ÎNCERCAREA CREDINCIOȘILOR

În Cuvântul Domnului găsim scris în Iov 33:14-17 -"Dumnezeu vorbește însă când într-un fel când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbește prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor. Atunci El le dă înștiințări și le întipărește învățăturile Lui ca să abată pe om de la rău și să-l ferească de mândrie." într-una din nopți, Domnul mi-a arătat această înștiințare, care am socotit-o de mare însemnătate pentru credincioși și ca să nu se piardă nimic din conținutul ei, am notat-o când m-am trezit din vis. Domnul a arătat mai multe forme prin care vrăjmașul vine să ne ispitească, dar noi avem cea mai puternică armă cu care putem să-l biruim: sângele Domnului Isus Hristos. Oricât de mare este lupta, când cerem sângele Domnului, vrăjmașul pleacă rușinat.

DOMNIȘOARA MODA

 

Am văzut în vis mai mulți frați și surori într-o odaie situată la un nivel mai sus: ca să ai acces în odaie, trebuia să urci niște trepte din curte până la ușa odăii. Deodată am auzit pe cineva strigând de afară. Am ieșit în prag să văd cine strigă. Afară lângă trepte era o domnișoară foarte modernă: părul era legat în vârful capului și apoi lăsat să cadă peste umeri, era vopsită pe buze, cu sprâncenele smulse și fața fardată. Avea o fustă roșie foarte scurtă si strâmtă, ce îi scotea în relief forma corpului, precum și o bluză fără mâneci, cu un decolteu mare. în picioare avea niște pantofi cu tocuri foarte ascuțite și înalte. Nu mi-am amintit să o fi văzut vreodată; îmi era total necunoscută dar în privirea ei era ceva drăcesc. Pe un ton poruncitor, mi-a zis: 'Vino după mine că vreau să merg la tine acasă." Eu i-am răspuns: "Nu te cunosc cine ești si cu tine nu vreau să merg nici un pas." Frații si surorile au ieșit să vadă si ei cine este, dar ea a strigat foarte poruncitor, ca un căpitan ce dă un ordin: "Veniți după mine!" si a plecat înainte crezând că noi o vom urma. Noi am intrat în odaie si am încuiat ușa să nu poată intra la noi. Văzând că nu mergem după ea, a urcat scările să intre la noi si a strigat la ușă: "Deschideți!" Noi am zis: "Nu deschidem căci tu ești Satan, numai te-ai mascat în moda lumii ca să nu te cunoaștem, crezând,că o să mergem după tine." Atunci a rânjit crăcește: "Aha, mă cunoașteți că sunt Satan si nu vreți să-mi deschideți? Atunci mă duc si vin în chipul si puterea Satanei să vedem dacă vă veți putea lupta cu mine!" Noi am pus zăvorul pe dinăuntru si cu mâinile ne împingeam pe ușă să nu poată deschide ușa.

URIAȘUL SATAN

 

Deodată am auzit niște pași greoi care făceau să se cutremure pereții odăii si treptele. Când a ajuns la ușă a început să forțeze ușa: avea o forță extraordinar de mare, încât a rupt zăvorul si ușa a început să se deschidă puțin. Noi ne împingeam cât puteam pe ușă ca să nu-l lăsăm să intre în casă. Prin crăpătura ușii am văzut pe Satan cum arăta: era un uriaș mare ca un monstru, ochii îi erau roșii și mari ca niște mere, gura îi era ca la o fiară sălbatică, cu dinții si colții mari, iar trupul îi era din fier si lut amestecat. A început să râdă cu un rânjet drăcesc, ca si cum era sigur că ne va birui. Ne-am dat seama că cu puterea noastră nu-l vom mai putea birui luptându-ne cu el, si am început să strigăm: "In Numele Domnului Isus îți poruncim Satano să pleci, că nu ai nici o putere asupra noastră, căci noi suntem copiii Domnului Isus." El a strigat: "Nu plec căci nu mă tem de nici un domn și de nici un Isus, căci au mai fost destui si nu mă tem de ei." Credincioșii au strigat: "în Numele Dumnezeului Celui Viu, îți poruncim Satano să pleci și să-ți fie frântă puterea." Satan a strigat din nou: "Nu plec fiindcă și dumnezei au mai fost destui de-a lungul vremurilor. Nu mă tem de nici un dumnezeu." Din nou am strigat cu toții: "în Numele Marelui nostru Preot Isus Hristos îți poruncim Satano să pleci si să nu ai nici o putere asupra noastră." Satan a strigat batjocoritor: "Nu mă tem, nu plec, căci mari preoți au mai fost destui si nu m-am temut de ei, au mai fost si alți Hristoși, dar nu m-am temut de ei."

