Venirea Solului Domnului, 3:1-6

b. Hoție, 3:7-12

c. Aroganță, 3:13-15

d. „Rămășița credincioasă", 3:16-18

e. Ziua Domnului, 4:1-6

 

******************************