Înștiințare 1983

 

Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul. dar omul nu ia seama

pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună

 

 

PARTEA ÎNTÂI

Mi se părea că mă găsesc în mijlocul unui popor foarte mare la număr: cât cuprindeam cu ochii erau numai credincioși care stăteau în picioare înaintea Domnului. Deodată a apărut deasupra o lumină foarte puternică, cum apare fulgerul pe cer, cu deosebirea că fulgerul apare si dispare, însă lumina aceasta a rămas într-un nor luminos cam la trei metri deasupra poporului si din lumina aceea se auzea vocea Domnului ca un glas de tunet si tot poporul era cuprins de groază. Mie mi s-a îngroșat limba în gură si nu am mai putut mișca buzele de frica Domnului. Am vrut să repet cuvintele Domnului ca să nu pierd conținutul lor, căci era de mare valoare, dar nu am putut vorbi. Totuși, aproape de sfârșitul lucrării, am primit din nou putere și am început să rostesc cu glas tare ce am auzit pe Domnul spunând. Atunci m-am trezit din vis, că eu vorbeam cu voce tare ce am auzit, dar au fost ultimele cuvinte. M-am ridicat și m-am dus afară din salon și am scris cuvintele Domnului ce le-am auzit, ca să nu le uit. Si iată care au fost aceste cuvinte: "Iată ce zice Cel ce e Viu în vecii vecilor, Acel ce era, este și o să vină în curând către tine poporule. Cercetează-ți căile și umbletele, căci iată mersul tău nu-i bun și umbletele tale nu îmi sunt plăcute, căci șchiopătezi pe cărare. Schimbă-ți mersul și intră în alinierea dreaptă și înaintează după plan în vederea orânduirilor drepte înspre punctul de neprihănire și sfințenie, căci iată vine vremea, în scurt timp, și nu-i mult și va trebui să dai socoteală de nădejdea care este în tine, și dacă astăzi nu-ți iei hotărâri noi de trezire, sfințenie și apropiere de Mine, nu vei putea sta în picioare în ziua si vremea aceea. Dar cu cei ce se sfințesc, Mă ascultă și Mă prețuiesc, voi face în vremea aceea lucruri mari și voi dovedi în fața celor ce nu Mă cunosc că sunt copiii Mei, și voi întări mărturia lor prin semne și minuni. Da, Amin, da Amin, vin curând. Pregătiți-vă că timpul e scurt, zice Cel ce-i viu în vecii vecilor, Cel ce vine în scurtă vreme și va răpi Biserica."

După ce am scris aceste cuvinte, m-am întors din nou în salon în pat și cugetam la tot ce s-a dat și îmi făceam eu personal control asupra stării mele si mă întrebam: "Care sunt umbletele care nu-i plac Domnului?" si Duhul Domnului din nou a continuat lucrarea. Mă vedeam ca în mijlocul unui popor mare   la   număr.   Cuvintele   Domnului   au   produs   aceleași frământări si întrebări în inima poporului, si se întrebau: "Care este mersul care nu e bun pe cărare, care sunt umbletele care nu sunt plăcute Domnului si care sunt hotărârile noi pe care le cere Domnul?"  Poporul cerea  ca  Domnul  să-i spună  mai amănunțit tot ce nu era plăcut Domnului si ce hotărâri noi să ia. Duhul Domnului care cunoștea toate întrebările poporului, a răspuns, dar de data aceasta nu cu glas ca de tunet, ci cu glas mângâietor, ca de mamă ce își sfătuiește copiii: "Iată mersul care nu este bun si umbletele ce nu îmi sunt plăcute si șchiopătarea ta, poporule, pe cărare: Legături străine, poveri străine și mâini întinate."

A arătat câteva puncte din legăturile străine: vorbiri de rău, clevetiri, minciuni, cugete întinate si împotrivire la naștere de copii. Poverile străine sunt: ura, cearta, mânia, iuțimea, strigarea, murmurul, cârtirea si mândria; iar mâinile întinate: certuri,   neînțelegeri  în  familie,   lucruri   neîngăduite,   beția, necurăția, curvia, câștiguri mârșave, furtișaguri, lucruri extrase de la locul de muncă. Acestea sunt punctele de care poporul e vinovat în mai mică sau mai mare măsură. Domnul s-a oprit la fiecare din aceste puncte și a arătat că unii zic că ei nu sunt vinovați, că ei se tem de Domnul si se păzesc de păcat. Da, în mare, ei se păzesc de aceste păcate, dar vrăjmașul a reușit pe nesimțite să întineze aproape tot poporul dacă nu direct, atunci indirect, și fiecare ne-am făcut vinovați înaintea Domnului. Domnul a arătat că mulți zic că nu sunt vinovați de vorbirea de rău si ei nu vorbesc de rău pe nimeni și nu aduc vorbe de ocară la adresa nimănui, dar totuși Domnul a zis că tot poporul în întregime, e vinovat de acest păcat, din pricină că noi purtăm vorbele din gură în gură, de la unii la alții, câte o vorbă despre unele persoane, si de cele mai multe ori sunt vorbe neadevărate și fără nici un temei. Noi nu ne dăm seama că prin aceste vorbe duhurile vătămătoare au scopul să aducă ponegriri și dispreț la adresa unor persoane și astfel vrăjmașul are câștig; dragostea și iubirea care sunt legătura desăvârșirii, se răcesc între frați și în schimb se disprețuiesc si. se judecă unii pe alții. În al doilea rând duhurile vătămătoare au scopul să arunce dispreț și ponegriri asupra lucrătorilor, asupra vestitorilor Cuvântului, asupra proorocilor si asupra tuturor acelora ce au o slujbă încredințată din partea Domnului ca, auzindu-se anumite vorbe la adresa lor, să fie disprețuiți si să nu li se mai primească sfaturile, îndemnurile, orice cuvânt de învățătură, si chiar Cuvântul Domnului dat prin prooroci să nu mai fie primit, din pricina acestor duhuri care prin vorbirea de rău aduc dispreț si ocară asupra multora. S-a mai arătat că unii zic că ei nu vorbesc de rău si nu mint, ci spun numai ce au văzut făcând pe vreun frate sau pe vreo soră. Domnul a arătat că nici aceasta nu este îngăduit: dacă ai văzut tu personal pe cineva păcătuind, trebuie să ai îndrăzneală să-i spui tu personal că ceea ce a făcut nu este bine si apoi să te rogi împreună cu el ca Domnul să-l izbăvească din acea stare. Dacă nu procedezi așa si mergi si spui la alții si lui nu ai îndrăzneala să-i spui, tu personal ești vinovat că nu te-ai descărcat de acel păcat spunând persoanei în cauză, ci ai spus la alții întinând cugetele la mai mulți. Dar dacă totuși vrem să spunem ca un exemplu la alții, ca să se păzească să nu cadă în cursa aceluiași păcat, nu-i voie să spunem numele persoanei care a păcătuit, ca să nu fie disprețuită; căci dacă sufletul acela se cădește si-i pare rău, poate primi iertare, dar cei care îi știu căderea îl consideră tot căzut, nu-i mai prețuiesc și-i privesc tot în groapa de cădere. De aceea s-a arătat, că noi trebuie să urâm păcatul, dar de suflet să ne fie milă; să-l ajutăm să se ridice. Nu e voie să i se spună numele dar să fim veghetori, să nu cădem si noi în aceleași lucruri. Pentru că nu s-a procedat după Cuvântul Domnului, tot poporul este vinovat de acest păcat.

