IEREMIA

 

PROFETUL LACRIMILOR

 

„O! de mi-ar fi capul plin cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aș plînge zi și noapte pe morții fiicei poporului meu!" (Ieremia 9:1).

 

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei, care tradus înseamnă: „Dumnezeu aruncă". Numele lui este un avertisment despre pedeapsa pe care profetul a fost trimis s-o vestească.

 

Data: Dumnezeu l-a chemat în slujbă pe Ieremia la aproximativ 60 de ani după moartea profetului Isaia. Activitatea lui avea să se desfășoare pe durata ultimilor 40 de ani de existență ai regatului lui Iuda.(„Cuvîntul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia... pe vremea lui Ioiachim... pînă la sfîrșitul lui Zedechia... pînă pe vremea cînd a fost dus Ierusalimul în robie"(12:3).

 

Cînd Ieremia a început să vorbească, la vîrsta de aproximativ 21 de ani, norii grei și amenințători se ridicaseră deja la orizontul istoriei lui Iuda. Samaria și întreg regatul de Nord căzuseră deja pradă de război și fuseseră strămutați în țara amară a robiei. Idolatria copiilor lui Dumnezeu atrăsese asupra lor judecata geloziei divine.

 

Autorul: Spre deosebire de cartea lui Isaia care ne spune foarte puțin despre viața autorului ei, cartea proorocului Ieremia este presărată aproape peste tot cu pasaje de confesiune autobiografică (Ier. 10:23-24; 11:18 -12:6; 15:10-18; 17:9-11, 14-18; 18:18-23; 20:7-18)

 

(a). Locul nașterii: Ieremia s-a născut la Anatot, un sătuc din ținutul lui Beniamin aflat la 4 km NE de Ierusalim. Numele locului s-a păstrat încă din vremurile vechi și derivă de la zeița feniciană Anat. Anatot era una din cele 13 cetăți date Leviților în teritoriile ocupate de Iuda, Simeon și Beniamin (Iosua 21:13-19; l Cronici 6:57-60). După divizarea împărăției lui Solomon, Anatot-ula rămas în împărăția lui Iuda. Localitatea mai există și astăzi sub numele de Anata.

 

„Din țara lui Beniamin". Asemenea marelui apostol Pavel de mai tîrziu și Ieremia a fost din seminția lui Beniamin și tot asemenea lui Pavel și el a primit o misiune îndreptată în același timp și înspre iudei și înspre neamuri (Ieremia 1:5, 10, 18). Cu amîndoi s-au împlinit frumoasele cuvinte din promisiunea adresată de Dumnezeu cu secole înainte celor din seminția lui Beniamin:

 

„El este preaiubitul Domnului, El va locui la adăpost lîngă Dînsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna, și se va odihni între umerii Lui" (Deuteronom 33:12).

 

Cu adevărat acești doi beniamiți amenințați din toate părțile au găsit odihnă numai în Domnul, care a știut să-i ocrotească și care i-a purtat cu credincioșie pe umeri.

 

(b). Familia: Tatăl său s-a numit Hilchia (1:1) și a fost din rîndul preoților. Ieremia a fost deci și preot și profet. Mama lui este menționată în Ier. 15:10, dar nu i se amintește numele. Ni se mai spune că Ieremia a mai avut și alți frați (Ier. 12:6). Un amănunt semnificativ pentru consacrarea profetului este că Dumnezeu nu i-a dat voie să se căsătorească și să aibă copii (Ier. 16:2).

 

(c). Chemarea lui Ieremia: „în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia" înseamnă în anul 626 î.Cr. De fapt textul ne spune că Dumnezeu l-a „plămădit" pentru misiunea lui încă din pîntecele mamei (Ier. 1:5). Timiditatea și sfiiciunea lui proverbială l-au făcut însă să primească numai cu greu misiunea care i-a fost încredințată (Ier. 1:5, 7, 8; 17:16; 20:7).

 

(d). Moartea sa: Tradiția ne spune că Ieremia a murit în Egipt, în mijlocul rămășiței poporului, fiind omorît cu pietre în timp ce-i mustra pentru închinăciunea către „împărăteasa cerului" (Ier. 44:1, 8, 16, 17, 18, 25, 26).

