FEMEIA DE LA FÂNTÂNA

Nu pot uita niciodată minunata lucrare ce s-a petrecut în ziua când am avut binecuvântarea celui de-al doilea copil, Pavel.

Fiind foarte departe de părinţii, fraţii si surorile mele, foarte far ne puteam întâlni si mai ales să fim toţi împreună; ne întâlneam toţi doar la ocazii deosebite. Ivindu-se acest prilej, i-am chemat pe toţi la binecuvântare împreună cu câţiva fraţi de credinţă si prieteni de familie din Cluj si Turda. Binecuvântarea s-a ţinut la biserica din Micalaca - Arad. în timpul programului în adunare, Domnul a întins o masă boga­tă pentru cei dornici - în rugăciune, în cuvânt, în cântări şi-n poezii s-a simţit prezenţa Duhului Sfânt. După terminarea programului din adunare, am poftit la masă pe cei invitaţi. Alături de ei au mai venit si alţii, spunând că vor să mai facă o rugăciune, apoi vor pleca. După rugăciune, au pornit nişte discuţii din Cuvânt, realizându-se o atmosferă plăcută si nimeni n-a mai plecat. I-am numărat: erau în jur de 60 de inşi si mâncarea era pregătită pentru circa 30 de persoane care erau invitate, îmi era jenă să-i poftesc la masă pe unii si pe ceilalţi nu; de altfel erau toţi copii ai Domnului si fraţi apreciaţi de noi. Mâncarea era puţină pentru 60 de persoane - oricât de puţin ar fi servit fiecare, tot nu ar fi ajuns. M-am gândit în sfârşit, să servesc musafirii, cerându-mi scuze de la ceilalţi că nu pot avea bucuria să-i servesc pe toţi. În timp ce eu mă frământam cu gândurile acestea, fiin-du-mi foarte greu să le spun că nu am mâncare pentru toţi, a venit o soră si mi-a zis: "Vino până afară. Lângă fântână în curte, este o femeie ce se simte foarte rău si te cheamă să vorbească cu tine." Mi-a arătat-o din uşa camerei si m-a întrebat: "O cunoşti? E din rudenii sau din cei invitaţi?" I-am spus că nu o cunosc si am întrebat si pe proprietarul casei (fratele Stepan - la el locuiam pe atunci) si nici el nu o cunoştea. S-a mirat pe unde a intrat căci chiar el a încuiat uşa după ce au intrat toţi fraţii si surorile. M-am dus atunci la femeia de lângă fântână, întrebând-o ce vrea să îmi spună. Mi-a răspuns că e foarte obosită, se simte rău si e flămândă. Sta rezemată de fântână ca un om istovit si stors de putere. I-am spus că imediat pun masa si va servi si ea împreună cu noi. Ea s-a .uitat la mine pătrunzător si mi-a zis: "Pune-mi te rog mie întâi de mâncare si apoi dă celorlalţi." Când am auzit aceste cuvinte am tresărit; mi-am adus aminte de proorocul Ilie când a zis văduvei: "Pregăteşte-mi întâi mie si apoi vei mânca tu si fiul tău." (l Regi 17:8-13) M-am dus repede în bucătărie, am pus pe masă castronul cu supă, apoi felul doi si o farfurie cu prăjituri si am spus femeilor de la bucătărie: "Femeia aceasta va mânca întâi -Dumnezeu ne încearcă prin ea." Am chemat-o la masă; a mâncat foarte puţin din toate si am întrebat-o cum de a venit la noi. A spus că a văzut mai multe persoane intrând în curte si a intrat si ea că era foarte obosită si bolnavă. După ce a mâncat a zis: "Acum mă simt mai bine. Du-te si ocupă-te de musafiri; dă-le de mâncare si Domnul să înmulţească mâncarea să ajungă la toţi." A ieşit afară si s-a aşezat pe un scaun din nou lângă fântână. Apoi am invitat musafirii la masă si în timp ce ei mân­cau, m-am dus să văd ce face femeia de la fântână si cum se mai simte. Dar femeia nu mai era niciunde. Nimeni nu a văzut să fi plecat; poarta era tot încuiată, dar femeia nu mai era. Am rămas cu toţi miraţi. Prima tură de musafiri au servit masa si nu s-a cunoscut de unde au mâncat 30 de persoane. Am servit pe ceilalţi 30, au mâncat si ei, si totuşi a rămas mâncare destulă pentru ca să mâncăm a doua zi noi si familia la care am locuit.

Aceasta a fost experienţa trăită cu Domnul, pe care n-o pot uita niciodată. De câte ori îmi aduc aminte, parcă trăiesc acele momente când Domnul a făcut această lucrare. Cine a fost femeia aceea? A fost chiar Domnul prezent prin ea sau a fost altă fiinţă? Nu ştiu care este răspunsul la aceste întrebări, dar ştiu că Domnul a înmulţit mâncarea. Prin această lucrare, Domnul mi-a întărit si mai mult credinţa si m-a învăţat din nou că ori de câte ori am făcut câte ceva pentru unul dintre cei mai neînsemnaţi copii ai Lui, pentru El am făcut. Domnul să mă ajute să fac cu bucurie această lucrare toată viaţa; să văd în cel mai neînsemnat frate sau soră pe Domnul Isus.

A Domnului să fie toată slava în veci de veci, Amin

 

statistici.ro www.trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti