O RĂPIRE CE  A  AVUTO O SORĂ CU NUMELE DE

ADRIANA

 

 

Mai întâi de a începe, această lucrare pe care a făcuto D-ul ISUS cu mine, vreau să vă rog pe fiecare cititor și creștin să-și pună nădejdea în Domnul cel care a murit pe Golgota pentru noi. În fiecare să pătrundă puterea Duhului Sfânt și când va citi această răpire, vreau să rămână mereu în mintea aceluia ce va citi această lucrare și prin ajutorul Domnului Isus în timpul citirii acestei lucrări să ia bine seama la aceia ce face și cui îi slujește și dacă nu este întors la Hristos doresc ca din tot sufletul ca după ce citește această lucrare să-și facă o hotărâre pe deplin și să se întoarcă la Domnul Isus Hristos iar pentru acela ce este întors la Isus să îl slujească cum trebuie fără nici un fel de prefăcătorie.

         În una din nopțile anului 1975 fiind anunțată nu de mult timp înainte printr-un vis al Domnului special pentru această lucrare. Domnul Isus ma sfătuit să mă smeresc și să mă port cuviincios că are de făcut o lucrare mare cu mine și eu eram ferm încredințată că Domnul Isus mi-a vorbit și că va lucra în chip minunat și eu la fiecare din rugăciunile mele pe care le făceam  mă rugam ca Domnul Isus să-și facă lucrarea

         Înainte de a fi răpită am avut un vis foarte tainic și m-am înspăimântat, o voce îmi zicea Adriana la ora 1200 vin să te iau. Auzind acest glas atât de puternic ce mi-a vorbit de o făptură atât de mininată, din somn m-am trezit și uitândumă foarte curioasă la ceas era ora 1200.

Când deodată cum stăteam și priveam în jurul meu am privit în sus și o lumină puternică a luminat întreaga cameră unde dormeam. Atunci eu m-am mirat foarte mult și am văzut un înger foarte frumos la chip, era îngerul călăuzitor și deodată în sinea mea a apărut un gând și mi-am zis, oare cum părinții mei nu se trezesc la puterea luminii care era în cameră.

         Îngerul meu călăuzitor care stătea lângă mine mi-a zis, Adriana pentru că lor nu le este îngăduit să privească sau să se trezească din somn, eu uitândumă la îngerul meu călăuzitor am putut observa că era de o frumusețe rară, era îmbrăcat cu o haină sau mai bine zis cu o haină albă și strălucitoare foarte tare, haina era lungă până la picioare, la spate avea două aripi și făptura lui era foarte tânără și în privirea lui am văzut o totală smerenie și blândețe și pe urmă am auzit o voce zicândumi Adriana am venit să te iau.

         După ce am auzit acestă voce am observat că de la picioare până la creștetul capului ma luat un fior groaznic, parcă în capul meu erau introduse o sumedenie de ace,încetul cu încetul fiorii aceia au crescut până când a ieșit duhul de viață din mine. Pe urmă când a ieșit duhul de viață din mine mi-am privit trupul meu neânsuflețit în pat și pe părinții mei și frații mei dormind alături de mine și atunci  aud glasul îngerului meu călăuzitor zicândumi, Adriana trebuie să plecăm să părăsim acest pământ pentru a ne înfățișa înaintea Domnului Isus. Și eu fiind îmbrăcată întrun fel de haină și având tot pe îngerul meu călăuzitor călăuza mea.

         Am zburat de sub acoperișul casei mele, îngerul zbura înainte iar eu îl urmam zburând cu o mare viteză în sus, căci deodată în urma noastră se prelungea globul pământesc care nu după mult timp nu l-am mai văzut deloc și în fața noastră a apărut o lumină foarte puternică și în jurul meu o frumusețe de nedescris. Eu mă gândesc de multe ori la frumusețea pe care am văzuto sus în ceruri dar nu am cuvinte cum să mă exprim. Și zburând cu îngerul meu călăuzitor de-odată în fața noastră noastră stătea un tron foarte mare și pe el Domnul Isus, era foarte strălucitor parcă era poleit cu aur, picioarele tronului erau foarte mari și parcă cuprindeau întreg pământul iar spătarul tronului era foarte mare cuprindea parcă cerul.

