ÎN AȘTEPTAREA STĂPÂNULUI

 

Mi se părea în vis că eram într-o casă de rugăciune; se făcuse noaptea târziu și foarte mulți din frații și surorile ce erau în adunare, au ațipit pentru că noaptea s-a lungit foarte mult. în casa de rugăciune era foarte mare deranj: dezordine si praf ca și cum nu s-ar fi măturat de mai mult timp. S-a făcut ora foarte târzie (după apreciere știam că e aproape 4 dimineața). M-am mirat mult că deși era vară, nu se vedea nici o licărire de lumină. Era întuneric beznă; m-am uitat pe geam și nu se vedea nimic.

Seara, noi (toți credincioșii din casa de rugăciune), am primit o poruncă să nu ne culcăm în timpul nopții pentru că în noaptea aceea va veni stăpânul casei. Cu toate acestea noaptea a fost grea și mulți au adormit pe bănci. Eu mă simțeam atât de obosită că nu mai puteam - m-am gândit "ce-ar fi dacă m-aș rezema și eu puțin de un perete și aș ațipi numai câteva minute?", dar mi-a venit gândul că dacă cumva chiar atunci as adormi si ar veni stăpânul casei, veghea mea de până atunci n-ar fi avut nici un folos. M-am hotărât să nu mă culc orice ar fi si să lupt cu neputința și somnul. Ca să înlătur somnul, am vrut să mătur prin casa de rugăciune, dar nu am găsit mătura. M-am apucat să ud florile din vază si să șterg praful ce era depus pe frunze; multe erau ofilite și abia se mai simțea parfumul lor. Am pornit să șterg cu mâinile praful de pe pereți. Peste tot erau păianjeni mari, multe scame și praf pe jos. În jurul palmelor mele s-au făcut ca niște mănuși de scame și praf. Așa am măturat cu mâinile și pe jos.

Deodată am auzit niște pași ce se apropiau de ușă. M-am uitat să văd cine era: era un om ce-mi părea cunoscut. A venit si a întrebat cu glas tare: "De ce au adormit atâția?" I-am răspuns că noaptea a fost tare lungă și veghea tare grea si mulți n-au mai putut rezista și au adormit. M-a întrebat: "De ce nu te-ai culcat și tu?" I-am răspuns că noaptea a fost lungă si vegherea grea, dar așa am primit poruncă să nu dormim. Atunci, cu severitate în glas m-a întrebat "Ce ai lucrat dacă nu te-ai culcat? Uite ce dezordine e aici." Am început a plânge zicând: "Prea mult nu am putut lucra, pentru că e greu să lucrezi noaptea când alții dorm; n-am putut face mai mult decât atât: cu mâinile am șters praful si tot cu mâinile am măturat pe jos, că mătură nu am avut. Am mai udat florile și le-am șters de praf." Atunci s-a uitat blând la mine si mi-a spus să nu mă tem că nu voi fi pedepsită, fiindcă totuși am lucrat ceva. "Urcă-te pe trepte" mi-a zis, iar în față au apărut niște trepte ce urcau în sus și pe care eu am urcat. Tavanul casei era despărțit în două, iar de sus au apărut trei fire, ca cele de curent electric ce treceau peste casa de rugăciune. O voce a strigat: "Așa vorbește Domnul: se va ridica în locul acesta un bărbat, un sol încins cu putere, din Duhul Sfânt, ca un fir de înaltă tensiune, prin care voi face o mare trezire în popor, că e vremea să vină stăpânul si mulți au ațipit. Vreau să fac o trezire înainte de venirea stăpânului, ca să nu fie găsiți așa mulți dormind." Am văzut pe un frate lucrător în adunare ce se gândea că el va fi omul de care se va folosi Dumnezeu și a zis: "Eu sunt Doamne omul de care vrei să te folosești?" Glasul a strigat că nu este el, ci pe altul îl va ridica Domnul în poporul Lui. "Cât despre tine, și tu ești un fir de care vreau să mă folosesc în lucrare, dar înțelege chemarea ce s-a făcut: SFÂNT PENTRU DOMNUL. Orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de răutate să dispară, înțelege-ți si prețuiește-ti chemarea: ti se cere predare în slujbă. Pentru ce tu nu bagi în seamă florile de la colțurile grădinii, nu le cercetezi și nu le prețuiești; ți se par neînsemnate și te oprești să te ocupi numai de florile din mijlocul grădinii, dar tu nu știi că florile nebăgate în seamă de la margini au mai mult miros și parfum în ele, dar din pricină că nu sunt îngrijite, nu pot să răspândească parfumul." "Cât despre firul din mijloc reprezintă .femeia (biserica vie) în care vreau să lucrez prin mărturia Duhului Meu la trezirea poporului Meu căci e scurt timpul: foarte curând Eu voi veni și ce-i al Meu voi lua la Mine. Al treilea fir sunt vasele de lucrare prin care vreau să lucrez prin proorocii, vedenii și înștiințări, spre trezirea poporului, ca nu cumva la venirea Mea, mulți să fie găsiți dormind." Atunci am întrebat: "Dacă așa de curând vine Domnul, de ce nu apar zorile și e așa de întuneric?" A deschis un geam si a arătat un nor foarte gros, zicându-ne: "Norul acesta gros și negru vine cu o iuțeală mare si el împiedică să se arate zorile. Dar e scurt timpul si după ce va trece norul apar zorile. De aceea înțelegeți: e mai puțin timp decât vă gândiți si vine Domnul. M-am trezit strigând cu voce tare "Amin, Amin, vino Doamne Isuse!"