Apoi s-a spus despre păcatul clevetirii: tot poporul în întregime e vinovat si de acest păcat; deși unii zic că ei nu clevetesc si se tem de Domnul și veghează asupra gurii ca să nu păcătuiască cu limba si în adevăr nu toți clevetesc dar primesc în casă pe clevetitori. Domnul a spus că atunci când intră în casele noastre unii ce umblă cu clevetiri, noi trebuie să avem îndrăzneala să le ieșim înainte, spunându-le că în casele noastre nu-i loc pentru clevetiri si dacă vor să vorbim, atunci să vorbim din Cuvântul Domnului, să ne rugăm si să cântăm să vorbim între noi cu psalmi, cu vorbe duhovnicești, așa cum se cuvine unor copii ai lui Dumnezeu. Dar unii nu avem îndrăzneala să le ieșim înainte, ca să nu-i jignim, că au venit în casele noastre, si chiar dacă nu le dăm nici o atenție când încep să-și verse din inimă veninul clevetirii, totuși zicem din când în când: "Da, se poate, așa va fi" si dăm din cap în semn de aprobare sau râdem împreună cu ei. în felul acesta acceptăm păcatul si ne facem si noi vinovați întinându-ne cu acest păcat al clevetirii. Dacă noi i-am spune de la început: "în casa mea nu-i loc pentru clevetiri" si s-ar duce la altul care tot așa i-ar spune, sau s-ar întâlni pe stradă cu altul care tot așa i-ar spune, acestui duh i s-ar pune bariere în cale si nu ar înainta în popor așa de mult. Dar pentru că nu am avut această îndrăzneală, duhul acesta a înaintat, întinând pe tot mai mulți si a cuprins aproape pe toți. Acolo unde se întâlnesc două sau mai multe persoane, se deschide drum acestui duh prin cuvintele: "Ce-ai mai auzit nou? Ai auzit cutare sau cutare lucru?" si așa se dă loc acestui duh să înainteze si astfel tot poporul s-a făcut vinovat de acest păcat înaintea Domnului.

Apoi s-a arătat cum s-a făcut tot poporul vinovat si de păcatul minciunii. Deși la fel, unii zic că ei nu sunt vinovați de acest păcat, că ei se străduiesc să spună numai adevărul si își trec cuvintele prin cântar, ei se păzesc de minciuni socotite mari, dar îngăduie minciuni mai mici si atunci folosesc vorbe cu două înțelesuri - minciuni mai rotunjite - o iau pe ocolite ca nici să nu mintă, dar nici să nu înțeleagă adevărul cei ce-i ascultă. Dar oricât de rotunjită ar fi o minciună si orice formă i s-ar da, tot neadevăr se numește si tatăl minciunii e diavolul; atunci când ocolim adevărul, luăm din ce este al lui si ne facem vinovați de păcatul minciunii. Domnul a zis că felul nostru de vorbire trebuie să fie Da-Da si Nu-Nu, si tot ce trece peste acestea, vine de la diavolul. Domnul ne pretinde nouă ca unui popor sfânt, să ne încadrăm în această linie dreaptă. Apoi a trecut la cugetele întinate si a arătat cum mulți credincioși de azi zic că dacă nu au săvârșit păcatul în faptă, ci numai în cuget le-a venit, nu e socotit păcat. Dar Domnul a arătat că orice păcat care te-a robit în cuget si l-ai acceptat, chiar dacă nu l-ai săvârșit în faptă, căci nu ti s-a dat ocazia ca să-ți atingi scopul, te face vinovat de cuget întinat si a arătat câteva exemple: dacă cineva e robit în cuget să se ducă să ia un lucru neîngăduit, sau ceva ce nu îi aparține si nu se teme de Domnul că îl vede, dar când se duce la fața locului, nu-și poate atinge scopul, fiindcă acolo este cineva si-i vede, si nu-și mai înfăptuiește planul ca să nu se zică: "Iată si pocăitul fură", păcatul este socotit ca si înfăptuit, că el asta a vrut să facă, numai că nu i-a izbutit. Tot la fel este când sunt neînțelegeri între credincioși si în mânia lor le vin în minte cuvinte aspre, grele la adresa altora si ei zic cuvintele în gând (mincinosule, înrăitule, nebunule, prostule, îndrăcitule), dar se abțin să le pronunțe cu buzele, ca să nu îi audă cei din jur si să-i disprețuiască zicând: "Iată ce cuvinte a spus pocăitul." Cugetul a fost întinat si cel în cauză se face vinovat că a ocărât un suflet răscumpărat de Sângele lui Isus Hristos. Domnul a spus că e cu neputință să nu vină aceste cugete străine, dar noi nu trebuie să le dăm loc să-și facă cuib în cugetul si în mintea noastră, ci trebuie să cerem sângele Domnului să le îndepărteze de la noi si să ne dea putere să biruim aceste șoapte si gânduri străine ce vin în cugetul nostru. Așa este si cu cei ce se, împotrivesc nașterii de copii. Chiar dacă nu înfăptuiesc păcatul si numai în cuget sunt întinați de murmur si cârtesc împotriva Domnului si rodul totuși rămâne, dar nu-i primit cu bucurie, sunt vinovați de cugete întinate. Pentru aceste păcate, de multe ori, chiar prin acești copii pe care nu i-au primit ca pe o binecuvântare, părinții vor fi încercați si vor avea mai multe necazuri și ispite. Apoi a arătat Domnul poverile străine care ne apasă si ne trag la pământ de multe ori din pricina nevegherii noastre. Acestea sunt păcate făcute fără voie, dar care de multe ori ne înfășoară așa de repede, că nici nu ne dăm seama si vedem că am fost cuprinși de o iuțime, de o mânie, sau de alte păcate în a căror cursă cădem fără să vrem. Domnul a arătat că noi trebuie să ne dăm toată silința ca să nu păcătuim, dar dacă totuși se întâmplă, ca fără voie, să cădem în aceste păcate, ce de multe ori sunt socotite ca greșeli, să nu descurajăm, să nu ne pierdem nădejdea, ci să cerem Domnului iertare, căci sângele Domnului Isus pentru păcatele noastre s-a vărsat, ca să ne curățească; să avem îndrăzneală că sângele Lui ne curățește de orice păcat. Noi însă, să nu ne facem obicei a păcătui ca sângele Domnului să ne curățească, ci să ne dăm toată silința ca să evităm păcatul, iar dacă totuși am căzut, să îndrăznim, că avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, care mijlocește pentru noi.

PĂCATE FĂCUTE CU VOIA

După aceea, Domnul a arătat despre mâinile întinate. Primul lucru cu care ne întinăm mâinile si nu le putem ridica în sus, sunt: certurile, neînțelegerile si ciocnirile de vorbe între soț si soție, părinți si copii. Din această cauză noi nu suntem ascultați când avem în familie diferite cauze pentru care intrăm înaintea Domnului; nu primim răspuns pentru că ne-am întinat mâinile cu aceste lucruri. Dar pe lângă acestea, Domnul a spus că mai sunt si alte puncte care ne întinează mâinile si a arătat lucrurile neîngăduite. Fiecărui credincios, a spus Domnul, în momentul în care s-a produs în el nașterea din nou, i s-a dat cunoștința asupra binelui si răului, așa încât el știe ce e bine să facă si ce e rău. Dar pe lângă această cunoștință, i s-a dat si Cuvântul Domnului în care i s-a arătat ce este îngăduit si ce nu este îngăduit a face. îndreptarul învățăturilor sănătoase ne este pus înainte, numai să mergem după el. Pe lângă Cuvânt, mai e la îndemână si vestirea Evangheliei, prin care Domnul ne aduce aminte tot mereu ce este îngăduit si ce nu este îngăduit să facem. Pe lângă toate acestea, mai avem si Duhul Sfânt, care ne călăuzește în tot adevărul si ne învață cum trebuie să trăim. Duhul Sfânt ne spune dacă un lucru este îngăduit sau nu este îngăduit să-l facem, dar dacă nu luăm seamă la șoaptele Duhului, El suspină în noi, iar de la o vreme nu ne mai înștiințează.