 

(e). Caracterul profetului: Ieremia este unul dintre cele mai complexe și mai atrăgătoare caractere din galeria eroilor biblici. În lăuntrul lui, Dumnezeu a țesut într-o armonioasă întrepătrundere duioșia unei mame și statornicia unui luptător, tandrețea feminină și hotărârea neînduplecată a unui barbat, fragilitatea nervoasă și simplicitatea transparentă, elocvența sensibilă și duritatea proclamatorului de adevăr.

 

Natura sa lăuntrică este atît de vizibilă în afară, convulsiile sufletului său sînt atît de publice, încît îl putem asemăna cu limpezimea apelor de cleștar din lacurile montane care reflectă fidel turbulența mereu schimbătoare a norilor de deasupra.

 

Ieremia a fost dăruit de Dumnezeu cu o natură interioară care nu l-a lăsat să se restrîngă la poziția unui simplu „comunicator" al voinței divine. El n-a fost niciodată capabil să se detașeze afectiv de conținutul mesajului care i-a fost încredințat. Mistuit de o dragoste intensă și chinuitoare, Ieremia și-a trăit mesajele suferind și condamnînd deopotrivă. Omul și discursul profetic s-au contopit în întregime.

 

Ce impresionează mai întîi cînd ne gîndim la Ieremia?

 

a. Simpatia cu care el sufere ca nevinovat alături de cei căzuți în vină. Este o simpatie și o identificare la intensitatea căreia numai puțini oameni au ajuns. Lăuntrul lui Ieremia era sfîșiat în două. Pe de o parte, era îndrăgostit de Dumnezeu cu o iubire supremă, neclătinată și definitivă, iar pe de altă parte era îndrăgostit de concetățenii lui și nu se putea opri să nu sufere alături de ei. Cînd erau loviți ei, el le simțea loviturile.

 

Pe de o parte, în relația lui cu Dumnezeu, Ieremia era un profet, iar în relația lui cu poporul era un patriot. Ieremia a reușit să intre deopotrivă și în viața poporului său și în natura divină, identificîndu-se cu amîndouă. El nu s-a mulțumit să vorbeasc㠄pentru" Dumnezeu, ci a vorbit „împreună" cu El și nu s-a oprit doar să vorbească poporului, ci s-a coborît să fie „împreună" cu ei în suferință.

 

b. Perseverența lui plină de răbdare. Dumnezeu i-a dat lui Ieremia una din cele mai imposibile misiuni. Remarcați situația paradoxală în care a trăit profetul: Dumnezeu l-a chemat să vorbească unui popor răzvrătit, dar în același timp i-a interzis să mijlocească pentru ei (Ier. 7:16; 14:11-12). L-a încredințat cu un mesaj care l-a făcut urît de popor, dar în același timp nu i-a dat nici o posibilitate de a ieși din mijlocul lor (Ier. 20:7-10 și mai ales 37:11-16 și 43:1-6). În toate acestea, cu lacrimi pe față și cu focul în suflet, Ieremia a mers înainte, singuratic, predestinat să nu aibă pe nimeni drag alături, lipsit de înțelegerea unei soții și de mîngîierea copiilor, urît de cei din jur, iubind fără măsură, tratat ca trădător, dar punând în sîngele lui flacăra nădejdii naționale, aruncat pe rînd în temniță, în gherlă, în groapa cu noroi (Ier. 38:1-6), izbăvit rînd pe rînd din toate acestea, nedorit ca prooroc și totuși tîrît cu forța alături de cei ce-și împlineau neascultarea fugind în Egipt.

 

Conținutul cărții: Ieremia este „proorocul din ceasul al-12-lea". El îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind răbdător, dar plin de sfințenie. Cele două lecții grafice din casa olarului ne spun că un vas nereușit poate fi remodelat atîta timp cît nu s-a uscat încă (Ier. 18:1-4), dar dacă se usucă, el nu mai poate fi recuperat și sfîrșește la groapa de gunoi (Ier. 19:10-11). Avertismentul dat de Dumnezeu a fost foarte clar: Timpul de așteptare pentru pocăința împărăției lui Iuda se apropie curînd de sfîrșit. Din cauza împietririi inimii lor, robia Babiloniană a devenit inevitabilă. Ieremia enumeră cauzele morale și spirituale care atrag asupra națiunii catastrofa care urmează. El nu se oprește însă numai la aceasta. Dincolo de pedeapsă, el vestește nădejdea într-o viitoare restaurare a Israelului. Privind în zarea vremii, el vede o rămășiță care se va întoarce și va încheia cu Dumnezeu un nou legămînt (Ier. 31).