Domnul Isus de o frumusețe rară, chipul lui era foarte tânăr și privirea lui era blândă, avea o barbă lungă și părul lung și strălucitor foarte tare. Era îmbrăcat într-o haină lungă până la pământ și așa doar dintr-o singură bucată iar strălucirea pe care o avea nu o pot descrie în cuvintele mele pământești și cum stătea pe tron și mă privea foarte blând. Atunci am căzut cu fața la pământ și plângeam foarte tare că pentru că atunci când te înfățișezi înaintea Domnului omul își aduce aminte de toate greșalele făcute pe pământ și mai ales când ești tu în fața creatorului tău.

Îngerul meu călăuzitor sta la dreapta mea și privea spre Domnul Isus. În fața luminii Domnului Isus nu poți sta în picioare, eu mă vedeam foarte mică pe lângă Domnul Isus Hristos și comparația pe care trebuie să o faci pentru a putea mai bine înțelege cât de neânsemnat este omul este doar cât un bob de grâu deci fiecare poate să-și dea seama cât de mic și neânsemnat este omul pe pământ.

Domnul Isus a luat cartea Vieții a deschiso și mi-a puso pe genunchi, în această carte este descrisă toată viața unui om, cuprinzând și fapte bune și fapte rele, privind spre mine Domnul Isus ma întrebat, Adriana ai dat tu milostenii?.Ai strigat tu la mine pentru cei săraci?. Ai ținut tu zile de jertfă?. Și după aceste întrebări Domnul Isus a spus că toate acestea sânt plăcute înaintea Domnului. Și acela ce va face aceste lucruri, bucurii va avea și o mare răsplată în ceruri. Și vrând să aflu cum trebuie să se poarte un credincios atât cel tânăr cât și cel vârstnic și să fii plăcut înaintea Domnului Domnul Isus mia răspuns ,Adriana privește !.

În fața noastră a apărut o fată și un creștin, pentru ca să se deosebească de cei din lume ei trebuie să fie un exemplu atât în vorbire cât și în purtare și îmbrăcăminte, iată cum trebuie să se îmbrace atât tinerii cât și vârstnicii. La fete totdeauna părul trebuie să fie totdeauna acoperit pe drum la adunare și în orice loc se află, rochia trebuie să fie peste genunchi iar când te duci la adunare s-au la rugăciune fetele trebuie să aibă mâneca lungă iar la adunare fetele mici și băieții n-au voie să poarte ces pe mână care de la sine se înțelege să nu îl aibă un creștin pentru că toate acestea sânt o scârbă în fața lui Dumnezeu, deasupra părul trebuie să fie cum ți la lăsat Domnul din naștere fără să fie pus în bigudiuri sau altele. Înainte de ați lua un lucru pe tine prima dată uităte bine dacă conștiința ta te mustră, dacă conștiința ta te mustră lasă-l nu-l lua, iar dacă nu te mustră ial căci dacă întradevăr dacă tu frate și soră ai duhul lui  Hristos în tine nu te va lăsa să umblii cum umblă lumea și te vei strădui să te îmbraci ca să fii plăcut Domnului Isus Hristos nu lumii care împreună cu faptele acestea vor pierii

Pentru băieți și bărbați aceștia trebuie să fie îmbrăcați cuviincios fără pantaloni evazați și să fie așa cum se cuvine credincioșiei Domnului. De asemenea părul la bărbați trebuie să fie tuns scurt fără nici un fel de perciuni lăsați să acopere tot obrazul, ceasul trebuie băgat în buzunar iar în timpul verii nu este permis ca la adunare bărbații sau femeile să intre cu cămășile scurte în adunare.

Domnul Isus după ce mia arătat aceste lucruri, îngerul meu călăuzitor ma luat și ma dus în camera morților care mor în Domnul Isus, locuința aceasta era doar o parte unde odihnesc sufletele credincioșilor. Când îngerul meu călăuzitor a deschis ușa încăperii unde erau creștinii care se odihnesc până va veni Domnul să-și ia o mireasă s-au mai bine zis poporul de pe pământ care ia slujit.