SÂNGELE DOMNULUI ISUS - ARMA PUTERNICĂ

În timpul acesta forța ușa tot mai puternic să intre la noi. Arunci, dintr-o dată ne-a venit cuvântul pe buze prin puterea Duhului Sfânt: "Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu să te mustre Satano si să te îndepărteze să nu ai nici o putere asupra noastră, că noi suntem acoperiți cu sângele Său si apărați de El căci suntem copiii Lui!" Când am rostit sângele Domnului, dintr-o dată puterea i-a scăzut si a început să se retragă. Văzând lucrul acesta, noi am început să strigăm mai tare: "Sângele lui Isus Hristos, sângele lui Isus Hristos să te mustre Satano!" Cu un râs sălbatic, el a început a striga: "Asta e arma cea mai puternică - sângele lui Isus Hristos - cu care voi credincioșii mă biruiți si mă țineți la distanță, că de n-ar fi sângele lui Isus Hristos, ce-aș face eu cu voi! Cum v-aș pune la pământ pe toți credincioșii si v-aș nimici! Dar aveți această armă puternică cu care vă apărați." Auzindu-l pe Satan că el recunoaște că sângele lui Isus Hristos e arma cea mai puternică, am strigat într-una: "Sângele lui Isus Hristos să te mustre!" iar Satana a rămas fără putere si a trebuit să plece, dar a zis: "Mă duc si iarăși vin cu o legiune întreagă, să vedem dacă mă puteți birui." Noi ne-am pus pe genunchi si ne rugam Domnului să ne acopere cu sângele Lui si să ne dea putere ca să putem birui puterea vrăjmașului.

LEGIUNILE DE DUHURI

 

Pe trepte se auzea venind din nou uriașul Satan, dar se auzeau mai mulți pași si un zgomot gălăgios; am înțeles că nu vine singur, ci cu trupa lui. A deschis ușa si a strigat: "Intrați legiuni de duhuri; e ceasul nostru si al puterii întunericului." Satan ținea ușa larg deschisă cu mâna si pe sub mâna lui intrau tot felul de duhuri în formă de lighioane si fiare sălbatice: lupi, vulpi, lilieci, câini, pisici, șerpi, broaște, șoareci, șopârle, fluturi' păuni si alte feluri de duhuri, dar toate erau mici ca niște miniaturi. După ce au intrat toate duhurile, Satan le-a dat ordin: "Porniți la lucru. Acum e timpul nostru să atacăm familiile credincioșilor: faceți tot ce vă stă în putință să-i biruiți: intrați în căminele lor si încercați să-i scoateți din răbdare pe credincioși, faceți tot felul de lucruri rele pe care ei nu le pot suferi, iar dacă nu vor putea răbda, sunt biruiți de noi. Căutați să aduceți neînțelegeri si ceartă între soți, luați pacea si rupeți unitatea si iubirea dintre ei să nu mai aibă aceleași vederi si păreri: când soțul va zice una, soția să zică alta. Destrămați dacă se poate familiile: soțului să nu-i mai placă nimic din ce face soția, să-i bage vină la toate, soția la fel soțului si astfel ei nu se vor mai putea uni în rugăciunile lor. Rugăciunile lor fiind împiedecate,  ei  vor fi biruiți.  Luptați  mai  ales împotriva mamelor ce au copii, făcându-le să-și piardă  răbdarea,  murmure, să cârtească, socotindu-i blestem si nu binecuvân­tare. Te  copii  făceți-i     fie  gălăgioși,   răi, neascultători, neastâmpărați,  încăpățânați,      facă   tot  ce  nu  pot  suferi mamele: să se certe, să se bată, să nu asculte, să spargă vase, să taie cu foarfecele hârtii prin casă și să verse mâncarea, apa etc.

