2 CRONICI

 

Cartea 2 Cronici este o dizertație istorică pe tema: Soarta unei națiuni depinde de atitudinea ei față de Domnul. Cazul studiat este: „Împărăția lui Iuda".

 

Titlul: Cartea este continuarea lucrării începute în cea dintîi carte a Cronicilor.

 

Autorul: Conținutul Cronicilor se termină brusc cu o frază întreruptă la jumătate (2 Cron. 36:23). Continuarea ei se poate găsi în primele versete ale cărții lui Ezra, cărturarul (Ezra 1:2-4). Concluzia firească ce se poate trage din aceast㠄coincidență" este că ambele cărți au același autor, deși numai cea din urmă îi poartă numele.

 

Data: După darea edictului lui Cir care a permis reîntoarcerea evreilor în Israel, probabil între anii 450-425 î.Cr. (1 Cron. 3:16-24; 9:1)

 

Conținutul cărții: 2 Cronici este o carte tragică cu un început glorios, dar cu un final teribil. Primele 9 capitole ne redau cei 40 de ani de domnie ai lui Solomon. Restul capitolelor se concentrează asupra istoriei împărăției lui Iuda pînă în vremea robiei babiloniene. Nu este cazul să zăbovim aici asupra fiecăruia dintre cei 20 de împărați care s-au succedat la tronul Ierusalimului. Este suficient să spunem că ei sînt analizați de autor prin prisma relației personale pe care au avut-o ei cu Domnul. Ascensiunea sau declinul împărăției lui Israel nu s-au datorat factorilor economici său politici, ci stării lor spirituale în legătura lor cu Dumnezeu: „Și în timpul cînd a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească" (2 Cron. 26:5), „Iotam a ajuns puternic, pentru că și-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său" (2 Cron. 27:6), „Ahaz... El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului... Domnul, Dumnezeu l-a dat în mîinile împăratului Siriei" (2 Cron. 28:1-5).

 

Într-un sens foarte larg, Israelul, ca popor, este prezentat în cărțile Cronicilor ca și „casa lui Iehova". Dumnezeu îi spune lui David: „Domnul îți va zidi o casă" (1 Cron. 17:10). Tot ceea ce se întîmplă în popor este în funcție de atitudinea lor față de Dumnezeu și ca urmare a binecuvântărilor sau pedepselor pe care le trimite El asupra națiunii: „Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc, vor fi disprețuiți" (1 Sam. 2:30).

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Toată acțiunea istorică poate fi grupată pe două coloane în fruntea cărora se poate scrie: „ascultare" și „neascultare". Cronicile sînt lecții pedagogice pentru copiii lui Dumnezeu din toate timpurile.

 

Mesajul peste veacuri: A fost adevărat atunci și este adevărat și acum; este adevărat pentru neamuri întregi și este adevărat pentru fiecare om în parte: Cea dintîi și cea mai de căpetenie datorie a oricărui tron este o bună relație cu templul. Spusă în cuvintele nemuritoare ale Domnului Isus această axiomă sună așa: „Căutați mai întîi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate celelalte lucruri vi se vor da pe "deasupra" (Matei 6:33).

 

SCHIȚA CĂRȚII

 

I. DOMNIA LUI SOLOMON I- 9

a. Împăratul Solomon, 1:1-17

 

TEMPLUL LUI SOLOMON

Pregătiri pentru Templu, 2:1-18

Construirea Templului, 3:1-4:22

Dedicarea Templului, 5:1-7:22

 

b. Faima lui Solomon, 8:1-9:29

c. Moartea lui Solomon, 9:13-28

 

II. ÎMPĂRAȚII LUI IUDA, 10-36

 

a. ROBOAM

Roboan produce dezbinarea, 10:1-19

Roboam slujește Domnului, 11:1-23

Roboam părăsește pe Domnul, 12:1-16

 

b. Abia, 13:1-22

c. Asa, 14:1-16:14

 

d. IOSAFAT

Reforma religioasă, 17:1-19

Alianța cu Ahab, 18:1-19:3

Alte reforme, 19:4-11

Biruința asupra lui Moab și Amon, 20:1-30

Ultimele lui zile, 20:31-37

 

e. Ioram, 21:1-20

f. Ahazia, 22:1-9

g.Atalia, 22:10-23:15

h. Ioas, 23:16-24:27

i. Amația, 25:1-28

f. Ozia, 26:1-23

j. Iotam, 27:1-9

k. Ahaz, 28:1-27

 

l. EZECHIA

Trezirea spirituală, 29:1-31:21

Biruința asupra asirienilor, 32:1-23

Ultimele lui zile, 32:24-33

 

m. Manase, 33:1-20

n. Amon, 33:21-25

o. Iosia, 34:1-35:27

p. loahaz, 36:1-4

r. Ioiachim, 36:5-8

s. Ioiachin, 36:9-10

ș. Zedechia, 36:11-21

 

III. DECRETUL LUI CIRUS 36:22-23

 

*******************************************