Cu toate aceste lucruri prin care putem avea călăuzire, de multe ori unii credincioși păcătuiesc cu voia. S-au arătat unele din păcatele acestea cu voia: orice credincios știe bine si cunoaște că nu trebuie să se poarte necuviincios și totuși se îmbracă după moda lumii și după chipul veacului; acesta e un păcat cu voia. în Cuvântul Domnului scrie să nu te așezi pe scaunul celor batjocoritori, dar unii totuși se duc la petreceri, filme,  teatre,  ștrand  si  alte  locuri  unde  e  "scaunul  celor batjocoritori".   Acestea   sunt   tot  păcate   cu   voia.   Tot   așa, credincioșii mai știu că nu e voie să bea băuturi alcoolice si să fumeze, dar totuși unii fac aceste lucruri - ei nesocotesc sângele Domnului Isus, de aceea vor fi pedepsiți acum în trup, ca să nu fie   pedepsiți   odată   cu   lumea.   De   asemenea,   curvia   si împotrivirea la nașterea de copii sunt tot păcate făcute cu voia. Aceste păcate sunt făcute având deplina cunoștință că nu sunt îngăduite si cei ce fac aceste păcate vor fi pedepsiți; căci păcatele unora merg înaintea lor, iar ale altora merg după ei. De aceea suntem lăsați să trecem prin suferință mai mult sau mai puțin timp, cum găsește Domnul cu cale, până ce zgura se dezlipește de pe noi. Dar dacă noi murmurăm si cârtim când Domnul ne trece prin cuptorul de curățire, atunci așa cum pe poporul Israel în loc de 40 de zile, l-a purtat prin pustie 40 de ani (ca să ne slujească de pildă nouă ca să nu cârtim si să nu murmurăm ca ei) Domnul ne va lungi si nouă suferința si în loc de câteva zile vom suferi o lună, în loc de o lună - un an, sau poate mai mult, până când nu mai cârtim si ne lăsăm curățiți. Atunci se sfârșește suferința și se ridică pedeapsa când putem mulțumi Domnului pentru tot ce vine peste noi cu scopul de curățire; altfel, atât timp cât vom murmura, suferința se va mări și se vor mai adăuga zile la suferința noastră.

Apoi s-a mai arătat că un cusur pe care îl are poporul în vremea aceasta este câștigul mârșav. Domnul nu îngăduie ca acest popor sfânt al Lui, care în scurtă vreme va fi răpit, să se întineze cu acest păcat, agonisindu-si câștiguri mârșave. Domnul a spus că nu e păcat dacă un credincios, pe lângă munca de la serviciu, mai poate, prin muncă dreaptă, câștiga ceva. El e împotriva celor ce prin diferite metode, cuprinși de lăcomie, ajung la aceste câștiguri mârșave cum ar fi: afaceri, negustorie, înșelăciune cu gura și jocurile de noroc. S-a arătat, că dacă cineva se ocupă cu comerțul, să ceară pe lucrul ce-i vinde numai valoarea reală plus cheltuielile ce le-a avut și socotind și timpul pierdut pentru acel lucru; să nu ceară în loc de un preț, 5-6 sau chiar 10 prețuri - aceasta este socotit câștig mârșav. Tot așa este si cu cei ce pentru a câștiga mai mult, înșală pe altul. De exemplu: are ceva de vândut și el știe că lucrul ce-l vinde este stricat, slab, sau nu-i bun si vrea să scape de el dar si să câștige mult si își laudă marfa (că nu e lucru folosit, sau că e nou, chiar dacă nu e) si așa își face câștig prin înșelăciune. Nu-i pasă că persoana păgubită â va blestema, va plânge si va striga înaintea lui Dumnezeu împotriva lui, când se va vedea înșelată. Aceste lucruri sunt păcate si chiar dacă cineva și-a însușit în felul acesta câștiguri mârșave, Domnul i le va sufla pe altă parte, fiindcă nu se poate să rămână cu ele și de multe ori pierde dublu, căci i se adaugă si pedeapsa. Tot așa e si câștigul prin loto - nu este plăcut Domnului; banii aceia nu sunt câștigați prin muncă dreaptă, si toți care și-au pierdut banii la aceste jocuri le pare rău după ei, și-i blastămă pe cei ce îi câștigă. Domnul nu acceptă ca poporul Său să se întineze cu câștiguri mârșave. Câștigul celui temător de Dumnezeu este binecuvântat,    pe    când    câștigurile    mârșave    sunt    urâte Domnului. Domnul a mai spus să nu ne uităm cu jind la cel ce se numește credincios si totuși își mărește venitul prin aceste câștiguri mârșave și nu are pierderi. Poate că nu i-a venit încă ziua să i le sufle Domnul, sau a fost trezit odată, de două ori, de trei ori și, pentru că nu a luat seama, este lăsat în pace, dar nu va avea parte de răpire, și este lăsat ca fecioarele neînțelepte, trecând pe la judecată cu aceste câștiguri si dând socoteală de cum le-a agonisit. Apoi a arătat Domnul furtișagurile și lucrurile extrase de la locul de muncă, în vremea aceasta, mulți credincioși s-au întinat si cu aceasta, socotind că e păcat numai dacă fură ceva de valoare mare, iar lucrurile mărunte nu le bagă în seamă. Dar dacă ei le iau, tot furt se numește. Astfel, chiar prin lucruri de nimic se fac ei de nimic în fața Domnului, căci nesocotesc pe Domnul întinzând mâna la nelegiuire. A fura, e a lua Numele Domnului în desert (Pilde 30:9), că nu te încrezi pe deplin în El că poate să-ți dea tot ce-ti lipsește, fără să fie nevoie să furi; mai bine să rabzi, decât să nesocotești pe Domnul furând. Unii spun că ei nu fură, dar cumpără de la cei ce fură zicând că nu-i păcat, că au cumpărat pe bani. Dacă tu știi că persoana respectivă nu poseda lucrul acela, ci la extras prin furtișag, e păcat dacă-i cumperi, căci te unești cu hoțul: el fură si tu primești. Tot așa cu cei ce ei înșiși extrag lucruri, fie mari, fie mici de la locul de muncă, socotind că nu e păcat. Domnul vrea ca noi să fim un popor sfânt, o preoție sfântă si El nu ne îngăduie nici nouă, nici copiilor noștri să ne hrănim cu lucruri de furat.

Domnul a spus că în lucrurile arătate tot poporul s-a făcut vinovat, că s-a obișnuit cu păcatul, îngăduind si una si alta, până ce a ajuns dezbrăcat de puterea cerească si întinat de nelegiuire. Din această cauză, starea poporului a ajuns cărticică: nici rece , nici în clocot, ci cum e mai rău, având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea, adică lipsește puterea Duhului Sfânt din popor. De aceea nu mai lucrează Domnul ca la începutul credinței în popor. La început, poporul s-a ferit de orice i s-a părut păcat, a păzit cu sfințenie Cuvântul și s-a silit să placă Domnului si în îmbrăcăminte si în purtare. Dar astăzi poporul a fost găsit îmbrăcat din nou cu ceea ce a dezbrăcat odată; ce a socotit odinioară păcat, astăzi nu mai este păcat si astfel, încetul cu încetul a luat înapoi ceea ce a părăsit odată. De aceea, în adunări lipsește atmosfera dumnezeiască, iar harul e înlocuit cu programe. S-a arătat că din această cauză lucrătorii, vestitorii Cuvântului și bărbații de slujbă nu mai sunt însoțiți în lucrare cu putere, mărturia Cuvântului nu e însoțită cu semne și minuni, cum ar trebui să fie, fiindcă si ei s-au întinat cu păcatul. Tot la fel și unele vase de  lucrare: pentru că nu și-au păstrat curăția, nu mai au limpezimea ce ar trebui si din această cauză, de multe ori amestecă paiele cu grâul; încep în Duhul și sfârșesc în fire. Cei ce nu se trezesc și înaintează în felul acesta, ajung la lucrări false sub influența altor duhuri.

