2 TIMOTEI

 

Această epistolă este „cîntecul de lebădă" al lui Pavel.

 

Titlul: În originalul grec, cartea poartă numele: „Pros Timotheon B" - „Către Timotei B". Pentru descrirea raportului dintre Pavel și Timotei vă rugăm să citiți introducerea la „1 Timotei".

 

Autorul: Cel ce scrie aceste rînduri duioase este Pavel, „tatăl spiritual" al lui Timotei și al atîtor altora. Bătrîn, obosit, bolnav și aflat aproape de clipa plecării lui la Domnul, apostolul se mai apleacă încă o dată asupra foii și scrie cu „lacrimi de suflet" o epistolă de dragoste creștină.

 

Data: După eliberarea lui Pavel din prima lui detenție în închisoarea din Roma (Fapte 28:30), apostolul călătorește prin Efes (1 Tim 1:3), Creta (Tit 1:5), Nicopoli (Tit 3:12), Milet (2 Tim 4:20) și Troa (2 Tim. 4:13). Pavel avea însă de împlinit o profeție (Fapte 21:11-13), așa că drumurile vieții lui îl duc iarăși în închisoarea Romei (2 Tim. l:16-17), unde își așteaptă judecata și execuția (2 Tim. 4:6-8). Datele acestea fixează timpul scrierii celei de a doua epistole către Timotei cam prin anul 66 d.Cr. spre sfîrșitul domniei împăratului roman Nero.

 

Contextul scrierii: Închisoarea este ultimul loc din care ne-am putea aștepta să primim o scrisoare de încurajare, iar condamnatul la moarte este ultimul om din lume de la care te aștepți să auzi cuvinte de îmbărbătare. Totuși, situațiile acestea paradoxale s-au petrecut întocmai cu Timotei și cu Pavel.

 

Conținutul scrierii: Această ultimă epistolă scrisă de Pavel este un mesaj de întărire și încurajare din partea apostolului pentru mai tînărul și mai timidul său colaborator aflat în continuare la Efes. Departe de a se considera un învins, Pavel, ca un veritabil soldat al crucii, îi mai face ultima instrucție lui Timotei. Veteranul predă armele recrutului înainte de lăsarea sa la vatră (2 Tim. 4:6, 18).

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Tema întregii cărți poate fi luată din expresia: „un bun ostaș al lui Cristos" (2 Tim. 2:3). Alte teme importante din epistolă sînt: „Inspirarea Scripturilor" (2 Tim. 3:16-17), credincioșie pînă la capăt (2 Tim. 8-9), „cununa neprihănirii" (2 Tim. 4:6-8), mîntuirea finală (2 Tim. 4:18). Nicăieri în altă carte a Noului Testament nu găsim o descriere mai amănunțită a stării caracteristice a omenirii la vremea sfîrșitului (2 Tim. 3:1-9; 4:3-4).

 

CUPRINSUL CĂRȚII

Chemare la credincioșie

 

Introducere, 1:1-2

 

I. Adevăratul lucrător și încercările prezente 1-2

 

Chemări personale:

a. „înflăcărează", 1:6

b. „Să nu-ți fie rușine de mărturisirea Domnului", 1:8

c. „întărește-te", 2:1

d. „sufere", 2:3

e. „adu-ți aminte de Domnul", 2:8

f. „adu-ți aminte de exemplul meu", 1:12; 2:9-10; 4:5-8

 

Chemări pastorale:

a. „adu-le aminte", 2:14

b. „roagă-i fierbinte", 2:14

c. „împarte drept Cuvîntul adevărului", 2:15

d. „ferește-te de vorbăriile goale", 2:16

e. „ferește-te de întrebările nebune", 2:23

 

II. Adevăratul lucrător și încercările viitoare 3-4

 

Chemări personale:

a. „ferește-te de relele lumii", 3:1-13

b. „rămîi în Cuvîntul Domnului", 3:14-15

c.„adu-ți aminte de pilda mea", 3:10-11

d. „adu-ți aminte de Scriptură", 3:16-17

 

Chemări pastorale:

a. „propovăduiește Cuvîntul", 4:2

b. „rabdă suferințele", 4:5

c. „fă lucrul unui evanghelist", 4:5

d. „împlinește-ți bine slujba", 4:5

e. „adu-ți aminte de judecata și de împărăția viitoare", 4:1

f. „adu-ți aminte de cununa răsplătirii", 4:8

 

Încheiere, 4:9-22

 

**************************************************