ACȚIUNEA DUHURILOR

 

Legiunile de duhuri au intrat în acțiune; parcă erau un roi de albine: unele zburau pe sus, altele pe jos si făceau tot felul de lucruri care cu greu le puteau suferi părinții. Duhurile care erau în formă de câini s-au dus la copii și au început să se hârâie cu ei. Atunci copiii au început să se bată, să se muște, să se hârâie exact ca si câinii. La alții s-au dus pisicile: copii se certau, se zgâriau si se cățărau pe sus, vărsând vasele cu mâncare. Liliecii s-au așezat pe capul unora si copiii au început să se tragă de păr unii pe alții, pentru că liliecii și-au băgat ghearele încâlcindu-le părul. Pe alți copii s-au așezat fluturi, și dintr-o dată, părinții nu se mai puteau înțelege cu ei; nu voiau să mai asculte, se luau de capul lor si plecau de acasă. La alți copii s-au dus vulpile, cuprinzându-i un duh de minciună si viclenie. Pe capul unora s-au pus păuni, cuprinzându-i mândria. Cel pe care s-a așezat broasca s-a făcut egoist, zgârcit, nevrând să dea nimic la frații lui, iar dacă părinții nu-i împlineau voia, plângea si se mârâia. Peste copiii la care venea șarpele, se punea duhul de șiretenie si scandal. Fiecare duh căuta să-și facă cât mai bine slujba. Copiii plângeau, se băteau, spărgeau vase, tăiau hârtii si chiar lucruri bune cu foarfecele. Mamele au început să plângă că nu se mai puteau înțelege cu copiii, murmurând si zicând că nu sunt binecuvântare, ci blestem pentru familie. Alți părinți se enervau si ziceau că vor scoate aceste duhuri cu bâta din copii. Deodată s-a auzit un glas care striga: "Mamelor nu vă pierdeți nădejdea si răbdarea că altfel veți fi biruite. Rugați-vă să vă dea Domnul putere si răbdare si veți vedea că nu sunt copiii așa de răi, ci duhurile vătămătoare îi provoacă pentru ca să vă pierdeți nădejdea, să murmurați si să cârtiți. Copiii voștri sunt binecuvântați." Duhurile insistau asupra copilului până o scoteau pe mamă din răbdare si zicea un cuvânt nepotrivit, apoi plecau la alți copii, iar copilul respectiv rămânea liniștit de parcă era cel mai cuminte. A trecut cu greu timpul hotărât acestei încercări, iar legiunea de duhuri trebuia să se retragă.

SUCIREA VEDERILOR

Uriașul Satan a rămas doar el singur, rezemat de ușă si se uita la noi. Noi stăteam pe genunchi să ne rugăm Domnului să ne păzească, să ne acopere cu sângele Lui împotriva vrăjmașului care nu zicea nimic, nu se lupta cu noi, ci doar privea cum ne rugam. Din când în când deschideam ochii să vedem dacă nu cumva Satan vrea să ne atace în vreun fel.

Odată însă, când am deschis ochii, am văzut pe o soră (prietena intimă a mea) că era schimonosită la față, cu gura strâmbă, cu ochii mari, bulbucați, și am zis către ea: "Sora M., eu te-am știut cu o față frumoasă până acum. Ce s-a întâmplat de te-ai schimbat așa?" Ea mi-a răspuns: "Nu știu nimic să mi se fi întâmplat, dar ceva este totuși: si eu pe tine te văd că ai un chip sluțit și atâta apari de urâtă , că măcar că ți-am fost prietenă, nu mă mai pot uita la tine." Atunci am început să ne uităm la frații si surorile din jur, să vedem cum sunt ei. Am rămas uimiți uitându-ne unii la alții, că toți erau schimonosiți, toți aveau defecte, în timpul acesta, în loc să ne rugăm, noi ne miram unii de alții, fără să știm ce s-a întâmplat si nu ne mai puteam iubi. Uriașul Satan a început să râdă cu un rânjet drăcesc: "Ha, ha, ha, v-am biruit! Asta-i opera mea. V-am sucit vederile ca să vă vedeți cu defecte, schimonosiți, si să nu vă mai iubiți unii pe alții ca la început!" Când am auzit că aceasta era lucrarea lui Satan, că a reușit să ne schimbe vederile pentru că nu am vegheat îndeajuns în vederea rugăciunii, si ne-a biruit fără să lupte cu noi, am început să plângem, rugând pe Domnul să ne ierte pentru nevegherea noastră, luminându-ne din nou vederile, ca să vedem clar si să ne iubim ca la început. După ce ne-am rugat, am deschis ochii să vedem dacă tot așa sunt cei din jur: ceva s-a mai schimbat, dar totuși, nu ni se păreau atât de frumoși ca la început. Iarăși am început a plânge în rugăciune: "Doamne Isuse, Te rugăm să ne dai vederile clare ca la început." Si atât am plâns si ne-am rugat până am început să vedem bine pe cei din jurul nostru. Atunci am mulțumit Domnului că ne-a ascultat: simțeam iarăși iubirea vie ca la început. Satan a plecat si a spus: "Mă duc si iarăși vin." Noi toți stăteam pe genunchi și ne rugam.

