2 PETRU

 

Titlul: În originalul grec, cartea poartă numele: „Petrou B" -„Petru B".

 

Autorul: Primul verset al cărții îl prezintă pe autor drept „Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Cristos" (2 Petru 1:1). Numele de „Simon" este o aducere aminte a vieții lui Petru dinainte de întîlnirea cu Domnul Isus, „Petru" este numele pe care l-a primit acest apostol prin Cristos. „Petru" înseamn㠄stîncă" și desemnează simbolic stabilitatea și statornicia. Viața și scrisorile apostolului sînt marcate din plin de aceste caracteristici. 2 Petru 3:1 ne spune clar că epistola este o continuare a mesajului din prima scrisoare: „Prea iubiților, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amîndouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înștiințări".

 

Data: Cea de a doua epistolă a fost scrisă la puțin timp după cea dintîi, probabil din același loc. Pentru mai multe detalii vă rugăm să citiți introducerea făcută celei dintîi epistole a lui Petru.

 

Contextul scrierii: Cea de a doua epistolă a lui Petru este o chemare la seriozitate și la curăție. 1 Petru s-a ocupat cu problemele care au asaltat Biserica din afară. 2 Petru tratează problemele care pot măcina viața Bisericii din lăuntru. Apostolul le scrie credincioșilor ca să-i avertizeze de pericolul „învățătorilor mincinoși" strecurați în rîndul credincioșilor. El începe prin a le atrage tuturor atenția asupra vieții lor personale de umblare cu Domnul. Viețuirea creștină presupune perseverentă și sîrguință în credință și fapte, în cunoștință și înfrînare, în răbdare și evlavie, în dragoste de frați și în iubire de oameni. Prin contrast cu acestea, învățătorii mincinoși sînt dedați plăcerilor, obraznici, pofticioși și lacomi. Ei batjocoresc venirea Domnului și Judecata viitoare, lansîndu-se în desfrîuri și petreceri. Petru vrea să le aducă aminte tuturor că deși este îndelung răbdător, Domnul își va împlini planurile cu pămîntul și va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cine știe aceasta, face bine dacă trăiește frumos și în curăție, pregătindu-se în fiecare zi a călătoriei lui înspre lucrurile viitoare.

 

Conținutul cărții: Așa cum a fost arătat deja, cea de a doua epistolă a lui Petru este un avertisment împotriva lucrării proorocilor mincinoși: „În norod s-au ridicat și prooroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpînul, care i-a răscumpărat, și vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. Și, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău" (2 Petru l-2).

 

Această a doua espistolă seamănă foarte mult cu cea de a doua epistolă scrisă de Pavel lui Timotei. Și Petru, ca și Pavel, se așează la scris cu sentimentul că viața lui se apropie foarte repede de sfîrșit: „Dar socotesc că este drept, cît voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducîndu-vă aminte; căci știu că dezbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Cristos" (2 Petru 1:14; Ioan 21:18-19). Amîndouă epistole sînt luminoase, chiar dacă întrevăd viitoarea lepădare de credință și decadența care va caracteriza „zilele din urmă". Secretul optimismului autorilor lor este în faptul că amîndoi priveau dincolo de orizontul timpului, spre revenirea Domnului Isus și spre încoronarea Lui în slavă.

 

Teme importante din cuprinsul epistolei lui Petru sînt: perseverența sfinților ca un răspuns dat „alegerii divine" (2 Petru l:4-14), aducerea aminte despre „schimbarea la față" petrecută cu Domnul pe munte (2 Petru 1:15-18), învățătura despre inspirarea și tălmăcirea Scripturilor (2 Petru 1:19-21), învățătura despre venirea Domnului (2 Petru 3:4-13, precum și îndemnurile la vigilență și credincioșie (2 Petru 3:14-17).

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Tema centrală a epistolei este „cunoașterea". Nimic nu este mai important într-o vreme de rătăciri spirituale decît o cunoaștere adecvată a Scripturilor. Verbul „a cunoaște" și derivatele lui apar de 13 ori în textul scrisorii. O altă caracteristică a acestei epistole este caracterul ei escatologic. Aflat el însuși în preajma morții, Petru sfătuiește Biserica să se încreadă în promisiunile Domnului și să creadă că El își va duce la bun sfîrșit programul său cu lumea și că în curînd vom păși sub un cer noii pe un „pămînt în care va locui neprihănirea" (2 Petru l:21; 3:10-13).

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

Introducere, 1:1

 

I. Îndemnare apostolică

a. Promisiuni scumpe, 1:2-4

b. Progres spre țintă, 1:5-7

c. Priorități sfinte, 1:8-11

 

II. Mărturie apostolică

a. Mărturie despre adevăr, 1:12-15

b. Trăire în adevăr, 1:16-18

c. Studiu despre adevăr, 1:19-21

 

III. Avertizare apostolică

a. Învățătura proorocilor mincinoși, 2:1-3

b. Exemple de prooroci mincinoși, 2:4-9

c. Caracterul proorocilor mincinoși, 2:10-19

d. Soarta proorocilor mincinoși, 2:20-22

 

IV. Nădejdea apostolică

a. Cei ce se îndoiesc de promisiuni, 3:1-7

b. Certitudinea împlinirilor profetice, 3:8-10

c. Viețuirea în așteptarea marilor împliniri, 3:11-18

 

************************************************