EXODUL

 

Exodul urmează Genezei în același fel în care Noul Testament urmează Vechiului Testament. Geneza ne vorbește despre căderea omului la toate examenele și în toate privințele; Exodul este descrierea glorioasei intervenții a Dumnezeului pornit în răscumpărarea creaturii pierdute. Ea ne vorbește despre un Dumnezeu suveran care a hotărît în bunăvoința Lui să mîntuiască.

 

Exodul este prin excelență cartea care ne vorbește mai clar decît oricare alta din Vechiul Testament despre lucrarea de mîntuire. Acțiunea ei debutează în plină tragedie umană, dar se termină cu un triumf al slavei; începe prin a ne spune cum Dumnezeu s-a coborît plin de har în scena lumii pentru a izbăvi un popor pe care-l iubește și se termină cu declarația că Dumnezeu a coborît în norul slavei pentru a locui în mijlocul acestui popor răscumpărat.

 

Titlul: Titlul românesc vine dintr-o traducere a Bibliei evreiești în limba greacă numit㠄Septuaginta". Exodul sau „Ieșirea" este o numire cum nu se poate mai nimerită pentru această carte în care Dumnezeu ne relatează despre ieșirea poporului ales din țara în care suferiseră crunt ca robi timp de cîteva generații. Termenul „exod" se află scris ca atare în 19:1, iar în varianta lui grecească apare în cuprinsul Noului Testament în Evrei 11:22, Luca 9:31 și 2 Petru 1:15 (în ultimele două texte cu sensul de ieșire ca o „trecere dincolo" în altă realitate).

 

Autorul: Încă din timpul lui Iosua, cartea i-a fost atribuită lui Moise (Iosua 8:31-35; cf. Exodul 20:25), părere confirmată apoi și de Domnul Isus (Marcu 12:26). Datele cărții ne fac să credem că autorul ei a fost într-adevăr un om cu o foarte aleasă educație, care a locuit în Egipt un timp îndelungat și a fost el însuși martor ocular la evenimentele descrise. Autorul a fost familiarizat cu ciclul recoltelor din valea inferioară a Nilului (Exodul 9:31-32); descrierile lui sînt foarte precise și clare (Exodul 2:3, 12), dîndu-ne amănunte pe care numai un martor ocular putea să le observe (Exodul 15:27).

 

Data scrierii: Probabil între anii 1445 -1440 î.Cr.

 

Subiectul: Tema acestei cărți este eliberarea din robia egipteană, ca o împlinire a promisiunii făcute în Geneza 15:13-14. Această izbăvire a fost îndeplinită în urma unor intervenții miracuIoase din partea lui Dumnezeu (plăgile din Exodul 7:14 -12:36) și n-a cerut din partea evreilor decît o încredere totală în eficacitatea sîngelui simbolic vărsat (Exodul 12:1-13). Ca și în Noul Testament, eliberarea (sau mîntuirea) are ca scop aducerea celor eliberați într-o stare de strînsă părtășie cu Dumnezeu. După realizarea ieșirii din Egipt, poporului evreu îi este dată Legea, împreună cu o mulțime de alte descoperiri despre adevărata închinăciune înscrisă în tiparul și simbolurile Cortului întîlnirii. La toate acestea sînt adăugate reguli care reglementează apropierea de Dumnezeu prin intermediul jertfelor practicate de preoți.

 

În cartea Exodul, Dumnezeu, care se apropiase pînă atunci de popor pe baza legămîntului Avraamic, îi așează pe evrei aproape de Sine însuși prin prerogativele unui alt legămînt: cel Mozaic.

 

Legămîntul Avraamic dat în Gen. 12:2-3 fusese întreit în semnificație: (1) anunța transformarea lui Avraam într-un popor foarte mare, (2) îi promitea lui Avraam patru binecuvîntări personale și (3) prin evrei, făgăduia neamurilor trei lucruri distincte: a. „Voi binecuvînta pe cei ce te vor binecuvînta", b. „voi blestema pe cei ce te vor blestema" și c. toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine" (aceasta din urmă fiind încă o confirmare a „proto-evengheliei" din Gen.3:15 care vestise deja hotărîrea că Cel care va veni din sămînța femeii (Isus) va zdrobi capul șarpelui (Satan).