LUMINA (LAMPA)

Faza aceasta s-a schimbat, si acum fiecare credincios avea în fața lui ceva ca o lampă aprinsă. Ni s-a spus să veghem să nu ni se stingă lumina si fiecare se ruga veghind să nu i se stingă lumina. Atunci a venit din nou uriașul Satan. A trecut pe la fiecare credincios și a suflat puternic peste lampa fiecăruia ca să-i stingă lumina. Am văzut cum a trecut pe la fiecare credincios: la unii li s-a stins lumina la prima suflare, la alții a trebuit să insiste cu suflarea lui puternică ca să le stingă lampa. Noi ne miram tare că la unii le stingea lumina atât de repede, iar la alții din ce sufla, mai puternic le ardea lumina. Ne întrebam care este secretul, căci tot Satan sufla la toți, și totuși la unii în loc să li se stingă lumina, li se aprindea si mai tare.

 

 

 

POSTUL DE VEGHERE – RUGĂCIUNEA

S-a schimbat si această fază si credincioșii au apărut într-un loc deschis, unde era o platformă în forma unei mese de piață, dar nu era fixată, ci ca o bandă cu lungimea de 50 cm si cam la un metru de la pământ. Capetele ei se sprijineau pe ceva, dar pentru că era tare lungă, nu am văzut pe ce. Pe platformă stăteau toți credincioșii în genunchi, cu fața spre răsărit, așezați unul după altul așa încât niciunul nu vedea fața celuilalt. Am auzit o voce care a spus că acela este numit "Postul de veghere al rugăciunii" si a zis să veghem în vederea rugăciunii să nu ni se întrerupă legătura cu Domnul. Am început să ne rugăm cu mult zel la început, dar după o vreme a venit peste mine așa o moleșeală, că nici nu mai găseam cuvinte să mă rog. Aducându-mi aminte că suntem la postul de veghe, mi-am dat toate silințele să ies din starea de moleșeală, si am simțit din nou duh de rugăciune si prezența Duhului Sfânt. Nu după mult timp însă, a venit peste mine o împietrire si mi-am dat seama că am ațipit la rugăciune. Am început a plânge si a mă căi, până am simțit din nou harul Domnului revărsat în rugăciune. Totuși, după un timp, m-am pomenit căci cu gura mea mă rugam, dar gândul îmi era în altă parte: m-am trezit spunând cuvinte fără să mă gândesc la rugăciune. Este adevărat că, cu toate aceste stări neplăcute din timpul rugăciunii, am avut si momente de părtășie cu Domnul, simțind că sunt desprinsă de tot ce-i pământesc, iar rugăciunea a ajuns sus; firul rugăciunii era bine cuplat cu cerul, gândurile si simțurile erau concentrate sus si pe Domnul îl simțeam foarte aproape. Eram întristată că nu am putut veghea să nu existe acele stări neplăcute când am fost biruită în rugăciune.

Am stat să ascult dacă ceilalți frați si surori se roagă, dar după cum auzeam rugăciunile. lor, mi-am dat seama că toți aveau aceleași lupte în rugăciune. Am deschis ochii și m-am întors spre persoanele din spatele meu (eram așezați ca într-un șir) și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că la fiecare credincios pe umăr stătea un mic duh de-al Satanei. Nu era mai mare decât o șchioapă, parcă ar fi fost o miniatură. Șoptea întruna la urechile credincioșilor si în mână avea o foarfecă cu care vroia să taie firul de rugăciune. M-am uitat la mine la spate și am văzut că si la mine era un duh de soiul acela si căuta să-mi taie firul de legătură.