CURĂȚIREA AURULUI ÎN CUPTOR

Apoi a spus Domnul: "Iată că bobul de aur pe care l-am pus în voi nu-și mai are strălucirea din pricina zgurii care s-a lipit de el. De aceea îl voi trece prin foc pentru ca zgura să se dezlipească de pe el. Iată că voi trece cu un foc de curățire prin popor, voi trece din casă în casă, din familie în familie, la tânăr, k bătrân" și pe aceia ce se lasă curățiți si iau hotărâri noi de sfințenie si de apropiere de Domnul îi va pune într-o stare după voia Sa, căci Domnul vrea să lucreze ca la începutul credinței, cu semne si minuni, ca darurile Duhului Sfânt să împodobească Biserica în vederea pregătirii pentru răpire. Cei ce nu se lasă curățiți de zgură, vor fi lăsați la o parte ca fecioarele neînțelepte si nu vor avea parte de răpire.

Domnul a zis: "Iată că răpirea poporului va fi în curând de tot", înainte de răpire însă, poporul va trece prin prigoană, că numai în prigoană se va dezlipi de tot ce e firesc si pământesc. Numai lipindu-se de Domnul, aurul își va căpăta adevărata strălucire si valoare. Nu de pe băncile adunării, stând comozi, vor fi răpiți credincioșii, ci va trebui să vină ceasul să dea socoteală de nădejdea care este în ei. Domnul a spus că nu îngăduie încă prigoana, căci poporul Domnului nu e încă pregătit a intra în prigoane; e prea sleit de puterea dumnezeiască si dacă ar intra în această stare, mulți ar cădea (s-ar lepăda) si nu ar putea rezista, căci numai prin puterea Duhului Sfânt va putea poporul trece prin prigoană. Cu puterea pe care o avem, nu vom putea rezista - poporul va trebui întărit prin puterea Duhului Sfânt pentru acea vreme. Celor ce se apropie de El cu hotărâri noi de sfințenie și neprihănire Domnul le va întări mărturia cu semne si minuni, dar aceasta va fi o vreme scurtă înainte de prigoană, pentru ca poporul Domnului să fie întărit spre a putea trece prin prigoană. Apoi s-a trecut de la această fază - știam că Domnul a trecut cu focul de curățire prin popor, începând să lucreze, întărind mărturia robilor Săi prin puterea Duhului Sfânt, în Numele Domnului Isus se făceau vindecări, semne si minuni prin care poporul s-a întărit mult în credință. Când au auzit cei necredincioși, s-a stârnit împotrivire, "căci aceste lucruri nu puteau să nu se vadă și să nu se audă. Cei de afară căutau să le iasă înainte, dar nu puteau direct, căci lucrările erau prea temeinice și vădite. Nu puteau să le spună că nu e îngăduit a vindeca (orbi, muți, ologi) dar au căutat o metodă să le iasă în cale. I-au chemat pe aceia din popor prin care lucra Domnul și i-au întrebat cu ce putere fac aceste lucrări si le cereau să nu se mai facă atâta vâlvă și să se "retragă din lucrare. Ei au răspuns: "Suntem împuterniciți de Dumnezeu pentru acesta lucrare, și această putere vine de la El, nu de la oameni. Noi vom merge nu unde vrem noi, ci unde ne trimite Dumnezeu, nu la persoane pe care le alegem noi, ci pe care Domnul le alege". Atunci li s-a spus: "Bine, dacă sunteți copiii lui Dumnezeu si nu sunteți eretici, vrem si noi să ne lămurim de lucrul acesta, căci așa este scris în Biblia pe care voi o aveți: <De veți trece prin foc, focul nu vă va arde; apa nu vă va îneca, iar dacă veți bea ceva de moarte nu vă va vătăma>. Noi vrem să ne convingem că sunteți copiii lui Dumnezeu. Vă vom băga în foc si dacă focul nu vă va arde si animalele sălbatice nu vă vor sfâșia atunci vom crede că sunteți copiii lui Dumnezeu".

I-au dus în fața unui foc mare si le-au zis: "Alegeți: ori vă retrageți si nu mai săvârșiți nici o lucrare în Numele lui Dumnezeu, ori dacă nu, vă vom băga în foc." Atunci unii s-au întors, spunând că se retrag, că deși știu ce este scris în Biblie, ei nu au încredințarea că si cu ei se va întâmpla la fel. Atunci s-au ridicat câțiva credincioși ce erau plini de Puterea lui Dumnezeu; când au început a vorbi se vedea că Duhul Domnului vorbește prin ei, căci erau plini de curaj si tărie. Ei au zis: "Noi vă spunem că suntem copiii lui Dumnezeu si nu ne retragem din lucrare chiar dacă am ajunge în foc. Noi nu îl slujim pe Domnul numai dacă nu vom arde, ci noi pe Domnul îl vom sluji chiar dacă vom arde, dar vă spunem si suntem pe deplin încredințați că ochii voștri vor vedea pe unii trecând pe aici prin cuptor si nu vor arde, ca să știți că suntem copiii lui Dumnezeu si atâta timp cât este suflare în noi nu ne vom retrage din lucrare ci vom mărturisi Adevărul."

Atunci au fost luați si băgați în foc, dar binecuvântat să fie Domnul, căci și-a arătat puterea ca pe vremea celor trei tineri din Babilon. Flăcările focului se retrăgeau dinaintea credincioșilor, si n-au avut nici o putere asupra lor, nici chiar hainele nu le-au ars si au trecut neatinși prin foc. Atunci i-au dus la animalele sălbatice înflămânzite înadins ca să fie mai fioroase. Pe credincioși i-au dezbrăcat de hainele mai principale si i-au lăsat numai cu hainele de corp, ca să întărâte mai mult fiarele. Animalele au ieșit fioroase din cuștile lor și s-au repezit spre credincioși, dar ca la o poruncă, s-au oprit cam la trei metri de credincioși. S-a întâmplat un lucru deosebit: un urs s-a ridicat în două labe si s-a îndreptat spre credincioși, oprindu-se în fața unei persoane. Toți cei de față credeau că, desigur, ursul o va sfâșia, dar ursul a început s-o mângâie cu labele, iar cu capul s-a plecat si ca o pisică o mângâia pe picioare. Tot timpul, acea persoană vorbea în limbi prin puterea Duhului Sfânt, si ursul parcă înțelegea că-l mustră să se depărteze si s-a retras pe picioare înapoi, spre celelalte animale. Atunci au recunoscut si cei necredincioși pe copiii lui Dumnezeu, iar cei credincioși, toți au fost întăriți văzând aceste mari lucrări.

Aceasta nu a fost prigoana propriu-zisă, ci vremea de care a spus Domnul că va dovedi chiar în fața celor necredincioși că suntem copiii Lui; prigoana, de acum avea să vină. S-au căutat tot mai multe motive si astfel a început prigoana atât de aprigă, încât credincioșii nu mai aveau voie nici doi cu doi să se strângă; cine călca legea era închis si pedepsit. Din ce era mai aprigă prigoana, credincioșii se bucurau, căci știau că Domnul a spus că nu va mai fi mult, iar când va fi mai greu El va veni si îi va lua. Pe ei nu-i mai lega nimic de pământ, ci stăteau cu mâinile ridicate în sus strigând: "Vino Doamne Isuse!" si erau bucuroși căci știau că este ultima fază si urmează Răpirea Bisericii.

PARTEA A DOUA
ÎNNOIREA LEGĂMÂNTULUI

 

Până aici auzeam vocea Domnului vorbind, dar Domnul nu s-a arătat. Acum a apărut Domnul si a intrat în mijlocul poporului. Poporul nu mai stătea în picioare ca la adunare, ci ședea pe bănci. Domnul a trecut prin mijlocul poporului si s-a uitat la locurile care erau goale, apoi a întrebat: "Unde sunt persoanele cărora le este locul gol?" Unii au început să spună motivele pentru care frații nu vin la adunare: unul nu vine că e bolnav, altul e în spital, altul și-a pierdut gustul duhovnicesc, altul nu vine că nu poate să sufere pe unii care predică si nu vrea să-i audă, altul are ură pe cutare frate, altul zice că se poate pocăi si acasă, altul s-a obosit pe cale, iar alții se socotesc mai buni și de aceea nu merg la adunare. Așa s-au arătat pe rând motivele pentru care unii nu vin la adunare, dar Domnul a spus că unele locuri sunt goale deoarece, chiar dacă unii vin la adunare, locul lor tot gol se înregistrează, pentru că ei vin de formă, nu cu gând să se mântuiască; din contră, mai si încurcă pe alții pe calea mântuirii si din tot ce se face în adunare nu iau nimic, nici un sfat, nici o învățătură pentru mântuirea lor.