 

Legămîntul Mozaic era cuprins tot în trei secțiuni distincte, după cum urmează: (1) Legea lui Dumnezeu despre neprihănire (Exodul 20:1-26), (2) legile pentru judecată, hotărînd în problemele vieții sociale ale poporului Israel (Exodul 21:1 - 24:11) și (3) poruncile care reglementau aspectele închinăciunii religioase a poporului Israel (Exodul 24:12 - 31:18). Aceste trei elemente formează împreună ceea ce Noul Testament numește mai tîrziu generic „Legea" (Matei 5:17, 18).

 

Relația dintre legămîntul Avraamic și legămîntul Mozaic este analizată în profunzime de autorul epistolei către Galateni. Legea mozaică a fost „aducătoare de moarte" (2 Cor. 3:7-8), poruncile, în rînduielile lor ofereau poporului în persoana Marelui Preot un mijlocitor care să facă ispășirea pentru ei, iar în mulțimea de jertfe era ascuns㠄acoperirea" păcatelor pînă la împlinirea vremii, în anticiparea Crucii mîntuitoare a Domnului Isus (Evrei 5:1-3; 9:6-9; Rom. 3:25-26). Astăzi, creștinul nu se mai află sub acest legămînt Mozaic al faptelor, ci a trecut sub prerogativele pline de har ale Legămîntului celui Nou (Rom. 3:21-27; 6:14-15; Gal. 2:16; 3:10-14, 16-18, 24-26; 4:21-31; evrei 10:11-17).

 

Legămîntul Mozaic nu a desfințat legămîntul Avraamic, ci doar i-a adăugat ceva temporar, menit să aibă valabilitate doar pînă la venirea acelei „semințe" care va aduce deplina împăcare (Gal. 3:17-19). Prin intermediul legilor și poruncilor, Dumnezeu le-a arătat oamenilor normele neprihănirii și dreptății divine. Experiența trăirii sub pretențiile Legii i-a convins pe evrei de natura lor păcătoasă, în timp ce preoția și mulțimea de jertfe trebuia să le vorbească despre o cale de ieșire de sub imperiul vinovăției spre o viață de iertare, curățire, restaurare a părtășie și adevărată închinare.

 

Cuvinte cheie și terne caracteristice: Cartea Exodul ne așează înainte cîteva „antetipuri" ale lui Isus Cristos: Moise (2:2), Paștele (12:11), mana (16:35), stînca (17:6) și Cortul întîlnirii (25:9).

 

Exodul ne pune înainte o lectură fascinantă. Există oare în toată istoria un spectacol mai măreț decît aceast㠄scoatere" a poporului evreu din robia Egiptului? Există oare în oricare alta din celelalte religii ale lumii o priveliște mai maiestuoasă și mai slăvită decît această apariție a lui Dumnezeu pe muntele Sinai cu ocazia dării Legii? Care clădire dintre capodoperele arhitectonice ale lumii se poate asemăna cu armonia și bogăția de semnificații de veșnică importanță care este înscrisă în structura Cortului întîlnirii? Puteți găsi undeva o figură mai impozantă ca acest gigantic întemeietor de neam cu numele de Moise? Există în toată istoria biblică o altă epocă mai importantă pentru definirea și formarea „teocrației"?

 

Toate aceste evenimente și date unice se găsesc aici în aceste 40 de capitole ale Exodului care ne vorbesc despre originea, Legea și organizarea religioasă a poporului Israel.

