2 ÎMPĂRAȚI

 

Începînd cu această carte ne vom familiariza cu existența marilor imperii antice: Asiria, Babilon și Persia. Ele vor începe să exercite o influență covîrșitoare asupra Israelului. Paradoxal, imperiile acestea sînt astăzi o binecuvîntare pentru poporul Bibliei, căci recentele descoperiri arheologice au făcut să amuțească critica arbitrară și răuvoitoare din deceniile trecute. Fiecare lopată de pămînt întoarsă în terenul străvechiilor imperii acreditează astăzi Biblia ca o carte de istorie autentică.

 

Scopul scrierii acestei cărți nu a fost numai acela de a înregistra viețile împăraților din Iuda și Israel. Această cronică a fost alcătuită pentru a arăta tuturor cititorilor că succesul oricărui împărat (și a oricărei națiuni luată ca atare) depinde de măsura de atașament față de Cuvîntul și voia Domnului. Neascultarea duce întotdeauna la decadență și declin.

 

Titlul: 2 Împărați este o continuare firească a cărții 1 Împărați cu care inițial a constituit o singură cronică.

 

Autorul: Ceea ce s-a spus despre 1 Împărați este valabil și pentru această carte. Proorocul Ieremia apare ca cel mai probabil dintre toți autorii propuși. El a folosit însă informații cuprinse în alte cărți (1 Împ. 11:41; 14:19, 29). Ultimul capitol pare și el scris de altcineva care a stat în Babilon, nu de cineva care s-a dus cu unii din popor în Egipt și a murit acolo, cum este cazul cu Ieremia.

 

Data: În preajma anului 550 î.Cr. Nu înainte de distrugerea celui dintîi Templu.

 

Conținutul cărții: Această carte care debutează cu strămutarea lui Ilie la cer și se termină cu strămutarea poporului evreu în Babilon este cea mai tragică cronică de istorie din toată Biblia. Ba am putea spune că este una dintre cele mai tragice înregistrări istorice din analele lumii. Poporul prin care Dumnezeu alesese să răspîndească cunoștința despre Sine și despre planurile Sale pline de har s-a abătut din ce în ce mai mult de la ascultarea de Dumnezeu, s-a cufundat în idolatrie și în întunerecul înstrăinării de Creator. Cînd nelegiuirea lor și-a atins culmea, Dumnezeu a trimis asupra lor popoare străine puternice și lipsite de milă care i-au tîrît într-o neagră, umilitoare și chinuitoare robie.

 

Cartea 2 Împărați este cartea robiei. În capitolul 17 ni se prezintă ducerea Israelului (cele 10 seminții din împărăția de nord) în robia Asiriană. Aceste 10 seminții nu se vor întorce acasă, ci vor continua să rămînă răspîndite printre neamurile lumii. Capitolul 25 ne aduce înaintea ochilor Ierusalimul înconjurat, cucerit și dărîmat. Poporul împărăției de sud (Iuda și Beniamin) este dus în robia babiloneană de unde nu se va mai întoarce decît o rămășiță.

 

Cartea consemnează de asemenea faptele profetului Elisei, continuatorul lucrărilor lui Ilie. Ca și predecesorul lui, Elisei are o viață plină de întîmplări supranaturale. Unele dintre cele mai cunoscute minuni săvîrșite de el sînt: învierea fiului sunamitei (cap. 4), moartea în oală (cap.4), înmulțirea celor 100 de pîini (cap.4), vindecarea lui Naaman, căpetenia oștirii împăratului Siriei, (cap. 5), recuperarea securii unuia dintre fiii proorocilor (cap.6) și orbirea temporară a sirienilor (cap. 6).

 

Împărțirea cărții este neclară la prima vedere, dar un studiu atent va scoate la iveală faptul că primele 10 capitole se ocupă predominant de împărăția de nord, implicînd împărăția de sud numai cînd evoluția acesteia afectează evenimentele din nord; partea dintre capitolele 11 și 27 este o istorie alternativă a evenimentelor din cele două împărății surori, iar de la capitolul 18 la 25 găsim numai evenimente din istoria lui Iuda.

 

Cu excepția lui Șalum care a domnit numai o lună, toți cei 11 împărați ai lui Israel „au făcut ce este rău înaintea Domnului" (3:2, 3; 10:31, 32; 13:2, 3, 11; 14:24; 15:9, 18, 24, 28; 17:2). Ei au urmat calea lui Ieroboam, „cel care a făcut pe Israel să păcătuiască".