O mare lumină lumină deodată încăperea ca și îngerul meu călăuzitor, a intrat în încăpere și eu l-am urmat când a intrat în locuința aceia îngerul mia spus Adriana aici se odihnesc doar o parte din cei care au murit mă refer la cei care au murit până la 20 ani, iar în celelalte încăperi sânt repartizați în funcție de cum au fost de credincioși și după cum s-au comportat pe pământ.

Eu am rămas foarte înspăimântată de frumusețea încăperii, pereți erau parcă poleiți cu aur, și de jur împrejurul camerei erau paturi suprapuse unde se odihnesc sufletele credincioșilor. Încă din clipa când am intrat în acea cameră am privit în jurul meu să văd mai bine înfățișarea celor din încăpere și de sus a coborât sufletul unui băiat și sa îndreptat spre mine.

Eu fiind foarte surprinsă însă de apariția lui m-am uitat la el să văd dacă într-adevăr el este pentru-că eu îl cunoșteam de mică de când era pe pământ înainte de a muri. El sa apropiat de mine și mia zis Adriana ai venit pe la mine, eu i-am zis, da frate am venit de pe pământ că Domnul Isus a avut un plan cu mine de a te vedea și pe pământ și aici în camera asta unde sunteți aduși pentru a vă odihni până când va veni el

Și stând de vorbă cu el printre altele mi-a spus Adriana când te vei întoarce pe pământ să le spui părinților mei ca nu cumva să se lase de calea aceasta a pocăinței că dacă unul singur din familie se va lăsa de credință atunci eu voi rămânea la judecată pentru că a fost dus în camera aceia numai că părinții lui sânt credincioși.

După aceia îngerul meu a zis, Adriana trebuie să vezi și iadul și după ce m-ia spus să nu mă înfricoșez de el, că el va fi cu mine că nu este îngăduit căci și ei știu de credincioșii Domnului Isus și erau înfățișate înainte de răpirea mea și nu se putea atinge de mine și numai să mă înfrice și spunându-mi acestea deodată am căzut în jos ca printr-un vis într-un loc foarte întunecos și într-o căldură foarte mare. Eu foarte mirată m-am uitat în jurul meu și nu î-mi venea să cred despre ce era în jurul meu, mii de oameni erau schingiuiți în fel și chip, sânt tratați cu o deosebită ură față de ce erau în sânul lui Avraam. Aceștia erau supuși la fel și fel de chinuri groaznice, schingiuiți puși la rug, puși pe cruce și în corp li se introducea un fier roșu aprins. Dar să știți că durerile sânt la fel de mari în iad ca și când ai fi în trupul acesta de carne, pe care îl aveau pe pământ. Durerile bântuiau cu miile și oamenii aceia zbierau și se văitau de-ți era mai mare groaza să-i auzi cum strigau în durerile acelea groaznice.

Eu am vrut să mă retrag într-un colț, căci î-mi era tare frică de priveliștea aceia îngrozitoare pe care o vedeam în jurul meu, dar un drac foarte urât și foarte mare sa apropiat de mine și mi-a zis cu o voce foarte înspăimântătoare, aici nu are voie nimeni să se roage, cine ajunge aici este supus pentru totdeauna acestor chinuri înfricoșătoare. Tu ai avut timp să te rogi când ai fost pe pământ, dar ai avut noroc că ești întoarsă la Isus și îi slujești, că dacă nu tot aici ajungeai și nu mă pot apropia de tine că ești păzită de îngerul Domnului că altfel te chinuiam de mult.

În tot acest timp cât mi-a vorbit el corpul mi-a fost străpuns de frică și m-am rugat Domnului să mă întoarcă și uitându-mă la acel drac vreau să și-l descriu cu cuvinte pământești, pentru a vă da seama cât de înfricoșător este numai la vedere poți rămânea cu o frică groaznică iar dacă l-ai vedea în fața ta sânt sigură frate și soră, dragi cititori te vei strădui să-l slujești pe (Dumnezeu) Domnul Isus și te vei pocăi în sac și cenușă numai să nu-l vezi în fața ta.

