AMOS

 

 

Iată o carte scrisă de un profet laic. Dumnezeu și-a păstrat întotdeauna dreptul să se folosească de orice oameni pe care El îi alege pentru vestirea mesajelor Sale. Cînd preoții și împărații își pierd vrednicia, ciobanii și culegătorii de smochine sînt înrolați în vestirea Cuvântului Domnului (Amos 7:14).

 

Titlul: Cartea poartă numele autorului ei: Amos, care se poate traduce prin „purtătorul de poveri". Încă o dată, numele este o anunțare a specificului misiunii pe care o va avea acest om chemat de Dumnezeu la o activitate grea și importantă.

 

Autorul: Numele lui Amos nu apare în nici o altă carte a Bibliei. El nu a fost un preot sau un profet educat în mînuirea și transmiterea Cuvîntului lui Dumnezeu. Ca și în cazul celorlalți profeți însă, autoritatea lui a venit de la Domnul și asta i-a fost de ajuns ca să stea plin de îndrăzneală în fața oamenilor:

 

„Amos a răspuns lui Amația: „Eu nu sînt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sînt păstor, și strîngător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, și Domnul mi-a zis: „Du-te și proorocește poporului Meu Israel!" (Amos 7:14-15).

 

Locul din care s-a ridicat Amos a fost Tecoa, o așezare situată cam la 6 km sud de Betleem, în pustia iudeii. Acolo își păstorise altădată și David oile și tot acolo se ascunsese pe cînd fugea de împăratul Saul. Limbajul folosit de Amos este nesofisticat. Profetul are vorbirea unui om de la țară, plină de comparații din natura în care-și duce viața (Amos 3:4, 5, 12; 5:8, 19; 9:9). Tonul lui este răspicat, iar mesajul lui merge direct la țintă fără prea multă pregătire: „El a zis: „Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Pășunele păstorilor jălesc, și vîrful Carmelului este uscat" (Amos 1:2).

 

Data: Autorul fixează singur data activității sale: „pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda și pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pămînt". Ținînd seama de amenințările care ne apropie de sfîrșitul domniei lui Ieroboam, putem spune că Amos a activat în preajma anului 755 î.Cr.

 

Amos este un profet ridicat de Dumnezeu din împărăția lui Iuda și trimis să proorocească la Betel și Samaria, în inima religioasă a împărăției lui Israel. Activitatea profetică a lui Amos nu a fost solitară. Probabil că în tinerețea lui a mai apucat să-l vadă pe Elisei și să-l audă pe Iona vorbind despre succesele militare ale Israelului (2 Împărați 14:25) ). Amos a fost premergătorul altor profeți. În timpul lucrării lui, Dumnezeu l-a ridicat pe Osea să vorbească în Israel și pe Isaia și Mica să activeze în Iuda.

 

Contextul scrierii: Amos a profețit într-o vreme de optimism și abundență. Vremea lui Ozia și Ieroboam readusese ceva din fala Israelului de altădată. La curțile împărătești se instalase iarăși luxul, ritualurile religioase erau pline de pompă și fast, poporul trăia iarăși în abundență și în bucurie. Israelul arăta însă ca un măr frumos pe dinafară și găunos pe dinăuntru. Păcatul se furișase în viața intimă a poporului și dincolo de aparențele de religiozitate, Legea Domnului fusese abandonată. Simplitatea și neprihănirea fuseseră înlocuite cu abundența materială, luxul, necinstea și imoralitatea (Amos 2:6-8; 3:10; 4:1; 5:10-12; 8:4-6). În plan internațional, Asiria, Mesopotamia și Egiptul erau în eclipsă, așa că aparent, Israelul nu avea de ce să se teamă. În acest context Amos a fost trimis de Domnul să predice un mesaj de mustrare și amenințare. Pedeapsa vestită de Amos nu se vedea atunci nici măcar la orizontul istoriei, așa că nu este de mirare că acest „țăran" venit de la oi a fost privit cu curiozitate și cu aversiune în centrele civice și religioase ale Israelului. Imaginați-vă cam cum au reacționat doamnele din „înalta societate" a Samariei cînd l-au auzit spunîndu-le: „Ascultați acum, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriți pe cei sărmani, zdrobiți pe cei lipsiți, și ziceți bărbaților voștri: „Dați-ne să bem!" (Amos 4:1). Nu este de mirare că împotriva profetului s-a pornit repede o conspirație care a făcut totul ca să-l reducă la tăcere. Amația, preotul idolatru din Betel, l-a părît împăratului, declarîndu-l trădător (Amos 7:10-11), iar apoi l-a interpelat public, gonindu-l din Israel:

 

„Pleacă, văzătorule și fugi în țara lui Iuda! Mănîncă-ți pîinea acolo, și acolo proorocește. Dar nu mai prooroci la Betel, căci este un locaș sfînt al împăratului, și este un templu al împărăției" (Amos 7:12-13).

 

Această interpelare a cauzat, declarația autobiografică a profetului și groaznica sentință dumnezeiască rostită împotriva preotului Amația (Amos 7:17). Alungat din Israel, Amos s-a întors în Iuda și a așternut conținutul profețiilor sale în scris ca să poată fi răspîndite în continuare în Israel și ca să servească drept avertisment împărăției lui Iuda.

