IUDA

 

Titlul: Cartea se numește în original: „Iouda" - „Iuda", după numele celui ce a scris-o.

 

Autorul: Numele celui care a scris-o este dat chiar în conținutul cărții (v.1). Acest Iuda a fost un alt frate al Domnului Isus (Mat. 13:55; Marcu 6:3). El nu se consideră în numărul celor 12 apostoli (Iuda 17), ci se prezintă ca „frate al lui Iacov" (Iuda 1). În mod obișnuit, în vremea aceea o persoană se identifica pe sine după numele tatălui său. Motivul pentru care Iuda a făcut excepție de la regula aceasta a fost probabil dublu: (1) din modestie și respect, el n-a vrut să facă aluzie la relația lui de familie cu Isus Cristos, și (2) el crede că poate fi identificat foarte bine în funcție de relația cu Iacov, fratele său mai mare care ajunsese între timp unul dintre liderii proeminenți în Biserica din Ierusalim.

 

Data: Epistola a fost scrisă probabil cîndva în perioada cuprinsă între anii 65-80 d.Cr. Erezia pe care o combate Iuda a apărut în Biserica primară destul de repede și a fost combătută cu putere de Pavel, Ioan și Petru. De fapt, epistola lui Iuda poate fi considerată ca o reluare a celei de a doua epistole a lui Petru. Între 2 Petru 2:1-22 și Iuda 4-18 există o asemănare imposibil de trecut cu vederea. Probabil că Iuda a avut de confruntat aceleași probleme ca și Petru și s-a folosit de epistola și autoritatea apostolului pentru a-și întări și mai mult punctul de vedere.

 

Contextul scrierii: În timp ce Iuda se pregătea să le scrie fraților despre mîntuire, el se vede silit să-și schimbe subiectul pentru a combate activitatea și învățătura unui grup de oameni plini de vicii, care circulau prin Biserici și căutau „să schimbe în desfrînare harul lui Dumnezeu" (Iuda 3-4). Nu este greu să recunoaștem în acest grup de prooroci mincinoși pe „amăgitorii" pe care-i prevestise Petru (2 Petru 2:1) și pe care-i combătuse cu atîta putere Ioan (vezi 1 Ioan). Aparent acești învățători mincinoși căutau să-i convingă pe cei credincioși că harul iertării se întinde nu numai în trecut, dar și în prezent. Ei considerau mîntuirea ca pe un fel de pașaport spre lumea trăirii în pofte și păcate. Ei negau dumnezeirea lui Cristos și reduceau creștinismul la o sumă de cunoștințe teoretice fără legătură cu viața de toate zilele.

 

Conținutul cărții: Cine citește această epistolă își dă repede seama că Iuda scrie prin excelență evreilor. Mulțimea de citate și exemple din Vechiul Testament se succed fără nici o lămurire suplimentară, indicînd faptul că Iuda presupunea că cititorii lui sînt de mult familiarizați cu istoria Israelului și cu conținutul Scripturilor.

 

Iuda le amintește creștinilor felul în care s-a purtat Dumnezeu în trecut cu necredinciosul Israel, cu îngerii neascultători, cu orașele păcătoase Sodoma și Gomora și cu aceeia care, asemenea lui Cain, Balaam și Core, s-au răzvrătit împotriva Domnului (Iuda 5, 6, 7, 8-10, 11). După un scurt pasaj în care descrie imoralitatea acestor prooroci mincinoși, Iuda încheie scurta lui epistolă printr-un avertisment fierbinte, printr-o chemare urgentă la statornicie (Iuda 12-19, 20-23) și printr-una din cele mai frumoase benedicții din Biblie (Iuda 24-25).

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

Introducere, 1-2

 

I. ATACUL DUȘMANILOR

a. Urgența apelului din epistolă, 3

b. Doctrina învățătorilor mincinoși

- schimbă harul în desfrînare, 4

- tăgăduiesc dumnezeirea lui Cristos, 4

 

c. Soarta învățătorilor mincinoși Exemplul

Îngerilor căzuți, 6

Exemplul Sodomei și Gomorei, 7-8

 

d. Metoda învățătorilor mincinoși

- pîngăresc trupul, 8

- batjocoresc dregătoriile, 8-10

Exemplul lui Cain, 11

Exemplul lui Balaam, 11

Exemplul fiilor lui Core, 11

 

e. Falsitatea învățătorilor mincinoși

 

Șase metafore care condamnă:

- ca niște stînci ascunse, 12

- ca niște nori fără apă, 12

- ca niște pomi tomnatici fără rod, 12

- ca niște pomi dezrădăcinați, 12

- ca niște valuri înfuriate ale mării, 13

- ca niște stele rătăcitoare, 13

 

f. Iminenta lor pedepsire

Profeția patriarhului Enoh, 14-16

 

II. LUPTA CELOR CREDINCIOȘI

a. A fost vestită de apostoli, 17-19

 

b. Trebuie practicată de credincioși

-” zidiți-vă sufletește", 20

- „rugați-vă prin Duhul", 20

- „țineți-vă în dragostea lui Dumnezeu", 21

- „așteptați îndurarea Domnului nostru", 21

- „mustrați pe cei ce se despart de voi", 22

- „căutați să mîntuiți pe unii", 23

- „feriți-vă de compromisuri cu păcatul", 23

 

III. NĂDEJDEA CELOR CREDINCIOȘI

a.       Dumnezeu poate să-i păzească, 24-25

 

*************************************************