Despre botezul cu Duhul Sfânt

 

 

Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână șerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoșa.”

Marcu 16:17-18

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, și vom locui împreună cu el.

Ioan 14:23

Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, și vorbeau în alte limbi, și proroceau.

Fapte 19:6

 

 

"Noi toți în adevăr am fost botezați de un singur Duh ca să alcătuim un singur trup"

Acesta este rostul botezului cu Duhul Sfânt: finalitatea alcătuirii unui singur trup: "noi toți suntem mădulare ale trupului Său".

 

Botez înseamnă scufundare, deci botez cu Duhul Sfânt înseamnă scufundare în Duhul Sfânt.  O imagine care ne poate ajuta să înțelegem mai bine realitatea umplerii noastre cu Duhul este aceea a unui burete scufundat în apă: este umplut imediat cu apă, dacă este scufundat în ulei se umple cu ulei. Dacă este scos din lichid și apăsat, va da afară doar ceea ce conține. Dacă a fost umplut cu apă nu va elimina la apăsare ulei. Nici noi dacă nu stăruim în credință, la încercarea credinței nu putem să arătăm credința, pur și simplu pentru că nu suntem îmbibați cu aceasta. Ca creștini am fost rânduiți la a umbla în Duhul, adică într-un mediu plin de Duhul lui Dumnezeu pentru a putea fi umpluți cu acesta. Deuteronom 6:7  Sã le întipărești în mintea copiilor tãi, și sã vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în cãlãtorie, când te vei culca și când te vei scula. Sã le legi ca un semn de aducere aminte la mâni, și sã-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Sã le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale.

 

Noi trebuie să ne îngrijim de crearea și de existența unui mediu duhovnicesc în familia și în Adunarea în care ne-a rânduit Dumnezeu. Acest mediu duhovnicesc va umple pe toți cei care sunt prezenți. Suntem în mod comun înșelați să credem că o simplă transmitere de informație, să zicem religioasă, este suficientă pentru obținerea reacției așteptate în cei care ne ascultă, în cei dragi, în frați sau în membri familiei noastre. Avem impresia că un lucru spus odată este deja înțeles și nu mai trebuie repetat, ca alocarea unei părți din timpul nostru lucrurilor lui Dumnezeu este suficientă și ca polarizare a activităților noastre în "profane" și "sfinte" este ceva corect. Este o iluzie comună celor care nu sunt conștienți de adâncimea mlaștinii morale în care zace mintea oamenilor, este o înșelătorie căreia îi cad pradă toți cei care nu cred cu tărie în faptul că omul nu este liber să aleagă ci este condamnat și închis în neascultare.

Omul este din punct de vedere al simțurilor extrem de permeabil sau cu alte cuvinte nu are străjeri la porțile simțurilor. Este ca un burete, se umple de mediul care-l înconjoară.

Ca oameni duhovnicești suntem făcuți conștienți, pe de o parte să evităm mediile rele și să umblăm în Duhul, să evităm tovărășiile rele, iar pe de altă parte suntem învățați să fim noi înșine în familia și Adunarea în care ne-a rânduit Dumnezeu provocatori de mediu bun, creatori și întreținători de stare spirituală potrivită creșterii și îmbibării celorlalți cu lucrurile Duhului lui Dumnezeu.

Vă mai dau un exemplu: m-am re întors de curând din USA și mulți mă întreabă, ei, cum a fost, ce ți-a plăcut, ce nu ți-a plăcut, ce te-a șocat? etc. Un lucru care m-a șocat a fost că copiii românilor din USA nu mai știu românește. De fapt aceasta m-i s-a părut normal, anormală a fost însă reacția părinților acestor copii care susțineau sus și tare că copiii lor știu românește. Majoritatea știau româna să-i zic așa "de casă" gen: "plec, vin, mănânc, dorm" și încă vreo 200 de cuvinte specifice mediului familial. Cu greu cu unii din ei legam o conversație care să aibă nevoie de un vocabular mai bogat. Când am relatat acest lucru unui frate care a terminat psihologia, mi-a replicat promt: "e normal ei nu au trăit în "baia lingvistică". A fost noua pentru mine această expresie, probabil specifică lingviștilor și psihologilor, dar am meditat asupra ei și mi-am dat seama de analogia care există între "baia lingvistică" și botezul cu Duhul Sfânt.

Pentru a asimila pe deplin o limbă ai nevoie de "baia lingvistică" respectivă, să fii îmbibat cu limba respectivă, să-ți între involuntar pe urechi, să primești în ea lucrurile necesare și plăcute. Pentru a fi plin de Duhul Sfânt ai nevoie de "Botezul cu Duhul Sfânt", de un mediu îmbibat cu Duhul lui Dumnezeu, să-ți intre pe urechi permanent și constant lucrurile necesare și plăcute ale părtășiei frățești, să trăiești și să simți cu cei cu care ești în același mediu spiritual.

Nu prin simpla transmitere de informație religioasă copiii și frații noștri se vor bucura de căldura care ne-a încălzit nouă inima ci prin aprinderea și întreținerea unui foc viu al dragostei, bucuriei, păcii și neprihănirii în familia și Adunarea în care suntem mădularele unii altora. "Nu stingeți Duhul", "înflăcărează darul" sunt îndemnuri care ne duc cu gândul la rugăciune, la cântare, la Cuvânt, la îndemnare, la priveghere unii asupra altora, la o stare de părtășie comună a lucrurilor Duhului lui Dumnezeu, la mediul care se creează și care îmbibă pe cei care-i cuprinde făcând din ei un "sălaș" al credinței (2Tim1:5).

Opusul acestor lucruri este nepăsarea, părerea naivă ca dezlănțuirea poftelor și a curiozității firești în copiii noștri va putea fi înfrântă mai târziu printr-o hotărâre de al urma pe Domnul Isus, sa existe lucruri "neutre" care au voie să ne umple timpul, că omul de fapt are "voința liberă", că nu este rob "Stăpânitorului veacului acestuia" și păcatului generat de el și că vom putea totul regla mai târziu printr-o neutralizare religioasă a tuturor obiceiurilor înrădăcinate îndărătnic în firea netăiată împrejur.

Amarnică înșelare și tardivă deșteptare.

"Să ne trezim cum se cuvine" și să zidim în vreme de pace zidurile Ierusalimului celui Nou, ale Adunării (vezi Isaia 54) pentru a putea sta tari "în ziua cea rea". Să nu ne mulțumim cu religiozitatea formală a majorității condusă de lupi deghizați care au polarizat așa zisa Adunare în clerici și laici și au distrus din temelii între ei părtășia și viața care se scurge din Cap prin "fiecare mădular" prin "fiecare încheietură". Noi am fost creați în Domnul Isus ca "mădulare unii altora" și am fost așezați în trup " ca mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele". Acesta este mediul Spiritual ("baia. botezul, scufundarea") în care umblăm și care într-adevăr are putere de regenerare. Să veghem la existența și propășirea acestor stări de Har prin călăuzirea și spre singura Glorie a Domnului Isus.

 

Domnul să vă binecuvânteze. AMIN.