IOSUA

 

„...mergeți să cuceriți țara pe care v-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul vostru" (Iosua 1:11). Este bucuria lui Dumnezeu să dăruiască, este datoria noastră să cucerim prin credință!

 

Pentru ostașul crucii nu există nici o altă carte mai plină de încurajare și de învățătură ca această cronică a viteazului Iosua. Paginile ei mustesc de adevăruri spirituale valabile pentru copiii lui Dumnezeu din toate timpurile.

 

Titlul: Această carte este prima carte din Biblie care poartă numele autorului ei. De fapt, numele inițial al acestui om a fost „Hoșeea" sau poate „Iehoșua" care se pot traduce prin perifrază: „Dumnezeu este Mîntuitorul". Pus în slujba Domnului încă de tînăr, omul acesta a devenit: „Iosua" care tradus înseamnă: „Robul Domnului" sau „Cel ce împlinește lucrările Domnului".

 

Autorul: Este foarte clar că Iosua s-a născut în Egipt și se prea poate să fi servit chiar în armata egipteană. În orice caz, îl găsim foarte priceput în tactica militară atunci cînd este așezat în fruntea oștilor lui Israel să ducă lupta „din vale" împotriva amaleciților la Refidim (Exod 17:8-16). Iosua a fost aghiotantul lui Moise în timpul evenimentelor petrecute la muntele Sinai (Exod 24:13), iar ca reprezentant al tribului lui Efraim a făcut parte din grupul celor 12 iscoade care au fost trimise să cerceteze țara Canaanului (Num 13:1-33). Iosua și Caleb au fost singurii dintre cei 12 care au încurajat poporul să pornească deîndată la cucerirea țării (Num. 14:6-9)

 

Data: 1.400-1.370 î.Cr. Cartea acopere o perioadă de aproximativ 25 de ani din istoria lui Israel.

 

Conținutul cărții: Cartea Iosua continuă acțiunea de la sfîrșitul cărții Deuteronomul. După moartea lui Moise, Iosua devine noul conducător al poporului și sub conducerea lui evreii duc campaniile de cucerire a Canaanului și tot sub conducerea lui împart țara între cele 12 seminții ale lui Israel.

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Întreaga carte este un tip cu semnificație spirituală. Tălmăcirea acestui tip este dată de Noul Testament în Evrei capitolele 3 și 4. Aceste două capitole trebuiesc citite cu cea mai mare atenție. Trecerea Iordanului și cucerirea țării este echivalată aici cu intrarea în prerogativele unei vieți spirituale binecuvîntate prin unirea cu Cristos Isus nu după moartea noastră, ci încă din această viață. Canaanul este simbolul vieții creștine abundente care este dăruită celor ce știu să avanseze prin credință. C.H. Spurgeon spunea: „Există o viață de plinătate creștină care este la fel de deosebită de viața creștină obișnuită, precum este aceasta de deosebită de viața de sărăcie spirituală a lumii". Canaanul le-a dat atunci evreilor: (1) odihnă, (2) abundență, (3) biruință. Așa ceva este pregătit și pentru cei ce se apropie cu credință de Domnul Isus: „Rămîne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale." (Evrei 4:8-11) „...noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna", despre care a vorbit El...” (Evrei 4:3)

 

Da, Canaanul a trebuit cucerit (Iosua 1:1-2), dar evreii trebuiau să facă aceasta nu prin forța lor, ci prin credință (Deut. 7:1; Deut. 6:10-11; Lev. 26:6; Deut. 11:10-12). Forța nu le-a folosit la nimic cînd păcatul i-a făcut să fie învinși la Ai, dar credința și ascultarea au dărîmat zidurile Ierihonului (Iosua 8; Iosua 6).

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. INTRAREA ÎN CANAAN 1:1-5:12

a. Dumnezeu fi vorbește lui Iosua, 1:1-9

b. Iosua vorbește poporului, 1:10-15

c. Poporul făgăduiește ascultare, 1:16-18

d. Iscodirea Ierihonului, Rahav, 2:1-24

e. Trecerea tordanului, 3:1-17

f. Pietre de aducere aminte, 4:1-24

g. Tăierea împrejur, 5:1-8

h. Roadele țării, mana încetează, 5:9-12

 

II. CUCERIREA ȚĂRII 5:13-12:24

a. Căpetenia oștirii Domnului, 5:13-15

b. Cucerirea Ierihonului, 6:1-27

c. Nelegiuirea lui Acan, 7:1-26

d. Luarea cetății Ai, 8:1-29

e. Altarul de pe muntele Ebal, 8:30-35

 

CAMPANIA SUDICĂ

a. Împărații țării se unesc 9:1 -2

b. Viclenia Gabaoniților, 9:3-27

c. Marea luptă de la Gabaon, 10:1-11

d. Soarele și luna se opresc, 10:12-15

e. Uciderea celor cinci împărați, 10:16-27

f. Alte izbînzi ale lui Iosua, 10:28-43

 

CAMPANIA NORDICĂ

a. Marea bătălie de la apele Meron, 11:1-15

b. Cuceririle lui Iosua, 11:16-12:24

 

III. ÎMPĂRȚIREA ȚĂRII 13-24

a. Teritorii necucerite, 13:1-7

b. Împărțirea Transiordaniei, 13:8-33

 

ÎMPĂRȚIREA CANAANULUI

a. Ținutul seminției lui Iuda, 14:1-15:63

b. Ținutul seminției lui Beniamin, 16:1-10

c. Ținutul seminției lui Manase, 17:1-18

d. Măsurarea teritoriului rămas, 18:1-10

e. Ținutul lui Beniamin, 18:11-28

f. Ținutul lui Simeon, 19:1-9

g. Ținutul lui Zabulon, 19:10-16

h. Ținutul lui Isahar, 19:17-23

i. Ținutul lui Așer, 19:24-31

î. Ținutul lui Neftali, 19:32-39

j. Ținutul lui Dan, 19:40-48

k Partea lui Iosua, 19:49-51

l. Cetățile de scăpare, 20:1-9

m. Cetățile Leviților, 21:1-45

n. Semințiile din Transiordania, 22:1-34

o. Ultimele cuvinte ale lui Iosua, 23:1-16

p. Ultima adunare, 24:1-28

r. Moartea lui Iosua, 24:29-33

 

***********************************************