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Cartea se desfășoară în jurul declarațiilor făcute de Dumnezeu în Ier. 7:23, 24 și 8:11-12: „Căci iată porunca pe care le-am dat-o: „Ascultați glasul Meu...” Dar ei n-au ascultat... au dat înapoi și n-au mers înainte". "Leagă în chip ușuratic rana poporului Meu, zicînd: „Pace! Pace!" Și totuși pace nu este. Vor fi dați de rușine, căci săvîrșesc astfel de urîciuni... vor cădea împreună cu cei ce cad, și vor fi răsturnați, cînd îi voi pedepsi, zice Domnul".

 

Mesajul cărții: Viața lui Ieremia este o încurajare pentru toți cei fragili și singuratici, pentru toți cei chemați de Dumnezeu, dar neprimiți de oameni. Cu răbdare, cu blîndețe și cu perseverență, el este purtat de Dumnezeu prin toate încercările și reușește să-și ducă pînă la bun sfîrșit slujirea. Mulți din cei tari și înflăcărați au căzut. Un chipeș Saul, un înțelept capabil ca Solomon, un viteaz ca Samson s-au rostogolit sub vînturile împotrivitoare ale vieții. Firavul și plîngărețul Ieremia a rămas însă în picioare. Uneori stejarii falnici cad sub apăsarea furtunii, rămîn însă în picioare sălciile plîngătoare unduite de vînt la marginea apelor.

 

SCHIȚA CĂRȚII

Introducere - Chemarea lui Ieremia (1)

 

I. PROFEȚII GENERALE, NEDATATE 2-20

Primul mesaj 2:1- 3:5;

al doilea mesaj 3:6-4:30;

al treilea mesaj (la poarta Templului) 7:1-10:25;

cel de al patrulea (legămîntul rupt) 11:1-12:17;

al cincilea (semnul cu brîul de lîna) 13:1-27

al șaselea (despre secetă) 14:1-16:21;

al șaptelea (profetului necăsătorit) 16:1-17:18;

al optulea (la porție cetății) 17:19-27;

al nouălea (vasul olarului) 18:1-23;

al zecelea (vasul zdrobit) 19;

urmarea 20.

 

II. PROFEȚII SPECIFICE, DATATE 19-39

Prima (către Zedechia) 21-23;

a doua (după prima deportare) 24;

a treia (despre robia Babiloneană) 25;

a patra (dărîmarea Ierusalimului și a Templului) 26;

a cincea (la începutul domniei lui Ioiachim) 27-28;

a șasea (către prinșii de război din Babilon) 29-31;

a șaptea (al zecelea an al lui Zedechia) 32-33;

a opta (pe timpul asediului Babilonean) 34;

a noua (în zilele lui Ioiachim) 35;

a zecea (într-al patrulea an al lui hiachim) 36;

a unsprezecea (în timpul asediului) 37;

urmarea 38-39.

 

III. DUPĂ CĂDEREA LUI IUDA 40-44

Blîndețea celor din Babilon față de Ieremia, 40:1 -6;

Ghedalia ca dregător și omorîrea lui, 40:7-41:18;

Mesajul lui Ieremia pentru cei rămași în țară 42;

Ieremia tîrît în Egipt 43:1-7;

primul mesaj către iudeii din Egipt 43:8-13;

al doilea mesaj către cei din Egipt 44;

 

IV. PROFEȚII DESPRE NEAMURI 45-51

Un mesaj introductiv adresat scribului credincios Baruc 54;

primul mesaj (despre Egipt) 46:1-28;

al doilea (împotriva Filistenilor) 47:1-7;

al treilea (împotriva Moabului) 48:1-47;

al patrulea (împotriva Amoniților) 49:1-6;

al cincilea (împotriva lui Edom) 49:7-22;

al șaselea (împotriva Damascului) 49:23-27;

al șaptelea (împotriva Chedarului și Hațorului) 49:28-33;

al optulea (împotriva Elamului) 49:34-39;

al nouălea (împotriva Babilonului și Caldeii) 50-51;

 

ÎNCHEIERE: - Cucerirea Ierusalimului 52.

 

****************************************