2 CORINTENI

 

 

„V-am scris cu multă mîhnire, și cu strîngere de inimă, cu ochii scăldați în lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să vedeți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi" (2 Cor. 2:1).

 

Titlul: în originalul grec, cartea se numește: „Pros Korinthious B"- „Către Corinteni B " (sau a doua").

 

Autorul: S-ar putea ca alte epistole să fie mai profunde decît aceasta, dar niciuna dintre ele nu este mai caldă și mai personală ca ea. În niciuna din celelalte nu se revarsă inima lui Pavel mai plenar ca în aceasta și din nici o alta nu aflăm mai multe despre viața și frămîntările apostolului.

 

Data: Asa cum am văzut deja, cea dintîi epistolă a lui Pavel către Corinteni a fost scrisă pe cînd apostolul se află în Efes (1 Cor.l6:8). La scurt timp după scrierea ei, el a fost obligat să fugă din cetate din pricina răscoalei puse la cale de argintarul Dimitrie și de ceata lui idolatră. Zelul pentru zeița lor Artemis (Diana) și mai cu seamă preocuparea pentru cîștigul lor de făcători de machete ale Templului păgîn, i-a ridicat pe aceștia împotriva lui Pavel și a Evangheliei (Fapte 19:21-41).

 

De la Efes, apostolul a plecat înspre Troa, apoi a trecut prin provinciile nord-estice ale Mării Egee pentru a ajunge în ținuturile Macedoniei. După ce a vizitat bisericile de acolo, Pavel s-a îndreptat spre sud, ajungînd iarăși în Grecia, vizitînd din nou Ahaia și Corintul și zăbovind acolo încă trei luni de zile (Fapte 20:1-3). Era a treia vizită pe care avea să le-o facă celor din Corint (2 Cor. 12:14; 13:1).

 

În intervalul de timp scurs între plecarea și reîntoarcerea în Corint, Pavel a scris această a doua epistolă. Locul scrierii a fost probabil Filipi, iar circumstanțele prin care trecea apostolul au fost dintre cele mai chinuitoare.

 

Contextul scrierii: Pavel scrie aceste rînduri dintr-una din cele mai grele și mai întunecate situații în care s-a aflat vreodată. Apostolului i-a fost dat să experimenteze necazul și deznădejdea pentru ca să ne poată scrie nouă și să ne ajute să trecem la rîndul nostru prin clipele noastre de încercare (2 Cor. 1:3-4).

 

Lui Pavel nu-i era indiferent ceea ce se putea petrece în Corint. Credinciosul său tovarăș de lucru, Tit, ar fi trebuit să-l aștepte deja la Filipi, cu un raport despre cele petrecute în cetate după plecarea sa. Faptul că el întîrzia să apară nu făcea decît să sporească și mai mult neliniștea și temerile apostolului (2 Cor. 2:12, 13). De fapt, asupra lui Pavel se aruncaseră parcă dintr-o dată toate îndoielile, toate dezamăgirile și toate atacurile diavolului, cufundîndu-l pe încercatul apostol într-unul din cele mai negre și mai sfîșietoare momente din întreaga lui carieră de luptător pentru propășirea și apărarea Evangheliei:

 

„Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri" (7:5)

 

Se părea că cei din Corint erau cu totul porniți împotriva lui. Pe de altă parte Galatia căzuse pradă ereziilor iudaizatoare și acceptaser㠄o altă Evanghelie" (Galat. 1:6-9). În Efes, scăpase ca prin urechile acului din mîinile lui Dimitrie și a celor ce au ațîțat cetatea împotriva lui. Se luptase cu oameni, dar lupta fusese atît de cruntă încît apostolul o aseamănă cu o luptă de gladiatori împotriva, „fiarelor" (1 Cor. 15:32). Gîndul că își lăsase mica turmă de urmași ca pe niște miei în mijlocul lupilor nu-i da odihnă. Sub acest potop de grijuri, sănătatea lui a cedat din nou făcînd loc unui atac de boală, care amenința să-i curme viața:

 

„În adevăr, fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață. Ba încă ne spunea gîndul că trebuie să murim...” (2 Cor. l:8-9).

 

Dumnezeu avea însă alte planuri cu Pavel. Tit sosește din Corint cu vești îmbucurătoare. Ca un răspuns dat primei epistole a lui Pavel, prin biserica din Corint trecuse focul curățitor al pocăinței. Asprimea condamnărilor apostolului, disciplina anunțată de el, mustrarea și atenționarea căzuseră pe un pămînt bun, pregătit de Dumnezeu și care nu zăbovise să dea la iveală roade de pocăință (2 Cor. 7:6:16).

 

Într-atît de bucuros a fost Pavel de raportul dat de Tit, încît s-a așternut imediat la scris și le-a trimis această a doua scrisoare. Tit a călătorit cu ea înapoi la Corint ca să se desăvârșească lucrarea bună începută acolo (8:16, 17, 23).