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. EXODUL 1:1 - 18:27

a. Suferințele Israeliților, 1:1-22

b. Pregătirea lui Moise, 2:1-25

c. Chemarea lui Moise, 3:1 - 4:31

d. Trimiterea lui Moise la Faraon, 5:1-7:13

e. Prima plagă: sîngele, 7:14-25

f. A doua plagă: broaștele, 8:1-15

g. A treia plagă: păduchii, 8:16-19

h. A patra plagă: muștele, 8:20-32

i. A cincea plaga: ciuma vilelor, 9:1-7

î. A șasea plagă: vărsatul negru, 9:8-12

j. A șaptea plagă: grindina, 9:13-35

k. A opta plagă: lăcustele, 10:1-20

l. A noua plagă: întunerecul, 10:21-29

m. A zecea plagă: moartea, 11:1 -12:36

n. Plecarea din Egipt, 12:37-51

o. Paștele și întîii născuți, 13:1-16

p. Călătoria prin pustie, 13:17-22

r. Trecerea Mării Roșii, 14:1 -15:21

s. Apele de la Mara, 15:22-27

ș. Prepelițele și mana, 16:1-36

t. Stînca din Horeb, 17:1-7

ț. Înfrîngerea lui Amalec, 18:1-12

u. Judecătorii, 18:1-27

 

II. LEGEA 19:1 - 24:18

a. Sinai, pregătiri pentru Legămînt, 19;

b. Cele 10 porunci, 20:1-26

c. Legi privitoare la robie, 21:1-11

d. Legi pentru ucidere și vătămare, 21:12-36

e. Legi pentru furt, 22:1-4

f. Legi pentru vătămarea averii, 22:5-15

g. Legi împotriva imoralității, 22:16-20

h. Legi pentru protejarea săracilor, 22:21-27

i. Legi pentru îndatoriri religioase, 22:18-31

î, Legi pentru îndatoriri civile, 23:1-14

j. Lege pentru Sabat, 23:10-19

k. Promisiune pentru cucerire, 23:20-33

l. Ratificarea Legămîntului, 24:1-8

m. Descoperirea slavei dumnezeiești, 24:9-11

n. Moise se suie pe munte, 24:12-18

 

III. CORTUL ÎNTÎLNIRII 25:1 - 40:38

 

PLĂNUIT

a. Materialele pentru cort, 25:1-9

b. Chivotul și capacul ispășirii, 25:10-22

c. Masa cu pîinile, 25:23-30

d. Sfeșnicul, 25:31-40

e. Prelatele cortului, 26:1-14

f. Scîndurile pentru pereți, 26:15-30

g. Cele două perdele, 26:31-37

h. Altarul pentru arderile de tot, 27:1-8

i. Curtea cortului, 27:9-19

î. Untdelemnul sfînt, 27:20-21

j. Îmbrăcămintea preoțească, 28:1-43

k. Sfințirea preoților, 29:1-46

l. Altarul tămîierii, 30:1-10

m. Darul pentru răscumpărare, 30:11-16

n. Ligheanul de aramă, 30:17-21

o. Untdelemnul sfînt și tămîia, 30:22-38

p. Rînduirea meșterilor, 31:1-11

r. Sabatul ca semn, 31:12-17

s. Tablele Legii, 31:18

 

AMÎNAT

a. Vițelul de aur, 32:1-6

b. Mînia lui Dumnezeu, 32:7-10

c. Mijlocirea lui Moise, 32:11-14

d. Mînia lui Moise, 32:15-29

e. Moise se roagă pentru popor, 32:30-35

f. Pocăința poporului, 33:1-11

g. Moise cere să vadă slava, 33:12-23

h. Reînnoirea Legămîntului, 34:1-35

 

CONSTRUIT

a. Daruri pentru facerea conului, 35:1-29

b. Chemarea meșterilor, 35:30-35

c. Dărnicia poporului, 36:1-7

d. Clădirea cortului, 36:8 - 38:31

e. Facerea veșmintelor preoțești, 39:1-31

f. Lucrarea este sfîrșită, 39:32-43

g. Așezarea și sfințirea cortului, 40:1-33

h. Slava Domnului umple cortul, 40:34-38

 

*****************************************************