HRISTOS ÎN VECHIUL TESTAMENT

// Împ. 5:14 „S-a pogorât atunci si s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș, și s-a curățit."


Una din învățăturile fundamentale ale N.T. este aceea că Isus Hristos (Mesia) este împlinirea V.T. Autorul cărții către Evrei sugerează faptul că Hristos este moștenitorul tuturor lucrurilor despre care a vorbit Dumnezeu prin prooroci (Evr. 1:1-2). Isus Însuși a afirmat că El a venit să împlinească Legea și Proorocii (Mat. 5:17). După învierea Sa glorioasă, El le-a demonstrat urmașilor Săi din Legea lui Moise, Profeți și Psalmi (adică din cele trei părți principale ale V.T. ebraic) că Dumnezeu a profețit cu mult timp înainte tot ce avea să se întâmple cu El (Luca 24:25-27, 44-46). Pentru a înțelege mai bine profețiile V.T. cu privire la Isus Hristos, trebuie să spunem ceva despre tipologie.

PRINCIPIILE TIPOLOGIEI. Un studiu atent al V.T. revelează elemente (numite tipuri, de la grecescul typos) care sunt împlinite în venirea lui Mesia (care este antitipul); cu alte cuvinte, există o corespondență între persoane, evenimente sau lucruri în V.T. și Isus Hristos în N.T. Notați două principii de bază care respectă acest model de profeție și împlinire:

(1) Pentru a vedea cum un pasaj din V.T. arată înainte spre Hristos, trebuie să începem totdeauna prin a privi pasajul ca revelând un eveniment din istoria lui Dumnezeu de răscumpărare, adică, trebuie să examinăm mai întâi un pasaj din V.T. ca un eveniment istoric și apoi să vedem cum indică acesta spre venirea lui Isus Hristos ca Mesia promis.

(2) Trebuie să recunoaștem că împlinirea mesianică a unui pasaj din V.T. este adesea pe un plan spiritual mai înalt decât evenimentul din V.T. De fapt, este posibil ca oamenii V.T. implicați în eveniment să nu fi înțeles că ceea ce experimentau ei profețea despre venirea Fiului lui Dumnezeu. De exemplu, probabil că David n-a realizat când a scris Ps. 22 faptul că suferința lui profețea despre suferința lui Hristos pe cruce. Nici bocitorii exilați care se depărtau de mormântul Rahelei din Rama (Ier. 31:15) nu știau că într-o zi lacrimile lor vor fi împlinite în morțile tuturor băieților mai mici de doi ani din Betleem (Mat. 2:18). Deseori putem privi un pasaj din V.T. ca profețind despre Domnul nostru numai în lumina revelației N.T.

CATEGORII DE TIPURI PROFETICE. Putem identifica cel puțin patru exemple în care V.T. este profetic și arată spre venirea lui Hristos din N.T.

(1) Texte specifice din V.T. citate în N.T. Anumite pasaje din V.T. sunt evident profetice cu privire la Hristos deoarece ele sunt citate în N.T.; de exemplu, Matei citează Is. 7:14 pentru a dovedi că V.T. profețește nașterea lui Isus Hristos din fecioară (Mat. 1:23) și Mica 5:2 pentru a demonstra că Isus trebuia să se nască în Betleem (Mat. 2:6). Marcu amintește cititorilor săi (Marcu 1:2-3) că venirea lui Ioan Botezătorul ca precursor al lui Hristos a fost profețită atât de Isaia (Is. 40:3) cât și de Maleahi (Mal. 3:1). Zaharia a prezis intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim în Duminica Floriilor (Zah. 9:9; comp. cu Mat. 21:1-5; Ioan 12:14-15). Experiența lui David exprimată în Ps. 22:18 anticipează împărțirea hainelor lui Isus între soldații de la cruce (Ioan 19:23-24), iar afirmația sa din Ps. 16:8-11 este interpretată ca o prezicere clară a învierii lui Isus (Fapte 2:25-32; 13:35-37). Scriitorul epistolei către Evrei afirmă că Melhisedec (comp. cu Gen. 14:18-20; Ps. 110:4) este un tip al lui Hristos, veșnicul nostru Mare Preot, încă multe alte exemple pot fi citate.

(2) Aluzii ale scriitorilor N.T. la pasaje din V.T. Un alt exemplu în care Hristos poate fi găsit în V.T. este reprezentat de acele pasaje din N.T. care, fără a cita efectiv un anumit text, se referă la persoane, evenimente sau lucruri din V.T. care profețesc despre Hristos. De exemplu, chiar în primul text profetic al Bibliei (Gen. 3:15), Dumnezeu promite să trimită sămânța femeii ca să distrugă sămânța șarpelui. Cu siguranță Pavel a avut aceasta în minte când a spus că Hristos S-a născut din femeie ca să-i răscumpere pe cei aflați sub lege (Gal. 4:4-5; comp. cu Rom. 16:20), ca și apostolul Ioan când a afirmat că Fiul lui Dumnezeu a venit ca s㠄nimicească lucrările diavolului" (I Ioan 3:8). Referirea lui Ioan Botezătorul la Isus ca Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29, 36) indică înapoi spre Lev. 16 și Is. 53:7, iar referirea lui Pavel la Isus ca „Mielul nostru de Paște" (I Cor. 5:7) arată că jertfirea mielului pascal profețea despre moartea lui Hristos pentru noi (Ex. 12:1-14). Isus Însuși a spus că înălțarea șarpelui în pustie de către Moise (Num. 21:4-9) profețea despre atârnarea Lui pe o cruce. Și când Ioan spune că Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, a fost implicat în crearea tuturor lucrurilor (Ioan 1:1-3), nu putem să nu ne gândim la Ps. 33:6: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului" (comp. cu Evr. 1:3, 10-12). Acestea sunt doar câteva din numeroasele aluzii ale N.T. despre pasaje din V.T. legate de Hristos.

(3) Persoane, evenimente sau lucruri din V.T. care sunt centrate pe tema răscumpărării. Exodul Israeliților din Egipt, care este văzut de-a lungul V.T. ca cel mai mare act de răscumpărare sub Vechiul Legământ, este o umbră a lui Hristos și a răscumpărării adusă de El sub Noul Legământ. Anumite tipuri în cartea Exodul care sunt o umbră a lui Hristos și a răscumpărării Sale sunt Moise, Paștele, trecerea Mării Roșii, mana, apa din stâncă, cortul cu mobilierul lui și marele preot.

(4) Exemple în evenimentele V.T. care reprezintă o umbră a modului cum Dumnezeu Se ocupă de noi în Hristos. Multe din întâmplările V.T. revelează un exemplu al modului în care Dumnezeu se ocupă de poporul Său, desăvârșit în Isus Hristos. Notați următoarele exemple:   (a) Avraam a trebuit să aștepte răbdător aproape douăzeci și cinci de ani pentru ca Dumnezeu să deschidă pântecele Sarei și să le dea un fiu, Isaac. Nimic din ceea ce a făcut el n-a putut grăbi nașterea acestui fiu  al  promisiunii  lui  Dumnezeu.  Acest  exemplu   este  împlinit  în  N.T.,   când Dumnezeu Îl trimite pe propriul Său Fiu ca Mântuitor al lumii, la împlinirea vremii (Gal. 4:4); nimic din ceea ce au făcut oamenii n-a putut grăbi acest moment. Mântuirea noastră vine doar din inițiativa lui Dumnezeu (comp. cu Ioan 3:16) și nu prin efort omenesc, (b) Înainte ca Israeliții să fie izbăviți din Egipt prin puterea îndurătoare a lui Dumnezeu, a trebuit ca ei să strige în disperare către Dumnezeul lor ca să fie eliberați de vrăjmașii lor (Ex. 2:23-24; 3:7). Aceasta profețește despre planul de mântuire al lui Dumnezeu cu privire la noi. înainte să ne putem aștepta la eliberarea de păcate și de dușmanii noștri spirituali prin harul lui Dumnezeu, noi trebuie să strigăm cu pocăință și să cerem harul Său mântuitor (comp. cu Fapte 2:37-38;   16:29-33;   17:30-31).  Toți  cei  care  cheamă  numele  Domnului vor fi mântuiți, (c) Când Naaman Sirianul căuta vindecare de lepra sa de la Dumnezeul lui Israel, i s-a spus să se scalde de șapte ori în râul Iordan. Deși aceasta inițial l-a mâniat, el a trebuit să se umilească și să se supună spălării Iordanului pentru a fi vindecat (II Împ. 5:1-14). Acest pasaj este o umbră a lui Isus și a Noului Legământ -atât prin faptul că harul mântuitor al lui Dumnezeu trece dincolo de limitele națiunii Israel (comp. cu Luca 4:27; Fapte 22:21; Rom. 15:8-12), cât și prin aceea că pentru a primi  mântuirea,  trebuie     ne  părăsim  mândria,    ne  smerim înaintea  lui Dumnezeu (comp. cu Iac. 4:10; I Petru 5:6) și să urmărim a fi spălați în sângele lui Isus, soluția lui Dumnezeu pentru curățirea noastră (comp. cu Fapte 22:16; I Cor. 6:11; Tit 3:5; I Ioan 1:7, 9; Apoc. 1:5). În concluzie, deși ne relatează despre oameni ai lui Dumnezeu care ne servesc drept model și exemplu (vezi I Cor. 10:1-13; Evr. 11; Iac. 5:16-18), V.T. realizează mult mai mult decât aceasta; el „ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință" (Gal. 3:24).