Acel drac era de o statură foarte mare de circa 40m, era foarte negru și pe capul lui erau parcă niște solzi de pește, era înfricoșător de urât pielea lui sclipea și culoarea solzilor de pe cap era negru închis la spate avea două aripi ca de liliac și erau întinse de-a lungul capului.

Privirea lui era foarte urâtă iar pe față parcă avea un strat de păr ca țepii unui arici și în cap avea două coarne mari. Vă puteți da seama numai din descoperirea mea cât de înfricoșător poate fi acesta numai privindu-l de un om în carne și oase.

După aceasta acel drac a zburat spre locul unde trebuia să-și ia oamenii. Mie-mi era tare sete și uitându-mă în stânga mea era un râu foarte frumos la vedere cu multe flori frumoase și cu o poiană frumoasă m-am apropiat de râul acela și m-am aplecat pentru a bea apă, dar parcă nu îmi venea să cred râul sa prefăcut într-o țeavă de vulcan ce clocotea așa de tare încât mi-a venit să mă retrag, florile erau roșii și din ele ieșeau lumini de foc, vă închipuiți cât de cald poate fi în iad cu toate că eu eram îmbrăcată pentru a rezista căldurii, însă tot îmi era cald și nu puteam rezista, dar vă închipuiți aceia care erau acolo cât trebuiau să sufere.

Cum stăteam eu așa deodată am auzit o voce și vocea fiind foarte cunoscută m-am întors să văd cine mă strigă pe mine. M-am înfiorat cumplit apoi m-am îndreptat spre locul ce am auzit vocea aceea și ducându-mă printre oameni aceia ca să ajung la omul acela care striga la mine.

Oamenii îmi ziceau Adriana să le spui lumii să se pocăiască căci și noi dacă am mai fi odată pe pământ ne-am pocăi în sac și cenușă. Ajungând la omul acela care striga spre mine, deodată am rămas chiar foarte surprinsă, era chiar bunicul meu care murise nu de mult înainte de răpirea mea.

El cu ochii plini de lacrimi m-a privit și mi-a spus, Adriana, locul tău nu este aici, locul tău este sus în ceruri împreună cu familia ta că tu îi slujești lui Isus Hristos și să știi, Adriana că îmi pare rău că nu m-am pocăit atât timp cât tu și părinții te rugai de mine. Eu îmi închipuiam că prima dată că după moarte nu există viață nici rai nici iad, dar acum văd că gândul meu a fost ajuns. Ah! De m-aș întoarce încă o dată pe pământ a-ș spune întregii lumi să se pocăiască și să se întoarcă la Domnul Isus și mai ales să nu ia nimeni în râs acest lucru.

Și privind în starea care era pus pe rugul acela și lângă el un demon a-l cărui aparține, i-am spus cu sufletul la gură și plină de durere, vezi, bunicule, totdeauna te-am rugat și te-am sfătuit dar tu  nu ai vrut să înțelegi, dar Domnul mi-a îngăduit să te văd în iadul acesta îngrozitor și spunând lucrul acesta am auzit din nou marea voce că mă strigă și-mi spunea, Adriana vezi dacă bunicul tău care trăiește nu se va pocăi va ajunge aici în iad, iar dacă se va întoarce la mine va avea parte de raiul meu.

Acesta era îngerul meu călăuzitor care nu era cu mine dar care mă privea și mă păzea de undeva de sus dar eu nu-l vedeam dar îi auzeam vocea.

După aceasta fiindu-mi foarte rău și ne mai putând rezista în acest loc fioros am strigat pe (Dumnezeu) Domnul Isus să mă scoată din acel iad îngrozitor și dintr-o dată am zburat afară și din nou m-am întâlnit cu îngerul meu călăuzitor și m-ia spus Adriana după ce ai văzut aceste lucruri îngăduite de Domnul Isus privește acum pe pământ și m-a dus într-un loc unde puteai să vezi tot pământul și îngerii se plimbau când în sus și când în jos și iar în sus și aduceau vești și îngerul Domnului venea foarte supărat înaintea Domnului Isus, dar tu când făceai numai bine îngerii Domnului săltau de bucurie și aduceau răspunsuri Domnului Isus.