SABIA ALBĂ

Atunci am început a lupta strigând: "A, tu ești cel ce ne împiedici rugăciunea si ne întrerupi firul de legătură cu Domnul?" Dintr-o dată s-a schimbat și nu mai era un duh mic, ci un soldat înarmat cu săgeți si a început să lupte împotriva mea. Am strigat: "Sângele Domnului Isus să te mustre Satano care nu te rușinezi să vii la rugăciune să ne întrerupi firul rugăciunii!" Când am rostit sângele Domnului, mi s-a dat în mână o sabie albă cu care loveam pe Satan și mă apăram. Pentru că strigam întruna, Satan a trebuit să plece. Am strigat la frații si surorile care luptau si ei cu Satan, spunându-le să ceară sângele Domnului Isus Hristos si Satan va fugi. Toți au strigat: "Sângele Domnului Isus Hristos să te mustre" și toată trupa Satanei a sărit jos de pe platforma unde se aflau credincioșii.

PĂMÂNTUL STRĂIN

 

Ca să nu se lase învinși, au început să scuture cu mâinile platforma, ca să cadă jos cei ce nu au luat seama să se țină bine. Atât au scuturat, până ce unii credincioși au căzut jos; alții au strâns bine cu mâinile de platformă și n-au căzut. Jos, cam la doi metri de platformă, era trasată o linie albă. Până la linie era loc să se ridice cine a căzut, dar dincolo de linie era scris "Pământul străinului". Cine ajungea acolo nu se mai putea întoarce. Uriașul Satan punea șapte duhuri să păzească pe cel prins ca să nu se mai poată întoarce înapoi. Am văzut pe unii căzând, dar repede s-au ridicat, alții au fost trași de Satan pe pământul, străinului, si păziți de șapte duhuri care îi țineau robi. Cu mâinile căutau prin pământ ceva de mâncare si am zis: "Vai, au ajuns să mănânce roșcovele ca fiul risipitor." Printre ei au căzut si persoane cunoscute. Cineva striga: "Smulgeți-vă de acolo si veniți la locurile voastre", dar ei au spus că nu se mai puteau întoarce, căci șapte demoni îi păzesc si nu-i lasă.

HORNARUL

A dispărut si această scenă si a apărut din nou uriașul Satan, îmbrăcat în haine negre si având după umăr un cerc de fier, cum au homarii, numai că nu avea la el perii de măturat hornul, ci tot felul de unelte de schingiuire si tortură: curele groase, lacăte, lanțuri, chei, cătușe de diferite mărimi, cârlige, clești, sulițe si altele la care nu le știu denumirea. A venit zăngănind din ele si a zis plin de răutate: "Am primit permisi­unea să vă prigonesc si să vă lovesc în carne." Ne-am dat seama ce ne aștepta si Într-adevăr a început prigoana împotriva credincioșilor. Mai întâi au fost luați cei socotiți de el mai periculoși (cei mai înflăcărați dintre credincioși), cu gândul că ceilalți se vor lepăda si se vor înfrica singuri. Slugile Satanei îi băga pe credincioși într-o cameră de tortură si de afară se auzeau loviturile puternice, zbieretele și gemetele credincioși­lor; îi batjocoreau în tot felul. Atunci, parcă un duh de frică a venit peste noi și ne întrebam cum vom putea răbda o asemenea cruzime, dar un frate care a scăpat de acolo a trecut pe lângă noi și ne-a spus în șoaptă: "Nu vă temeți fraților și surorilor. Nu vă fie frică, căci nu veți simți nimic. De la Dumnezeu se va coborî o putere în clipa aceea peste voi si loviturile vi se vor părea ca și cum ar lovi în îmbrăcăminte. Bucuria ce am simțit-o în inimă în clipa când ei mă loveau, nu am simți-o niciodată în viața mea în așa măsură. Am simțit pe Duhul Sfânt într-o dublă putere care m-a întărit și pe Domnul L-am simțit mai aproape ca oricând, îmi erau puse pe buze cuvinte la tot ce trebuia să răspund."Această îmbărbătare ne-a dat curaj la toți. Într-adevăr, așa a fost și când am trecut noi pe acolo. Am simțit o putere dublă cu care am fost îmbrăcați si nu ne-a mai fost frică deloc. Cântam prin Duhul Sfânt de bucurie si loviturile nu le-am mai simțit. Răbdarea si bucuria noastră îi întărâta mai mult pe cei ce ne chinuiau, dar noi eram bucuroși că am fost învredniciți să suferim pentru Numele Domnului Isus. De acolo, pe unii îi lăsau să plece după ce îi anchetau si-i torturau, iar pe. alții îi băgau la închisoare. La închisoare, singura noastră nădejde de scăpare era venirea Domnului Isus: eram despărțiți de familii, de copii, de toți cei dragi, nu mai știam nimic unii de alții. Așteptam să vină Domnul. Știam că El va veni si ne va lua la H. Am început să strigăm cu toții: "Vino Doamne Isuse, Tu ești singura noastră nădejde; nimic nu ne mai leagă de acest pământ. Vino, vino Doamne Isuse, vino Izbăvire, vino Salvarea sfinților, vino si ne. ia la Tine." De sus a apărut un nor alb ce strălucea cu mare putere coborând spre noi. Știam că pe norul acela alb cobora Domnul Isus. Strigam si mai puternic cu mâinile ridicate în sus: "Vino Doamne Isuse, vino Izbăvire, vino Doamne Isuse si ne ia!" M-am trezit din vis strigând cuvântul acesta "Vino Doamne Isuse".