Atunci Domnul a spus: "Iată, am venit pentru înnoirea legământului si pentru ridicarea celor căzuți, căci aceasta e vremea când cei căzuți pot să se ridice; se mai face strigare în milă pentru ridicarea lor." Domnul a luat în mână dosarele si a început a verifica starea fiecărui suflet în parte. Când Domnul deschidea dosarul cuiva, înaintea Domnului apărea si parcela fiecăruia de pământ, si I se arăta ce a rodit - nimeni nu putea să se scuze, sau să spună că nu-i așa, fiindcă tot ce a rodit se vedea acolo. Domnul a zis că fiecare să se ducă să cheme pe cei căzuți pe care îi cunoaște, să cheme pe toți cei ce nu vin la adunare, că aceasta-i vremea cercetării lor, când li se pune încă odată salvarea în față. Dar să li se spună la toți, că atunci când vin vor fi întrebați: "Cine ești?" si să nu răspundă: "Sunt un pocăit de atâția ani", sau: "Am fost un vestitor al Evangheliei", sau că e baptist, penticostal, creștin după Evanghelie, sau adventist, sau alt titlu oarecare, că acestea nu au nici o valoare. Să spună doar atât: Sunt un suflet răscumpărat cu sângele lui Isus Hristos -vreau înnoirea legământului." Acesta este singurul lucru ce are preț înaintea lui Dumnezeu. Ajungând la un dosar, a întrebat cine va merge să cheme acea persoană, si pentru că persoana îmi era cunoscută, am spus că voi merge eu. Domnul a deschis dosarul si în dosar se găsea si cartea de lucru a credinciosului. Domnul s-a uitat în cartea de lucru si a zis că persoana aceasta are 26 de ani lucrați pentru care va primi răsplată; ani de pocăință avea aproape 35, însă nu erau înregistrați decât 26 de ani lucrați pentru Domnul. Restul timpului a fost timp risipit, ani pierduți, pentru care nu va primi plată. A spus să-i zic să-și înnoiască legământul, căci s-a găsit că nu mai rodește si nu cumva să se închidă dosarul găsindu-1 nerodind, că atunci, si ce a lucrat si toată neprihănirea i se uită. Atunci m-am dus si i-am spus ce mi-a zis Domnul si am stăruit mult ca să vină, dar nu a venit; m-am dus si a doua oară si mi-a zis că știe tot ce-i spun și-și dă seama de situație, dar nu mai are dragostea si râvna de la început; s-a lămurit de toți frații si toate lucrurile îi par fără nici un rost; să facă Domnul ce va crede, dar aceasta este starea. Era o stare de amorțire si deznădejde.

Am venit si am spus Domnului toate acestea; Domnul a spus din nou: "Du-te si spune-i că dacă nu va veni să-și înnoiască legământul ca să aducă rod la anul viitor, i se va închide dosarul si ar fi mare paguba să piardă tot ce a lucrat până aici Să nu i se închidă dosarul cu cuvântul <n-a adus roadă>" în fața Domnului a apărut apoi si parcela persoanei respective si se vedea că a adus roadă dar buruienile au crescut așa de mari că au înăbușit roadele ce nu mai puteau ajunge la coacere. Domnul a dat la o parte buruienile cu mâna si a găsit la capătul parcelei uri stâlp mic (aproximativ de 25 cm în lungime si lățime), iar pe el era o piatră albă ca de marmoră, pusă într-un cui si pe ea era scris cu litere de aur ceva. Domnul a luat piatra si a zis: "Această piatră albă i-am dat-o în ziua când a încheiat legământul cu Mine; pe ea am scris cu litere de aur Numele Meu, si încă ceva: <Acest suflet a fost răscumpărat cu sângele lui Isus Hristos> Du-te si dă-i această piatră si spune-i să-și aducă aminte de ziua când i-am dat-o si să nu nesocotească acest mare drept pe care îl are, că e de preț si de valoare mare. Dacă nici acum nu va veni, atunci parcela va fi nivelată si dată altei persoane pentru a aduce roade." Atunci au apărut doi cai albi trăgând după ei un tăvălug; înainte de tăvălug era o mașină ca o grapă cu multe sape mărunte ce trecea înaintea tăvălugului si mărunțea si tăia tot ce se găsea în cale. Apoi trecea tăvălugul si nivela terenul. "Acești cai", a spus Domnul, "vor trece peste orice parcelă fără roadă a celor ce nu vin să-și înnoiască legământul."

Atunci m-am dus a treia oară si am început a plânge chemând acea persoană; i-am dat si piatra albă si i-am spus tot ce mi-a spus Domnul. Atunci a început să plângă zicând: "Chiar Domnul ți-a dat piatra ca să mi-o aduci? Domnul nu-i supărat pe mine că de atâta vreme n-am mai rodit? Domnul te-a trimis după mine?" Atunci parcă s-a trezit din somn si a început a plânge si mai tare zicând: "Dacă Domnul mă cheamă, atunci vin" si am plecat împreună. Când a văzut Domnul de departe că acea persoană vine, s-a bucurat foarte mult (cum se bucură păstorul când găsește o oaie rătăcită - mai mult decât de cele 99 care nu s-au rătăcit). El a zis celor ce stăteau înaintea Lui: "Faceți-i loc căci iată că vine" si toți i-au făcut loc si a mers până în fața Domnului. Domnul a întrebat-o: "Cine ești si ce vrei?" Persoana a început să plângă dar nu a răspuns. Domnul a spus: "Nu mai plânge si spune cine ești si ce vrei?", dar nici a doua oară nu a primit răspuns. Atunci Domnul a zis: "Iată că te întreb a treia oară si dacă nici atunci nu-mi vei răspunde caii albi vor trece peste parcela ta, o vor nivela si locul va fi dat altuia ca să aducă roadă." Când a întrebat a treia oară însă, persoana a început să plângă mai tare, dar tot nu a răspuns. Atunci Domnul a spus să treacă caii albi să niveleze terenul. Caii albi au si ridicat picioarele să plece. Atunci eu m-am aruncat înaintea Domnului, între persoana aceea si Domnul si am început să plâng si să rog pe Domnul: "Doamne, lasă-mă pe mine să răspund în locul acestei persoane pentru că a venit să-și înnoiască legământul, dar nu poate vorbi de plâns" si Domnul a zis: "Dacă vrei să mijlocești pentru această persoană, atunci spune ce ai de zis."

Am luat piatra albă din mâna persoanei si am ridicat-o în sus ca să vadă toți, am pus mâna pe persoana aceea si am zis: "în ziua când a încheiat legământul cu Domnul a primit această piatră albă pe care este scris cu litere de aur numele lui Isus Hristos, si mai este scris ceva: <Acest suflet este răscumpărat cu sângele lui Isus Hristos> Prețul cu care a fost răscumpărat acest suflet este sângele Domnului Isus Hristos si Satan nu poate câștiga acest suflet nicidecum, fiindcă e atât de scump. Sufletul acesta aparține lui Isus, fiindcă El l-a răscumpărat -Satan nu-l poate câștiga - e prea mare prețul plătit, deci aparține Domnului Isus. Persoana aceasta a venit aici pentru înnoirea legământului, dar nu poate vorbi de plâns; ea recunoaște că a întristat pe Domnul, că de atâta timp nu a mai rodit, dar vrea acum să-și înnoiască legământul și să aducă roadă." Cât timp am vorbit eu, persoana respectivă plângea cu sughițuri și dădea din cap în semn de aprobare la ceea ce ziceam. Domnul a întins mâna pe capul persoanei și a făcut un semn că e grațiată; tot poporul s-a bucurat și a bătut din palme de bucurie, că încă un suflet și-a înnoit legământul si a fost grațiat.