 

Împărații din Iuda sînt evaluați după standardul stabilit de tatăl lor David. Vedem aceasta în cazul lui Solomon (1 Împ. 11:6), Abiam (1 Împ. 15:3), Iosafat (2 Cronici 17:3), Amația (2 Împ. 14:3), Ahaz (2 Împ. 16:2), Ezechia (2 Împ. 18:3) și Iosia (2 Împ. 22:2).

 

Plecarea lui Israel în robie s-a făcut în două etape. Cele două seminții și jumătate de dincolo de Iordan: Ruben, Gad și Manase au fost luate captive de Tiglat Pileser, împăratul Asiriei cu cîțiva ani înainte de restul împărăției (2 Împărați 15:29; 1 Cronici 5:25-26). Celelalte seminții din împărăția de Nord au fost înrobite 13 ani mai tîrziu, cam prin anul 721 î.Cr. Tiglat Pileser murise între timp. Împăratul asirian Salmanasar a condus invazia și a asediat Samaria timp de trei ani (2 Împărați 17:3-6).

 

Căderea împărăției din sud, Iuda, s-a produs numai după alți 120 de ani de istorie. Și ea a avut mai multe etape. Cea dintîi s-a petrecut în timpul domniei lui Ioiachim (2 Regi 23:36-24:1, 2; 2 Cronici 36:5-7). Atunci au fost duse la Babilon uneltele Casei Domnului împreună cu cîțiva tineri din țară printre care și tînărul Daniel (Dan. 1: l -4). A doua deportare s-a produs opt ani mai tîrziu, la începutul domniei lui Ioiachin. Nebucadnețar l-a luat prizonier pe împărat și l-a strămutat la Babilon împreună cu familia lui și cu 10 mii de oameni din floarea lui Israel. În Iuda n-au rămas decît oamenii săraci peste care Nebucadnețar l-a pus să domnească pe Zedechia, unchiul lui Ioiachin, întreg Ierusalimul a fost jefuit. Visteria Templului a fost luată și vasele de aur făcute de Solomon la Templu au fost sparte (2 Împ. 24:8-17). A treia și cea din urmă deportare în Babilon s-a produs în urma unei răscoale a lui Zedechia pe care Nebucadnețar a înăbușit-o cu cruzime. Fiii lui Zedechia au fost înjunghiați înaintea lui, iar împăratului i-au scos ochii, l-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon. Templul a fost distrus cu desăvîrșire, cetatea Ierusalimului a fost transformată în ruine și tuturor caselor li s-a dat foc (2 Împ. 25:1-21). Asediul a fost îndelungat și a provocat celor din cetate suferințe de nedescris. Tragedia de proporții impresionante este descrisă în cartea sa de profetul Ieremia (Plîngeri 2:20; 4:3-10)

 

Perioada împăraților a fost și perioada de activitate a profeților. Cărțile lor vor fi analizate în secțiunea dedicată profeților, dar este bine să ținem minte că Osea și Amos au profețit în Israel, în timp ce Obadia, Ioel, Isaia, Mica, Naum, Habacuc, Țefania și Ieremia și-au desfășurat activitatea în Iuda.

 

Mesajul peste veacuri: Cine citește paginile acestea de istorie a poporului Israel va trage repede concluzii pentru viața sa personală de umblare cu Domnul. Iată numai cîteva dintre ele: (1) Stăruința în neascultare este cea mai sigură cale spre dezastru. S-ar putea să pară pentru o vreme că pedeapsa întîrzie, dar ea va veni cu siguranță. (2) Privilegiile acordate de Dumnezeu aduc cu ele responsabilități corespunzătoare. Dumnezeu nu ne răsfață ca să ne îngîmfe, ci ne binecuvîntează ca să ne îndemne să stăruim în împlinirea scopurilor pe care le-a fixat pentru existența noastră. (3) Pedepsele trimise de Dumnezeu sînt proporționale și progresive. Scopul lui Dumnezeu este întotdeauna pedagogic. Cine nu răspunde la pedepse obișnuite își atrage singur pedepse mai mari și mai chinuitoare. (4) „Dumnezeu pedepsește pe cine iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primește" (Evrei 12:6). În plan uman și terestru se pare că asistăm la o catastrofă și la desfințarea poporului ales. În cer însă se socotise altfel. Providențial, planul divin va continua cu Israelul. Cel mai mare profet din timpul declinului lui Israel declară: „El (Dumnezeu) nu va slăbi, nici nu se va lăsa, pînă va așeza dreptatea pe pămînt" (Isaia 42:4). Cînd tronul de pe pămînt se prăbușește în pulbere, tronul din ceruri cîrmuiește stăpîn pe furtună. Robia babiloneană a venit ca o pedeapsă pentru decăderea idolatră a lui Israel. Evreii au trebuit să învețe departe de casă ce scump le este Dumnezeu și Legea Lui. În exil au apărut sinagogile și poporul a început să citească și să învețe temeinic Cuvîntul. Robia a fost cuptorul în care Dumnezeu și-a curățit poporul. Răspîndiți printre neamurile lumii, evreii au fost păstrați atunci și continuă să fie păstrați și astăzi pentru împlinirea destinului lor istoric. Asirienii și babilonienii s-au pierdut în negura timpului, dar poporul evreu a continuat să existe, în curînd va veni acel „Fiu al lui David" care va prelua stăpînirea în virtutea legămîntului Davidic și, din Ierusalimul restaurat, își va exercita autoritatea supremă asupra lumii.