LUMINA DATĂ DE DUHUL SFÂNT

Stând si cugetând la tot ce s-a arătat în vis, la punctele de probă prin care trebuia să trecem, mă cutremuram gândin­du-mă de vom putea ieși biruitori prin toate aceste puternice încercări, înlăuntrul meu simțeam încă puterea Duhului Sfânt clocotind si duhul meu striga: "Vino Doamne Isuse." în timp ce cugetam la această lucrare si căutam s-o memorez cât mai bine ca. să nu uit nimic, mi-am dat seama că era o înștiințare. Deodată Duhul Domnului mi-a vorbit "Iată, vreau să-ți fac de cunoscut lucrarea ce ți-a fost arătată în vis. Această lucrare reprezintă încercarea credincioșilor prin unele din cele mai importante probe."

MÂNDRIA - MODA LUMII

 

I. Prima încercare este mândria, care vine prin moda lumii. Ea este înfățișată prin domnișoara care vine la credincioși în chipul veacului si zice: "Veniți după mine." Nu mai vine subtil sau pe ascuns, ci foarte poruncitor strigă: "Veniți după mine că nu-i păcat nici una, nici alta, căci Dumnezeu nu se uită decât la inimă." Așa mulți credincioși zic că nu este păcat ceea ce odată socoteau păcat si îmbrățișează tot ce apare la modă. Aceasta nu e altceva decât chipul veacului în îmbrăcăminte, chipul veacului în familie. Mulți vor să se asemene cu lumea, să aibă lux si confort în locuințe, să fie în pas cu lumea, să nu aibă nici copii mulți (si aceasta este tot moda lumii). Chipul veacului este si în adunare: harul este înlocuit cu programe cât mai atrăgătoare, ca să placă oamenilor, dar lipsite de puterea lui Dumnezeu. "O mare parte din credincioși sunt biruiți de această primă probă de încercare", a spus Domnul, (ca niște copii care au căzut la primul examen pentru că n-au înțeles cuvântul Domnului care spune că mândria merge înaintea pieirii, iar smerenia înaintea slavei. Prov. 16:18,18:12).

URIAȘUL

II. La a doua probă Satan nu vine mascat, ci în toată puterea satanică, ca să miște de pe stâncă pe credincioși. Mi s-a spus că așa după cum Domnul Isus a fost ispitit de Diavolul timp de 40 de zile (Luca 4:1-13), tot așa si noi, credincioșii, vom avea fiecare, diferite probe de încercare. Domnul Isus a postit si s-a rugat, a fost înarmat cu putere de sus si totuși Satana a îndrăznit să-L ispitească pe El, Fiul lui Dumnezeu. Și noi vom fi ispitiți de Diavolul în mai multe feluri: la unii vine cu înălțarea, la alții vine să-i îmbie cu slava si onoarea lumii, la unii le insuflă neîncrederea că vor fi mântuiți chiar dacă luptă, iar la alții vine cu necredința, ca să nege că au Duhul Sfânt, deși L-au primit. Pe alții îi atacă în cuget si în gând să nu creadă lucrările Duhului Sfânt (proorocii, vedenii, înștiințări date de sus si alte lucrări). Dar noi îl vom birui numai prin sângele Domnului Isus si prin Cuvântul Său. Când suntem ispitiți, trebuie să ne rugăm si trebuie să-l mustram pe Satan zicând: "Sângele Domnului Isus Hristos să te mustre Satan! Tu nu ai nici o putere asupra mea. Eu sunt un copil răscumpărat cu sângele Domnului si acoperit cu sângele Lui." Numai așa vom putea ieși biruitori.