Pe când cugetam asupra acestui vis mi s-a dat prin Duhul Sfânt lumina să înțeleg această lucrare. Domnul vorbește de multe ori despre un om ca despre un popor si unui popor ca unui singur om. In această lucrare. Domnul nu se referea doar la trei persoane care reprezintă cele trei fire, ci Domnul alege în vremea aceasta trei categorii de persoane:

Persoane reprezentate prin primul fir - oameni plini de Duhul Sfânt, prin care El să lucreze cu putere pentru trezirea poporului că venirea Domnului e foarte aproape. Domnul va lucra cum a fost vestit prin Daniel 11:32, prin puterea ce se va da sfinților de a face mari isprăvi în vremea sfârșitului (Apoc. 11:4-6)

Biserica reprezentată prin al doilea fir (femeia) - în care trebuie să fie prezentă lucrarea Duhului Sfânt prin daruri duhovnicești, cum scrie în Marcu 16:16.                                                       

Străjerii si vasele de lucrare reprezenta te de al treilea fir pe care Domnul le va folosi pentru trezirea poporului prin lucrarea de proorocie, prin vedenii și înștiințări temeinice pentru zidirea poporului.

Bărbatul care a întrebat: "Eu sunt Doamne omul de care vrei să te folosești?" reprezintă lucrătorii zilelor noastre care cred că ei sunt cei pe care Domnul îi folosește în lucrarea de trezire. Ei se ocupă mai mult de florile aspectuoase dar fără parfum din mijlocul grădinii (cor, orchestră, fanfare și alte formații). Acestea sunt frumoase pe dinafară și prețuite în adunări, dar sunt lipsite de cele mai multe ori de parfumul Duhului Sfânt. Florile de la marginea grădinii sunt credincioșii nebăgați în seamă, socotiți ca fără mare valoare și disprețuiți, dar Dumnezeu a pus ceva din Duhul Sfânt în ei; prin aceștia Domnul a spus că se răspândește parfumul. Prin ei Domnul își face simțită prezenta Duhului Sfânt în adunări. Domnul cerea lucrătorilor zilelor noastre, dacă vor să fie folosiți de Domnul, să-și înțeleagă chemarea, să fie sfinți pentru Domnul așa cum s-a spus: orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire, orice răutate să dispară. Numai dacă vor ținea cont de ceea ce le cere Domnul, ei vor putea să aibă însoțirea Duhului Sfânt în lucrare si vor avea rezultate de trezire si înviorare a poporului în vremea aceasta.