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. CRONICILE ÎMPĂRĂȚIEI DE NORD 1-10

a. Domnia lui Ahazia (853-852), 7:7-3

 

ILIE Șl ELISEI

Înălțarea lui Ilie la cer, 2:1-11

Elisei își începe slujirea, 2:12-14

Confirmarea răpirii lui Ilie, 2:10-18

Vindecarea apelor de la Ierihon, 2:19-22

Pedepsirea copiilor, 2:23-25

 

b. Domnia lui Ioram (852-841), 3:1-27

 

FAPELE LUI ELISEI

Înmulțirea untdelemnului, 4:1-7

Fiul Sunamitei, 4:8-37

Moartea în oală, 4:38-41

Înmulțirea pîinilor, 4:42-44

Vindecarea lui Naaman, 5:1-27

Securea care plutește pe apă, 6:1-7

Elisei biruiește sirienii, 6:8-8:6

Elisei profețește în Damasc, 6:7-15

 

c. Domnia lui Ioram (852-841), 8:16-24

d. Domnia lui Ahazia în Iuda (841), 8:25-29

e. Domnia lui Iehu în Israel (841-814), 9:1-10:36

 

II. CRONICĂ ALTERNATIVĂ 11-27

a. Domnia Ataliei în Iuda (841-835), 11:1-16

b. Domnia lui Ioas în Iuda (835-796), 11:17-12:21

c. Domnia lui Ioahaz în Israel (814-798), 13:1-9

d. Domnia lui Ioas în Israel (798-782), 13:10-25

 

Moartea lui Elisei 13:14-21

e. Domnia lui Amația (796-767), 14:1-22

f. Domnia lui Ieroboam II în Israel (794-753), 14:23-29

g. Domnia lui Azaria în Iuda (790-739), 15:1-7

h. Domnia lui Zaharia în Israel (753), 15:8-12

i. Domnia lui Șalum în Israel (752), 15:13-15

î. Domnia lui Menahem în Israel (752- 742), 15:7 6-22

j. Domnia lui Pecahia în Israel (742-740), 15:23-26

k. Domnia lui Pecah în Israel (752-732), 15:27-31

l. Domnia lui Iotam în Iuda (750-731), 15:32-38

m. Domnia lui Ahaz în Iuda (731-715), 16:1-20

n. Domnia lui Osea în Israel (732-722), 17:1-41

SAMARITENII

 

III. CRONICILE ÎMPĂRĂȚIEI DE SUD 18-25

 

a. Domnia lui Ezechia (715-686), 18:1-20:21

Reforma religioasă, 18:1-12

Biruință sub două asedii, 18:1-20:21

Boala și însănătoșirea lui, 20:1-11

Lăudăroșenia lui vinovată, 20:12-21

 

b. Domnia lui Manase (695-642), 21:1-18

c. Domnia lui Amon (642-640), 21:19-26

d. Domnia lui Iosia (640-609), 22:1-23:30

e. Domnia lui Ioahaz (609), 23:31-33

f. Domnia lui Ioiachim (609-597), 23:34-14:7

g. Domnia lui Ioiachin (597), 24:8-16

h. Domnia lui Zedechia (597-586), 24:17-25:21

Dărîmarea Ierusalimului și a Templului

 

i. Guvernatorul Ghedalia (586), 25:22-26

î. Eliberarea lui Ioiachin în Babilon, 25:27-30

 

**************************************************