 

Cuprinsul cărții: Oricît de îmbucurător a fost raportul dat de Tit lui Pavel, el a cuprins și aspecte problematice care nu puteau fi trecute cu vederea. Chiar dacă cei din Corint dăduseră dovadă că au o mare rîvnă în ce privește sfințenia, nu se poate spune că toți au primit sfaturile lui Pavel. Pavel își exprimă poziția față de aceștia în mod clar:

 

„De multă vreme voi vă închipuiți că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos; și toate aceste lucruri le spunem, prea iubiților, pentru zidirea voastră. Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizma, mînii, dezbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări. Mă tem ca la venirea mea la voi, să nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, și să trebuiască să plîng pe mulți din cei ce au păcătuit mai înainte, și nu s-au pocăit de necurăției, curvia și spurcăciunile, pe care le-au făcut" (2 Cor. 12:19-21).

 

Unii dintre Corinteni începuseră să critice unele așa zise „neajunsuri și slăbiciuni" ale apostolului. „Persoana" lui Pavel era atacată în mod special. Iată cîteva din lucrurile de care îl învinuiau adversarii lui din Corint:

 

a. Lașitate și fugă de suferințe în fața prigoanei. (Pavel răspunde în 11:23-33)

b. Șovăială și nestatornicie în felul în care-și schimba mereu planurile. (Pavel răspunde în 1:15-23)

c. Lipsa de scrisori de „acreditare" din partea Bisericii din Ierusalim. (Pavel răspunde în 3-1-5-12:11-13)

d. Simplitatea și lipsa de elocvență a felului lui de vorbire. (Pavel răspunde în l: 12; 10:10 și 11:6)

e. Aparenta lui lipsă de personalitate. (Pavel răspunde în 10:10-13)

f. Plăcerea lui de a se muta din loc în loc. (Pavel răspunde în 10:13-18)

g. Poziția lui dubioasă în ceea ce privește Legea lui Moise. (Pavel răspunde în cap.3 și 4)

h. Rîvna lui suspectă în adunarea de ajutoare materiale. (Pavel răspunde în cap.8; 7:2; 12:14-16)

i. Zvonul despre anumite experiențe „în spirit" care-i făceau discutabilă sănătatea mintală. (Pavel răspunde în 5:13; 12:1-10)

 

Oricît de neplăcută i-ar fi fost lui Pavel justificarea în fața oamenilor, ea trebuia făcută deoarece la mijloc era nu numai persoana sau reputația lui, ci lucrarea lui în biserica din Corint și credibilitatea lui în celelalte biserici. Eficiența întregii lui lucrări depindea și de felul în care îl înțelegeau oamenii.

 

Iată motivele pentru care s-a născut această a doua epistolă către cei din Corint.

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Această epistolă este o pledoarie de apărare a lui Pavel. Din ea aflăm despre necazurile apostolului și despre felul în care-l tratau unii credincioși din Biserici. Epistola trece însă dincolo de lămurirea poziției lui Pavel între credincioșii Corintului. În textul ei găsim unele dintre cele mai frumoase pasaje de teologie creștină. Iată numai cîteva dintre ele: "făptura cea nouă" (2 Cor. 5:17-19), „esența predicării creștine" (2 Cor. 4:5, 6; 5:17-19), „vasul de lut" (2 Cor. 4:7-18), descoperirile lui Pavel (2 Cor. 12:1-6) și „țepușul" trimis pentru smerire (2 Cor. 12:7-10).

 

SCHIȚA CĂRȚII

Introducere (1:1, 2)

 

1. Pavel dă socoteală de activitatea sa.

(Pavel- lucrătorul)

 

(A) în ce privește motivația sa (cap. 1 -2)

Planurile lui Pavel (1:12-2:4)

Iertarea celui pedepsit (2:5-13)

Slujba apostolului (2:14-17)

 

(B) în ce privește caracterul mesajului său (cap.3-5)

Un mesaj al vieții noi (3:1-6)

Un mesaj al Noului Legămînt (3:7-18)

 

2. Pavel își îndeamnă urmașii

(Pavel - părintele spiritual)

 

(A) în ce privește lucrurile spirituale (cap.6-7)

Împotriva „înjugărilor nepotrivite" (6:14-18)

 

(B) în ce privește lucrurile materiale (cap.8-9)

Dărnicia creștină (8:1-15)

 

3. Pavel răspunde criticilor (Cap. 10-13)

(Pavel - Apostolul)

 

(A) criticii și acuzațiile lor Autoritatea apostolului (10:1-19)

Purtarea lui Pavel (11:1-15)

Suferințele lui Pavel (11:16-33)

Descoperirile lui Pavel (12:1-6)

Țepușul lui Pavel (12:7-10)

 

(B) Apostolul și dovezile apostoliei lui

Semnele apostoliei (12:11-21)

Îndemn la pocăință (13:1-10)

 

Concluzie (13:11-14)

 

************************************************