CÂT A LUCRAT FIECARE PENTRU DOMNUL

Înaintea Domnului au urmat apoi si alte persoane. Când veneau pentru înnoirea legământului, Domnul deschidea dosarul fiecăruia si îi spunea starea cum a fost găsit si fiecăruia îi citea din cartea de lucru câți ani avea lucrați pentru Domnul. Unele persoane erau nemulțumite când le spunea Domnul câți ani lucrați au. La unii spunea 5, la alții 10, sau 15, 20 - fiecare câți avea lucrați. Cei ce aveau mai puțini erau nemulțumiți si întrebau: "Cum Doamne să am numai atâția ani, căci din pruncie sunt pocăit", altul spunea că are 30 de ani de pocăință, altul din tinerețe e credincios - a îmbătrânit pe calea pocăinței si se poate să aibă doar 5,10 sau 15 ani dintr-o viață de pocăință? Domnul deschidea dosarul si le arăta cartea de lucru spunându-le: "Atât ai lucrat pentru Mine - restul timpului l-ai pierdut si l-ai risipit pentru tine." Din toți anii de pocăință se adună timpul cât am lucrat pentru Domnul si atât este socotit în anii de lucru. Domnul a spus că noi am încheiat legământul pentru toată viața si suntem datori să trăim în pocăință pentru că ne-a răscumpărat cu sângele Său, dar anii de pocăință se socotesc de când am încheiat legământul si până la sfârșit, iar anii de lucru pentru Domnul sunt scriși separat în cartea de lucru a credinciosului.

S-a arătat un exemplu ca să putem înțelege cum se calculează anii de lucru: astăzi ești pocăit pentru că ai datoria să fi pocăit, însă pentru Domnul nu lucrezi nimic - în cartea de lucru nu se scrie nimic. Dacă însă ai lucrat ceva: poate o jumătate de ceas te-ai rugat si ai mai făcut ceva o jumătate de oră, acesta este un ceas de lucru pentru Domnul; așa se adună în fiecare zi ce-ai făcut pentru Domnul. Dacă mergi la serviciu, pentru tine o faci; sapi în grădina ta, faci mâncare, speli - tot pentru tine sunt aceste lucruri si nu vei primi răsplată pentru ele. Dacă însă ai lucrat ceva pentru Domnul, aceea va rămâne si vei fi răsplătit: dacă te duci în Numele Domnului să faci o faptă, să speli, să faci de mâncare, să îngrijești de nenorociți, de orfani, de văduve, de bolnavi, sau orice vei face pentru un copil al lui Dumnezeu, lucrul acesta îl faci pentru Domnul si vei primi răsplată, iar lucrul se socotește în anii de lucru pentru Domnul. De aceea se cerea ca fiecare să intre la înnoirea legământului si să nu fie neroditor ci să aducă roadă măcar în ceasul al unsprezecelea; atunci când se încheie dosarul să se poată încheia cu cuvântul <Roditor>. Cei ce nu vor rodi nici acum si nu-și vor înnoi legământul în vederea hotărârilor noi de trezire, sfințire si apropiere de Domnul, vor pierde totul si toată neprihănirea le va fi zadarnică. Timpul e scurt si răpirea va fi în curând. Ferice de cei ce se trezesc si intră în înnoirea legământului. Domnul să ne ajute la aceasta, să nu fie spre mărturie ci spre mântuire, Amin.

PARTEA A  TREIA

De data aceasta, Domnul nu a mai apărut în mijlocul poporului, ci chiar în partea din față a poporului, unde se găsea o masă mare, de forma amvoanelor din adunări dar, cum poporul era foarte mult si masa amvonului foarte lungă (ca o tribună), se părea a fi tare îngrămădiți. După amvon erau mai mulți bărbați (Domnul a spus că sunt bătrânii poporului, dar nu erau numai bătrâni, ci si tineri între ei) si mi-am dat seama că printre bătrânii poporului sunt numărați si vestitorii Cuvântului si bărbații din comitet care se ocupă cu sfătuirea poporului. Domnul a zis: "Ce ziceți voi? Tot poporul acesta (a arătat cu mâna spre popor) care vine la adunare, toți care cântă la cor, toți câți sunt în față, toți câți frecventează regulat adunarea, toți câți merg la stăruință si toți câți se roagă si spun <Doamne, Doamne> vor fi mântuiți?" Bătrânii poporului au răspuns: "Doamne, noi știm că-i scris că mulți sunt chemați dar puțini sunt aleși. Totuși, noi credem că în atât popor, o parte destul de mare Te caută din sinceritate si nu din interes; vine la adunare cu dorința de mântuire si nu cu alte scopuri. Socotim că toți acei care se silesc pe calea pocăinței și-și păstrează viața curată, vor ajunge la mântuire."

 

FEMEIA CONDAMNATĂ

Atunci Domnul a zis: "Atât sunt de departe gândurile Mele de ale voastre si judecățile Mele de judecățile voastre, că nici nu vă puteți da seama. Voi judecați după ce vedeți; Eu nu judec după înfățișare pe nimeni. Ați rămânea uimiți si uluiți de ați vedea cum judec Eu lucrurile, căci mulți din cei pe care voi îi țineți aici aproape de masa amvonului, n-ar fi vrednici nici să se apropie, fiindcă le merge numele că trăiesc, dar ei sunt morți de multă vreme; si mulți pe care voi îi disprețuiți si nu-i lăsați nici să se apropie de masa amvonului, sunt sinceri cu adevărat. Ei stau la margini si la colțuri, loviți de voi cu lovituri grele dar aceștia sunt copiii Mei. Pe dosarul multora pe care voi îi prețuiți si-i dați exemplu, este scris <Moarte> pentru totdeauna. Pe mulți nu-i socotiți prea credincioși după felul cum arată în afară, dar totuși unii din aceștia au sămânță dumnezeiască în ei si se tem de păcat. De aceea gândurile Mele nu sunt gândurile voastre."

Poporul a zis atunci: "Doamne, arată-ne si nouă măcar un exemplu ca să știm si noi cum privești și judeci Tu lucrurile." Domnul, care era cu mâna întinsă spre popor, și-a oprit mâna chiar asupra unei femei și a întrebat: "Pe femeia aceasta din adunare o cunoașteți? Ce ziceți, ar fi vrednică de mântuire?" La prima vedere, femeia aceea arăta a fi o femeie modestă, cam la 45-50 de ani, îmbrăcată modest, cu haine mai închise la culoare, potrivite după vârsta ei si era învelită frumos cu baticul legat sub barbă. Ei au răspuns: "Doamne, sora aceasta, de 40 de ani de când e pocăită, putem să spunem că e o soră credincioasă: a venit regulat la adunare, la rugăciune, a cântat în cor, a mers la stăruință, a mers pe la bolnavi, oriunde a fost lipsă a întins mâna, nu s-a certat cu nimeni, nu am avut necazuri cu ea în adunare, totdeauna s-a lăsat sfătuită și în casa ei, cine a intrat nu a ieșit cu mâna goală. Noi am dat-o exemplu la surorile tinere în toate privințele. De aceea noi zicem că sora aceasta, după felul cum a trăit si după silința dată, ar fi vrednică de mântuire." Cât timp au vorbit bărbații, femeia aceea stătea cu capul ridicat și privea.