Dar îngerul mi-a spus, Adriana privește pe pământ într-un colț al pământului este un credincios care la slujit pe Domnul acuma a sosit timpul să fie luat de pe pământ iar în celălalt colț al pământului este un alt om care moare dar acesta nu este pocăit și privește în ce fel moare un om ne pocăit cum se zbate, cum se vaită când duhul de viață iese din el afară și când vede unde merge sufletul său.

Am privit în sus în înălțime și priveam la credinciosul Domnului care era pe patul de moarte. Când un creștin moare el este foarte senin fără a striga și fără a țipa, când vine moartea și îi ia sufletul, pentru că la credincioși când moare vine îngerul călăuzitor și îl ia, dar la cel ce nu ia slujit Domnului vine moartea.

Acea moarte seamănă cu un schelet foarte mare și poartă pe ia o manta neagră. Fiecare credincios când îi este luat sufletul de viață din corp de îngerul său călăuzitor, el este luat de înger și dus de înger să vadă raiul și iadul pentru a vedea el singur cui ia slujit și ce cunună merită. Îi este arătat și iadul pentru a vedea cât de rău este pentru aceia ce nu s-au pocăit și nu s-au întors la Domnul Isus și ce chinuri groaznice îi așteaptă.

După ce îi arată iadul și raiul, el vine și se așează din nou pe trup dar nu m-ai poate să intre în el. El tot timpul cât stă, cale de 3 zile în casă unde este ținut el vede totul vede mamă, tată, pe toți care vin la el să-l privească de asemenea vede pe cei care vin la  înmormântare când este dus și băgat în mormânt.

Atunci când este aruncat primul pumn de pământ pe sicriul lui atunci sufletul-și ia zborul și este dus de îngerul lui călăuzitor în locuință în sânul lui Avraam pentru a se odihni până când va veni Domnul Isus Hristos cu judecata.

În schimb la cel ce nu ia slujit Domnului vine moartea acea de care v-am vorbit  mai sus și îi arată chinurile ce îl așteaptă după ce va fi înmormântat. În timpul acela el vede tot episodul toată înmormântarea el când este dus pe ultimul drum și când este aruncat primul pumn de pământ pe sicriul lui, atunci sufletul își ia zborul în iad, unde îl chinuie și unde îl va face să sufere până când va veni Domnul Isus.

După toate acestea îngerul Domnului mi-a spus Adriana după ce ai văzut toate aceste lucruri trebuie să te întorci din nou pe pământ pentru-ca părinții tăi să nu se scoale înainte de a intra sufletul tău în trup că atunci de spaimă se vor ivi alte lucruri.

Și fiind călăuzită de îngerul meu m-am îndreptat spre pământ și am intrat în camera mea unde zăcea trupul meu ne însuflețit și părinții mei pe lângă mine care dormeau parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

Eu văzându-mi trupul ne îsuflețit mi-a fost foarte greu să mă întorc în el și mă rugam la îngerul meu călăuzitor ca să nu mă lase din nou pe pământ că nu m-ai vreau să intru în trupul meu că-mi este silă, dar îngerul mi-a spus Adriana trebuie să intri în corp ca să poți mărturisi la toți ce și cum ai văzut căci prin tine și prin lucrarea aceasta multe suflete se vor întoarce la Domnul Isus Hristos.

După ce a spus îngerul aceasta a suflat și sufletul a intrat în trupul ne însuflețit care stătea în pat.

 

 

 

 

Eu vrând să văd dacă sânt vie, am pus mâinile pe trup și am observat că eram rece și numai după o oră trupul sa încălzit.

Îngerul a zburat și eu am rămas privind cu ochii aceștia de carne.

 

 

Eu doresc ca această răpire să rămână vie în memoria fiecăruia, când o veți citi să se hotărască și să-i slujească pe deplin lui Dumnezeu.

 

 

 

 

Slăvit să-i fie numele lui până în veci. AMIN…

 

 

 

Ce-l ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe

Nu-I voi șterge nicidecum numele din cartea vieții

Și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu

Și înaintea îngerilor Lui.

 

Apocalipsa cap.3 vers.5