DRUMUL SPRE GOLGOTA

Când eram necăsătorită, aveam o prietenă bună, soră în Domnul, care s-a căsătorit cu un frate sincer, socotit exemplu între tineri în vremea aceea. Am rămas prieteni de familie, dar - ne întâlneam foarte rar, deoarece distanta între orașul nostru si orașul lor era foarte mare. Din pricina greutăților familiale ivite pe parcurs, au trecut ani de-a rândul si nu ne-am mai putut întâlni. Apoi am auzit că familia respectivă a emigrat în S.U.A. Câțiva ani nu am știut nimic de ei, nici unde s-au stabilit în America.

Într-o zi a anului 1984, am primit un telefon de la prietena mea din America, între alte discuții m-a întrebat dacă putem să-i ajutăm în rugăciune, că au o problemă serioasă si dacă simțim alături de ei să aducem împreună cauza lor în fata Domnului. I-am răspuns că lucrul acesta trebuie să-l facem nu pentru că am fost prieteni, ci pentru că așa ne-a învățat Domnul: să plângem cu cei ce plâng si să ne bucurăm cu cei ce se bucură, într-o seară, am rugat mai deosebit pe Domnul să se ocupe de problema lor si dacă găsește cu cale să le-o rezolve. Domnul mi-a dat un vis în noaptea aceea.

Parcă urcam dealul Golgotei cu dorința să ajung sus la Golgota. Pe umeri duceam un bagaj si deși nu era ușor, mă gândeam că voi ajunge sus si acolo îmi voi pune jos bagajul si așa urcam cu bucurie și nu mi se părea greu de dus. în fata mea si după mine erau mulți ce urcau spre Golgota. Deodată am văzut în fată nu departe de mine pe familia pentru care mă rugasem; urcau și ei având două valize mari: una o ducea soțul, una soția, dar abia le duceau de grele ce erau. Le duceau 2-3 pași si le lăsau jos, apoi iarăși le luau, dar nu le mai puteau duce. S-au uitat în jur să vadă dacă nu e cineva cunoscut să le ajute la bagaj. Văzându-mă că vin în urma lor au zis unul către altul: "Iată că vine sora V. - să o rugăm să ne ajute să ducem bagajele. Când am ajuns lângă ei mi-au zis: "Sora V. știm că mergi la Golgota. Și noi vrem să ajungem tot acolo, dar avem bagajele acestea așa de grele că nu mai putem urca de nu ne ajută cineva ca să le ducem. Te rugăm ajută-ne să putem urca si noi. Nu trece ca preotul sau ca levitul pe lângă noi, fără să ne ajuți. Măcar la un bagaj ajută-ne." M-am uitat la ei. Nu puteam trece fără să-i ajut. I-am întrebat ce au așa de greu în valiză, dar mi-au zis să nu-i întreb despre asta, si să-i ajut dacă pot. Le-am spus să-mi dea din bagaj că vreau să-i ajut. Au deschis valiza si din ea au scos o periniță mică de bebe cu tot trusoul unui nou născut: cămăsuțe, costumase, scutece, etc. Când am văzut ce-mi dă, am zis: "Cum, niște haine de copil mic sunt așa de grele că nu le mai puteți duce? Dați-mi-le mie ca să le duc eu."

Când am întins mâna după ele si le-am luat nu mai era numai perinița si hainele, ci era si un bebe mic în ele, în brațele mele. De sus de pe munte s-a auzit un glas ce a strigat: "S-a făcut numărătoarea în familia voastră -si sunt lipsă două numere din numărul hotărât. Pentru că v-ați împotrivit planului ceresc cu privire la căminul vostru si 1-ați zădărnicit, iată am îngăduit o lovitură peste inimile voastre, care v-a adus întristare, mâhnire si ocară. Acest foc e îngăduit din pricină că Mi-ați zădărnicit planul si în foc va arde toată zgura de pe voi."

Când m-am trezit din vis, am înțeles care era cauza lor. Într-adevăr era o problemă grea si o povară în inima lor. După câteva zile sora m-a sunat din nou si le-am spus că sunt însărcinată să le spun lucruri aspre. Când am terminat de spus totul am auzit la celălalt capăt al firului pe sora plângând, apoi mi-a zis: "Așa este situația. Două din fetele cele mai mari au plecat de la noi, găsindu-și plăcerea în deșertăciunea acestei lumi." Eu le-am spus să-și aducă aminte că din pricina lor au fost îngăduite aceste probleme în familie.

 

 

AMIN.