Atunci Domnul a luat dosarul ei si s-a uitat în el, apoi a privit la femeie. Când Domnul a privit-o țintă, ea a plecat capul în jos si Domnul a zis: "Și totuși, pe dosarul ei stă scris <Moarte pentru totdeauna>." Bătrânii poporului s-au speriat si au zis: "Doamne, cum se poate? Sora aceasta, care noi știm că este cea mai bună soră, are scris pe dosar așa ceva? Nu se poate, e o greșeală. Poate e dosarul altei femei. Nu s-a făcut vreo greșeală?" Domnul s-a uitat încă o dată pe dosar si a zis: "<Moarte pentru totdeauna> fără nici o salvare, pentru un singur păcat nemărturisit." Atunci ei au zis din nou: "Doamne, sângele Tău s-a vărsat pentru toate păcatele; cum, pentru un singur păcat femeia aceasta este osândită la moarte? Care este păcatul acesta pentru care nu poate fi iertată?"

Domnul a zis: "Femeia aceasta Mi-a zădărnicit planul cu privire la ea si la familia ei. Ea a avut un singur copil, pe urmă s-a aranjat să nu mai aibă alți copii. Ori de câte ori a întrebat-o cineva din adunare: "Soră, tu câți copii ai?" ea răspundea: "Un singur copil mi-a dat Domnul", dar niciodată n-a spus că unul a vrut ea. Pe dosar stă scris că ar fi trebuit să aibă încă șapte, cu cel ce îl are opt, dar ei nu i-a trebuit decât un singur copil. Copiii ce a trebuit să îi aibă si nu i-a primit, îi cer astăzi osânda pentru că păcatul acesta ea nu l-a mărturisit, ci totdeauna repeta minciuna și acum la cercetarea dosarului a fost găsită cu acest păcat nemărturisit. Vina ei rămâne si sentința e dată: moarte pentru totdeauna, fără nici o salvare. Dacă ar fi mărturisit păcatul si nu ar fi repetat păcatul minciunii și se căia, putea fi salvată. Dosarul ei ar fi trecut pe la judecată, ar fi fost judecată în milă după faptele ei bune făcute în pocăință, căci mila biruiește judecata. Ea a ascuns păcatul si nu l-a mărturisit ca să nu fie disprețuită și prestigiul ei să nu scadă: "Sora lăudată de frați, să facă așa ceva?"

Atunci bărbații au zis: "Doamne, atunci puține surori din adunare vor fi mântuite, căci puține au 7-8 copii; cele mai multe au 2, 3 sau 4 copii. Toate surorile care au așa puțini copii, nu vor fi mântuite?" Domnul a zis: "Depinde: dacă sunt vinovate de păcatul acestei femei - de împotrivire la naștere de copii - nu vor fi mântuite, dar dacă nu sunt vinovate de acest păcat, vor fi mântuite dacă și-au păstrat viața în curăție și pocăință până la sfârșit." Bătrânii bisericii au spus numele unei surori si au întrebat: "Doamne, dar femeia aceasta va fi mântuită sau nu? Nici ea nu a avut 7 sau 8 copii - n-a avut decât 3 copii, dar frații din biserică au socotit-o cea mai credincioasă soră si diaconiță bisericii." Domnul a luat dosarul, l-a deschis si a citit așa: "Femeia aceasta nu-i vinovată de împotrivire la naștere de copii; ea a avut 3 copii si nu a mai avut alții, în schimb, ea s-a îngrijit de orfani, de văduve, casa ei a fost un loc de găzduire pentru cei nenorociți, pentru cei fără de adăpost si pentru cei lipsiți. Ușa căminului ei a fost deschisă pentru călătorii care au vrut să poposească în casa ei; ea a dat pâine la cel flămând si haine la cel gol, de aceea a fost socotită ca o mamă în Israel și o diaconiță a bisericii. Dosarul ei s-a încheiat cu cuvântul <Mântuire>. Cununa ei e gata pregătită si împodobită."

 

BĂRBATUL CE A PRIMIT SALVARE

 

În partea dreaptă a apărut o ușă si pe ea a intrat un bărbat tânăr în jur de 30 de ani. Când l-am privit, am văzut că nu prea avea o ținută corectă, ci semăna cu chipul veacului: era îmbrăcat cu haine mai elegante, avea părul mare si perciuni cam lungi. Când a intrat tânărul acesta, bătrânii poporului au zis: "Pe bărbatul acesta să îl judeci Doamne: el merită să fie osândit si nu femeia aceea. lată-i cum vine îmbrăcat în adunare: după chipul veacului si moda lumii. Oricât l-am sfătuit să se îmbrace cuviincios, nu ne ascultă si nu primește sfaturile si mustrarea. Este vinovat de neascultare, de nesupunere, de încăpățânare, de mândrie si mai este vinovat si de împotrivire la naștere de copii>" El când a auzit cum îl osândesc bărbații aceea, a început a plânge, recunoscând că-i vinovat. Văzând pe femeia aceea cu mâinile legate cum stătea într-un colț gata să fie dusă la închisoare, a început să plângă si mai tare si s-a aruncat cu fața la pământ plângând. Bătrânii de la masă, s-au dus lângă el si cum stătea jos, îl apăsau cu mâinile pe cap si pe spate spunând: "Pe acesta osândește-l Doamne, căci este vrednic de osândă, că are atâtea păcate, pe când femeia aceea are numai un păcat. Pe el să-l osândești că el e vrednic de moarte." El cum auzea că-i cer osânda, si mai tare plângea. Atunci Domnul a deschis dosarul lui si s-a uitat în el. N-a zis nimic, dar s-a dus spre tânărul acela si i-a zis: "Vrei viața?" El nu și-a dat seama ce vrea să-i spună Domnul; eu am înțeles că el credea că de va fi lăsat în viață va fi aspru pedepsit pentru păcatele lui. Tânărul a răspuns: "Nu mai vreau nimic, vreau să mor." Eu mi-am dat seama că el n-a înțeles că Domnul i-a pus salvarea în față si ca nu cumva să-l mai întrebe odată si el să refuze din nou salvarea, m-am dus repede lângă el, l-am scuturat tare de umăr si i-am zis: "Vrei viața?" si am strigat foarte clar să înțeleagă.

(Atât de tare am strigat încât cele unsprezece femei care erau cu mine în salon, s-au trezit din somn, dar pe mine nu m-au trezit ci au așteptat până m-am trezit dimineața, ca să mă întrebe ce am visat. Numai Domnul a făcut lucrul acesta, pentru că le-am mărturisit lucrarea si cum se judecă mamele care se împotrivesc la nașteri de copii si Domnul le-a cercetat, că unele dintre ele și-au mărturisit păcatul si a intrat frica în ele. Două din ele erau credincioase; lor le-am mărturisit toată lucrarea. Una din ele era o soră baptistă si chiar s-a bucurat si a zis că ea împreună cu soțul, ține lecții duminicale si se bucură că Domnul i-a descoperit adevărul, că ea, după învățătura ce a primit-o, credea că nu-i păcat dacă împreună cu soțul se fereau să aibă mulți copii.)