LUPTA DUHURILOR ÎN FAMILIE

III. Satan vine să atace familiile credincioșilor cu toate duhurile întunericului: va căuta cu orice preț să dezbine pe soți, să nu mai fie dragoste si iubire între ei, să nu mai fie una, si astfel să dărâme altarul familial, bărbații să nu mai poată ridica mâini curate în sus si astfel problemele si cauzele familiale nu vor avea rezolvare. Dacă pe unii nu-i poate birui în acest fel, atunci Satan cu duhurile lui se luptă prin copii în diferite forme,   atacându-i   prin   neascultare,   răutate,   încăpățânare, obrăznicie, neastâmpăr, ceartă etc. Prin toate acestea Satan caută  ca  pe  părinți  să-i  scoată  din  răbdare,  făcându-i  murmure, să cârtească înaintea Domnului, spunând că copiii nu sunt o binecuvântare si astfel Satan îi va birui si va avea câștig în multe familii. Dar a spus că problema acestor duhuri, nu se rezolvă prin bătaie, că de fapt copiii nu sunt vinovați, ci duhurile care se ocupă de ei îi îndeamnă să facă rele. Domnul a spus că părinții trebuie să întregească altarul familiei cu post si rugăciune pentru copii, chemând Numele Lui peste ei, ca duhurile vătămătoare să fie îndepărtate de la ei si să fie acoperiți cu sângele Domnului si să  rămână  la  adăpostul Numelui Său sub binecuvântare, că  de  fapt copiii sunt o binecuvântare si nicidecum un blestem. Totuși, când e nevoie, nuiaua nu trebuie cruțată, căci copiii lăsați de capul lor fac rușine părinților.

ÎNDREPTAREA VEDERILOR (DRAGOSTEA)

 

IV. Domnul a spus că la această probă toți credincioșii cad: Satan le sucește privirile pentru că nu păstrează legătura directă cu Domnul si nu privesc țintă la El. De multe ori privim la oameni și atunci rămânem de rușine, că orice om e numai om si are fiecare slăbiciuni si greșeli. Când un suflet se predă Domnului si se pocăiește, pe toți credincioșii îi vede sfinți si curați: iubirea si dragostea frățească e la înălțime, e în dragostea dintâi. Dar această dragoste trebuie păstrată în unirea Duhului, prin legătura păcii (Efes. 4:3). însă vrăjmașul vine si ne arată slăbiciunile fraților, ca să nu-i mai prețuim. Greșeli si slăbiciuni vom vedea in fiecare și alții în noi, căci cu toții suntem supuși greșelilor și dacă nu ne mai iubim unii pe alții, vrăjmașul are câștig de cauză, căci unirea păcii și legătura Duhului e întreruptă intre credincioși. De aceea Domnul zice în Apocalipsa 2:4-5 că am părăsit dragostea dintâi. Domnul vrea ca lumea întreagă să cunoască căci suntem ucenicii Lui prin faptul că ne vom iubi unii pe alții și vom avea dragoste între noi (loan 13:35).

CAPUL PLECAT

V. A cincea încercare era înfățișată prin lămpile aprinse ale credincioșilor, în care a suflat uriașul Satan cu putere Am întrebat de ce pe unele le-a stins de la prima suflare, iar altele se înflăcărau și ardeau cu lumină și mai puternică. Domnul a spus că nu a depins de felul în care a suflat Satan: el a suflat în toate la fel, dar faptul că unele au rămas aprinse și s-au aprins mai puternic, a fost datorită poziției credincioșilor. Cei care au stat cu capul ridicat, Satan a suflat pe deasupra și dintr-o dată a stas lumina. Pe cei care nu rămân în smerenie si sunt cu capul ridicat (mândri), când suflă vrăjmașul cu încercarea, dintr-o dată 11 stinge. La cei ce stau cu capul plecat și rămân în smerenie la picioarele Domnului, suflarea vrăjmașului nu poate merge pe deasupra, ci pe dedesubt. La orice lampă sau felinar când sufli pe deasupra, stingi lumina însă, dacă sufli pe dedesubt, lumina arde mai puternic. Domnul a spus că cei ce stau cu capul plecat, smeriți, orice încercare vine, nu-și pierd nădejdea, nu cârtesc, nu murmură, ci primesc cu bucurie când trebuie să treacă prin felurite încercări, fiindcă ei știu că prin orice încercare vor trece, ies biruitori cu Domnul.

