LUCA

 

Titlul: În originalul grec, cartea poartă titlul: „Kala Loukon" - „după Luca".

 

Autorul: Din introducerile pe care le găsim la începutul „Evangheliei lui Luca" și a cărții „Faptele Apostolilor" se vede foarte clar că ambele au fost scrise de un singur autor: „Luca" și că amîndouă au fost destinate aceluiași om: "Teofil". Cine a fost acest Luca?

 

1. Un tovarăș de călătorie al lui Pavel. Schimbarea de la „au trecut atunci prin Misia" din Fapte 16:8, la „După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia...” din 16:10 ne spune că Luca s-a alăturat apostolului Pavel la Troa. După aceasta, Luca a devenit tovarășul de lucru nedespărțit al lui Pavel. Cu el a călătorit la Filipi (16:12), iar șase ani mai târziu tot cu el a plecat din Filipi (20:6). Au fost împreună la Ierusalim (21:17), cînd mulțimea dezlănțuită a încercat să-l linșeze pe Pavel. Au fost împreună în cei doi ani de detenție la Cezareea (24:27 și 27:1). Împreună au fost și în călătoria plină de peripeții înspre Roma, cînd s-a spart corabia cu ei (27:1 - 28:16). Împreună au fost la Roma, cu ocazia procesului judecat de Nero și tot împreună au fost, se pare, și în ultimele clipe dinainte de martirajul marelui apostol (Col. 4:14; 2 Tim.4:2; Filimon 24).

 

2. Medic iubit de apostoli. Aflăm lucrul acesta din încheierea scrisorii lui Pavel către Biserica din Colose: „Luca, doctorul prea iubit...” (Col. 4:14). Probabil că Luca a dat îngrijiri medicale multora și în multe locuri, ajungînd să fie iubit și prețuit de Biserici. Dacă citim bine, vedem că și însoțirea cu Pavel s-a făcut într-o vreme cînd Pavel avea nevoie de îngrijire medicală datorită unui atac acut de boală a ochilor (compar㠄Galatia" din Fapte 16:6 cu „noi" din 16:10 și Galateni 4:13-15)

 

Conținutul cărții: Evanghelia lui Luca poate fi numită Evanghelia Omului Isus Cristos. Această afirmație nu este o blasfemie care neagă dumnezeirea Celui născut în Nazaret, ci este o proclamare a „întrupării" care a făcut posibil㠄ispășirea și răscumpărarea". Luca ni-L prezintă pe Domnul Isus ca descendent, nu numai al lui Avraam (lucrarea lui Matei), ci și al lui ADAM, strămoșul tuturor oamenilor (vezi genealogia din cap. 3:23-38). Prin aceasta el îl așează în șuvoiul scurgerii istoriei umane, ca Cel venit nu numai să participe deplin, dar și să reașeze omenirea în prerogativele pierdute de neascultarea lui Adam. Învierea Domnului Isus dintre cei morți este dovada dată tuturor de Dumnezeu c㠄în Isus" se poate reveni „acasă". Viața veșnică este oferită încă o dată omenirii prin Golgota. Cristos a venit să se facă pentru un timp „ca noi" pentru a putea să ne facă pentru veșnicie „ca El".

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Faptul că a stat atît de mult alături de Pavel îl face pe Luca să fie legătura firească dintre Dumnezeul evreilor, prin apostolul neamurilor, către oamenii de pretutindeni. Influența exercitată de propovăduirea lui Pavel este evidentă în teologia Evangheliei scrisă de Luca. Remarcați cum la capitolul: „Instituirea Cinei Domnului" asemănările merg chiar și pînă la folosirea acelorași cuvinte.

 

CUPRINSUL CĂRȚII

Prefața: Metoda și scopul scrierii, 1:1-4A.

 

I. Identificarea Fiului Omului, 1:5-4:13

A. Anunțarea nașterii lui Ioan Botezătorul, 1:5-25

B. Anunțarea nașterii Fiului Omului, 1:26-56

C. Nașterea lui Ioan Botezătorul, 1:57-80

D. Nașterea Fiului Omului, 2:1-20

E. Isus ca prunc adus la Templu, 2:21-38

F. Isus ca și copil adus la Templu, 2:39-52

G. Botezul Fiului Omului, 3:1-22

H. Genealogia Fiului Omului, 4:1-13

 

II. Slujirea Fiului Omului, 4:14-9:50

A. Începuturile slujirii Lui, 4:14-30

B. Autoritatea slujirii Lui, 4:31-6:11

 

C. Tovarășii Săi de lucru, 6:12-49

1. Chemarea ucenicilor, 6:12-16

2. Caracteristicile ucenicilor, (Marea Predică), 6:17-49

 

D. Lucrările slujirii Lui, 7:1-9:50

1. slujirea celor bolnavi, 7:1-10

2. slujirea celor morți, 7:11-17

3. slujirea celor îndoielnici, 7:18-35

4. slujirea celor păcătoși, 7:36-50

5. alte slujiri, 8:1 -9:50

 

III. Lepădarea Fiului Omului, 9:51-19:27

A. Refuzat de samariteni, 9:51-56

B. Refuzat de oamenii din preajmă, 9:57-62

C. Trimiterea celor 70, 10:1-24

D. Refuzat de un învățător al Legii, 10:25-37

E. Primit în Betania, 10:38-42

F. Despre rugăciune, 11:1-13

G. Refuzat de neam, 11:14-36

H. Refuzat de farisei și cărturari, 11:37-54

I. Refuzat, dar îi mai învață o dată, 12:1-19:27

 

IV. Osîndirea Fiul Omului, 19:28-23:56

A. Duminică: 19:28-44

B. Luni: 19:45-48

C. Marți: 20:1-21:38

D. Miercuri: 22:1-6

E. Joi: 22:7-53

F. Vineri: 22:54-23:55

G. Sîmbătă: 23:56

 

V. Biruința Fiului Omului, 24:1-53

A. Biruitor asupra morții, 24:1-12

B. Împlinitor al profețiilor, 24:13-35

C. Biruitor asupra îndoielilor ucenicilor, 24:36-43

D. Biruitor dăruit Bisericii, 24:44-48

E. Biruitor împărțind biruința, 24:49

F. Biruitor înălțat în slava, 24:50-53

 

*************************************************