Tânărul care era cu fața la pământ, a ridicat capul si s-a uitat la Domnul. El i-a zis: "Dacă vrei viața, ia-ți hotărâri noi si încetează a mai păcătui. Schimbă-ți mersul si nu te mai împotrivi la nașteri de copii că pentru tine este salvare, căci tu nu M-ai cunoscut îndeaproape." Bărbații de la masă au zis: "Doamne, acum nu mai înțelegem cum judeci lucrurile. Pe femeia aceea cu un păcat nemărturisit nu o ierți - i-ai citit sentința de moarte pentru totdeauna - si bărbatului acestuia cu atâtea păcate la activul vieții lui i-ai spus că pentru el este salvare. Dacă pentru el este salvare, pentru femeia aceasta de ce nu mai este salvare?" Domnul a răspuns: "Eu sunt drept în judecățile Mele. Femeia aceea M-a cunoscut îndeaproape, a avut părtașii cu Mine încă din tinerețea ei, Mi-a cunoscut mila si îndurarea si de aceea trebuia să știe că sunt si un Dumnezeu aspru cu păcatul; trebuia să se fi temut a păcătui. Iar dacă totuși a ajuns să facă păcatul acela, ar fi trebuit să-l recunoască si să-l mărturisească. Dar ea, măcar că M-a cunoscut nu s-a temut să-l ascundă si să poarte o minciună toată viața. De aceea nu va avea salvare. Dacă își mărturisea păcatul si nu-l ținea ascuns, pentru ea putea fi salvare: dosarul ei trecea pe la judecată si faptele ei bune si pocăința în care a trăit ar fi biruit judecata si ar fi fost salvată. Bărbatul acesta nu M-a cunoscut înde-aproape. A venit la adunare si s-a pocăit, dar el n-a fost născut din nou si a făcut tot faptele firii vechi pentru că el s-a uitat și-a luat exemplu de la alții, ziși credincioși, cu vechime în pocăință, care s-au întors din nou la faptele firii pământești si s-au purtat după chipul veacului. El, văzându-i pe cei cu vechime în pocăință purtân-du-se așa, a făcut la fel: auzind că atât de mulți, după ani de pocăință au ajuns să se ferească a avea copii, practicând diferite metode si zicând că nu-i păcat, a făcut si el la fel, dar păcatul acesta este mai mare pentru cei ce au fost pentru el un exemplu rău si un prilej de păcătuire. De aceea pentru el poate fi salvare dacă ia hotărâri noi si începe o adevărată viață de pocăință."

Domnul a zis: "Iată cum vor fi judecate femeile care deși Mă cunosc, ajung să se facă vinovate de păcatul acestei femei care e condamnată la moarte: pe dosarul tuturor femeilor care fac acel păcat scrie <Moarte pentru totdeauna>. Vina aceasta nu se va putea șterge: va rămâne scrisă pe dosar. Dar dacă o femeie a făcut acest păcat, își dă seama de starea de păcat în care a ajuns, îi pare rău și se căiește, își mărturisește păcatul, face fapte de pocăință si multă milă, dosarul îi va trece pe la judecată si dacă mila va birui judecata, va putea să aibă salvare, dar parte de răpire nu va avea, nici nu va face parte din Mireasă. Tot așa, dacă o femeie care M-a cunoscut ajunge să săvârșească un avort, în momentul când a săvârșit păcatul, pe dosarul ei se scrie vina si osânda <Moarte pentru totdeauna> Vina rămâne scrisă pe dosar, dar dacă femeia se trezește, îi pare rău și se căiește, își mărturisește păcatul, face fapte de pocăință și multă milă și va avea în rest câți copii i se vor mai da, dosarul ei va trece pe la judecată și se va judeca, iar dacă mila biruie judecata va putea fi mântuită, dar parte de răpire nu va avea nici parte de Mireasa Domnului. Cât despre cei vinovați (bărbați si femei) de păcatul bărbatului acestuia care s-a ferit să aibă copii (toți care se împotrivesc prin orice metodă ar face-o: fie că se păzesc sau țin zilele după calendar sau alte procedee - toate sunt metode diavolești), dacă se trezesc, își iau hotărâri să nu mai păcătuiască, vor avea în continuare copii câți li se va da si se vor sili să-și ducă viața în sfințenie și neprihănire, vor fi mântuiți si vor putea avea parte și de răpire si de Mireasa Domnului, pentru că ei nu s-au făcut vinovați de zădărnicirea pentru totdeauna a planului cu privire la nașteri de copii ca prima femeie, și nici nu au vărsat sânge nevinovat. Dar dacă cineva continuă să se păzească a avea copii, rămânând în păcat și nu își ia hotărâri de a nu mai păcătui, osânda va fi aceeași: <Moarte pentru totdeauna>."

RĂSPLATA MAMELOR CREDINCIOASE

Domnul a mai zis: "Mamele care au copii mulți, aduc cuvinte aspre împotriva Mea, spunând: <Pe mamele cu mai mulți copii, Domnul nu le mai are în vedere pentru că ele nu mai pot fi așa pocăite: nu mai pot merge regulat la adunare din pricina copiilor, nu pot merge decât rar la rugăciune sau stăruință, nu pot să cânte în cor, nu mai pot merge niciunde să lucreze pentru Domnul, că ele trebuie să fie tot acasă între copii>. De multe ori își pierd nădejdea și cad în deznădejde ca și când pe ele Domnul nu le mai are în vedere. Ele aduc cuvinte aspre zicând că <Domnul iubește mai mult pe cele ce nu au copii, sau au numai 1-2 copii și nu au necazuri așa mari. Acelea pot merge regulat la adunare, la rugăciune, la stăruință, pot să cânte în cor, să lucreze pentru Domnul si de aceea au preț mai mare înaintea Lui>". Domnul a zis să nu mai murmure mamele și să nu mai aducă cuvinte aspre în fața Domnului, fiindcă El judecă drept. La multe mame, care nu au decât un copil sau doi si s-au împotrivit la nașteri de copii, zadarnică le este truda si pocăință, că Domnul nu mai are nici o plăcere de ele, căci numai numele le merge că trăiesc la multe din ele. Multe vor fi cele ce vor trece pe la judecată din pricină că s-au împotrivit la nașteri de copii.

Domnul a mai spus că cele ce nu au copii (sunt sterpe) trebuie să lucreze pentru Domnul, fiindcă tot ce lucrează acasă, lucrează pentru ele si numai ce lucrează pentru Domnul va fi răsplătit. Ele trebuie să lucreze si în adunare, să cânte în cor, să meargă la rugăciune, la bolnavi, să îngrijească de femei văduve, de orfani si să ajute la mamele cu mulți copii. Ele nu au poveri si numai în felul acesta vor câștiga ani de lucru pentru Domnul, pe când mamele care au primit mulți copii de la Domnul, tot ce fac pentru- copii se socotește lucru pentru Domnul: nopțile nedormite sunt socotite osteneală pentru Domnul si când spală sau fac mâncare li se socotește lucru pentru Domnul. De aceea, cu cât au copii mai mulți ele lucrează mai mult pentru Domnul si Domnul le va răsplăti osteneala. Multe mame, în ziua când se vor citi anii de lucru, vor avea mai mulți decât unii vestitori de Cuvânt sau decât alte mame si surori care au mers regulat la adunare. De aceea a zis Domnul: "Siliți-vă să lucrați pentru Mine, că pentru aceasta veți fi răsplătiți. Cine va lucra mult, mult i se va răsplăti si cine seamănă cu lacrimi, va secera cu bucurie."

Aceasta a fost lucrarea din partea Domnului, care trebuie să fie răspândită în popor, fiindcă Domnul a spus că e dată pentru trezire, în vederea pregătirii si întâlnirii cu Domnul. Timpul e scurt si nu mai e mult - mai puțin decât ne gândim, si va fi răpirea Bisericii. Domnul a zis că lucrarea să fie încredințată la bărbați destoinici care s-o răspândească în popor.

Domnul să ne ajute să luăm hotărâri noi de sfințire si apropiere de El, așa cum ni s-a cerut, să înaintăm cu grăbire la înnoirea legământului, că mulți au călcat legământul pentru că nu s-au ținut întocmai de Cuvântul Domnului, așa cum au făgăduit în ziua când au încheiat legământ cu Domnul. Facă Domnul ca această lucrare să fie spre mântuirea tuturor celor ce vor auzi această lucrare, si să nu slujească de osândă nimănui,

 

Amin.

 

Apoi a zis tuturor: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.

Luca 9:23

 

Și oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.

Luca 14:27

 

Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”

Luca 7:23

 

Prin credință și rugăciune, ridicați mâinile care au căzut jos fără putere; întăriți genunchi slăbănogiți. Mai păstrași zilele acelea de post și rugăciune? Luași cu asalt tronul harului și nu vă îndepărtați de el fără răspuns; harul Dumnezeiesc se va revărsa până la urmă.

John Wesley

 

Când ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune, diavolul știe că primim puteri împotriva lui de aceia i se opune din răsputeri.

R. Sibbes