VEGHEREA ÎN RUGĂCIUNE

 

VI. A șasea încercare era cu postul de veghere în rugăciune. Domnul a spus că fiecare credincios va avea această luptă in rugăciune. Satan va veni prin diferite gânduri si va încerca să întrerupă sau chiar să taie de tot firul rugăciunii dar noi trebuie să veghem, să stăruim în vederea rugăciunii, ca să nu fim biruiți. Să nu facem rugăciuni numai de formă, sau de pe buze, să nu o facem ca un obicei, căci atunci firul rugăciunii e întrerupt si degeaba așteptăm rezultatul rugăciunii si rezolvări în familie si biserică. Domnul vrea ca rugăciunile noastre să fie făcute din inimă, nu de pe buze, si în rugăciune să avem îndrăzneală si credință că suntem copiii Domnului si dacă cerem ceva, ne ascultă, așa cum a fost făgăduit, că tot ce vom cere de la Tatăl, în Numele Domnului Isus, El ne va da (Ioan 16:23). Cei ce nu vor veghea în vederea rugăciunii, vor fi biruiți prin ispite de Satan. Din pricina nevegherii în rugăciune, unii ajung pe pământul străinului ca fiul risipitor, si la unii starea de pe urmă e mai rea de șapte ori decât înainte si nu se mai pot întoarce fiindcă vrăjmașul îi ține robi păcatului. Deci prin rugăciune vom ieși biruitori, dar numai cerând sângele Domnului în ajutor.

URA DIN PARTEA LUMII – PRIGOANA

 

VII. A șaptea încercare era arătată prin venirea uriașului Satan cu uneltele de tortură - prigoana credincioșilor. Domnul a spus că, hotărât, orice credincios trebuie să treacă prin această încercare: să fie urât si hulit de lume (Ioan 15:18-20, 16:1-4). Credincioșii care nu vor să fie urâți de lume si se poartă în așa fel ca lumea să-i iubească, nu-s adevărați credincioși. Cei ce nu vor să poarte ocara lui Hristos, nu-s vrednici de Domnul. Cine iubește tată, mamă sau fiu mai mult decât pe Domnul, nu-i vrednic de El (Matei 10:36-39). Dacă cineva se ascunde să nu se știe la serviciu sau în societate că e pocăit si se rușinează, si Domnul se va rușina de el (Luca 9:26). Omul care în îmbrăcăminte si în umblare se poartă după moda lumii, ca să nu-l ocărască nimeni si să-l disprețuiască că e rămas în urmă, acela nu-i ucenicul lui Hristos pentru că nu vrea să poarte ocara Lui. Pentru această categorie de oameni nu-i nevoie de prigoană ca să se lepede de Domnul. Ei în timp de libertate se leapădă de Domnul pentru că nu le place jugul ascultării și ocara lui Hristos, nici nu le place să învețe de la Domnul să fie blânzi si smeriți cu inima. Dar, pe lângă ura și ocara lumii, Domnul a spus că unii credincioși vor trece hotărât si prin prigoană, pentru că va trebui să depună mărturie si să dea socoteală de nădejdea care e în ei, si trebuie să se împlinească numărul martirilor ce strigă de sub altar. Dar Domnul a spus că pentru timpul si vremea aceea își va îmbrăca poporul cu putere de sus, căci în starea aceasta nu putem rămâne în picioare în timpul prigoanei. Credincioșii predați pe deplin Domnului, vor fi umpluți cu putere si vor avea părtașii si experiențe deosebite cu Domnul, iar când va fi prigoana, ei nu vor simți torturile si durerile, că vor fi plini de Duhul Sfânt. Domnul a spus să ne mângâiem cu făgăduința venirii Lui, că nu va mai fi mult si când va fi mai greu, Domnul va veni si ne va lua la El.

Timpul s-a apropiat, vremea-i scurtă si Domnul a cerut să fim treji si să veghem în vederea rugăciunii, ca să nu cădem în încercările ce vor veni, ci să ieșim biruitori în Numele Lui, cerând sângele Lui în ajutor, ca să avem parte cu El în ziua venirii Lui. Domnul să ne ajute pe toți la aceasta,

Amin.