 

Conținutul: Deși de la tară, Amos este un vorbitor elocvent și ordonat. Capitolele 1 și 2 sînt o expunere despre „opt greutăți" care stau pe inima profetului. În revărsări profetice, Amos vorbește împotriva tuturor celor opt națiuni din teritoriile Palestinei: Siria (1:3-5), Filistenii (1:6-8), Fenicia (1:9, 10), Edom (1:11-12), Amon (1:13-15). Moab (2:1-3), Iuda (2:4-5) și Israel (2:6-16). Urmează apoi capitolele 4, 5 și 6 care conțin rezumatele a trei predici rostite de Amos. Începutul acestor trei mesaje este ușor de găsit. Fiecare dintre ele încep cu: „Ascultați cuvîntul acesta...” (3:1; 4:1; 5:1). Ultimele capitole ale cărții cuprind o serie de 5 viziuni prin care, într-o succesivă accelerare a mîniei este vestită pedeapsa care va veni asupra celor ce s-au îndepărtat de Domaul (Amos 7-9).

 

Cuvinte cheie și teme caracteristice: Două expresii au pășit afară din cadrul cărții lui Amos înspre frazeologia tipologică creștină:

 

„Pregătește-te să te întîlnești cu Dumnezeu tău" (Amos 4:12) a devenit semnal de atenționare valabil oriunde și oricînd.

 

„Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion" (Amos 6:1) a devenit sinonim cu avertizarea celor care se află în pericolul formalismului religios.

 

Mesajul: Cartea lui Amos este bogată în mesaje spirituale. Ea răspunde întrebării: „Cine poate să slujească Domnului?" cu un răspuns care trece dincolo de preoția tradițională, la masa mare a poporului, stabilind drept unic criteriu de calificare „chemarea Domnului pentru slujbă". Amos denunță ipocrizia și falsul ritualului religios lipsit de substanța reală a unei vieți trăite în ascultare de Cuvîntul Domnului: „Duceți-vă numai la Betel, și păcătuiți!... Aduceți-vă jertfele în fiecare dimineață, și zeciuielile la fiecare trei zile! Faceți să fumege jertfe de mulțumire făcute cu aluat! Trimbițați-vă, vestiți-vă darurile de mîncare de bună voie! Căci așa vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu" (Amos 4:4-5).

 

Cartea lui Amos ne vorbește despre iluzoria siguranță a belșugului și confortului zilei de astăzi. Dumnezeu este acela care ridică sau coboară împărații și împărățiile. Toate marile imperii ale lumii au căzut din cauza aceluiași motiv groaznic: păcatul. El atrage ruina popoarelor. Peste Israelul prosper răsună glasul de tunet al lui Amos: „Așa vorbește Domnul: După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăți de picioare sau un vîrf de ureche, așa vor scăpa copiii lui Israel care stau în Samaria în colțul unui pat și pe covoare de Damasc!" (Amos 3:12).

 

Profeția lui Amos nu este numai amenințare și pedeapsă. Dincolo de disciplinarea necesară, Amos vestește recuperarea și restaurarea poporului. În numai cinci versete (Amos 9:10-15), viitorul Isarelului este descris în toată frumusețea împlinii legămintelor Avramic, Davidic și Palestinian în ceasul apoteotic al încununării lui Mesia. În cartea lui Amos se găsește textul profetic care, în vremea Bisericii primare, a pus capăt dezbaterilor din consiliul din Ierusalim. Iacov este cel care-l ține minte și îl proclamă tuturora: „Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: „După aceea, Mă voi întoarce, și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, și-l voi înălța din nou: pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face toate aceste lucruri, și căruia Îi sînt cunoscute din veșnicie" (Fapte 15:15-17 citat din Amos 9:11-12).

 

Biblia ne îndeamnă, iarăși și iarăși, să nu uităm de Israel. Dumnezeu, chiar dacă i-a pedepsit acum, nu i-a lepădat din planurile Sale. Evreii vor fi readuși în patria lor milenară. Țara va înflori din nou. Națiunea va cunoaște iarăși prosperitatea și evreii pocăiți și reintrați în prerogativele Legămîntului vor redeveni martorii lui Dumnezeu în lume (Amos 9:13-15).

 

SCHIȚA CĂRȚII:

 

I. OPT „GREUTĂȚI" 1 - 2

a. Damascul a invadat Israelul - 2 Împ. 10:32-33, (Amos 1:3)

b. Gaza s-a aliat cu Tirul ca să invadeze Iuda - 2 Cronici 21:16, 17;28:18, (Amos 1:6)

c. Tirul s-a aliat cu Gaza ca să invadeze Iuda, (Amos 1:9)

d. Edom este dușmănos față de Israel - Obadia 10-12, (Amos 1:11)

e. Amon a atacat Galaadul, (Amos 1:13)

f. Moab practică religii ucigătoare de oameni, (Amos 2:1)

g. Iuda neglijează Legea Domnului - 2 Împ. 25:9, (Amos 2:4)

h. Israel trăiește În nelegiuire - 2 Împ. 17:17-23, (Amos 2:6)

 

II. TREI PREDICI ÎMPOTRIVA ISRAELULUI 3 - 6

1. Pedeapsa: justificată (Amos 3:1-10), pronunțată (Amos 3:11-15)

2. Pedeapsa: justificată (Amos 4:1-11), pronunțată (Amos 4:12-13)

3. Pedeapsa: justificată (Amos 5:1-15), pronunțată (Amos 5:16-6:14)

 

III. CINCI VEDENII 7 - 9

Lăcustele, 7:1-3

Focul, 7:4-6

Cumpăna, 7:7-17

Coșul cu poame coapte, 8:1-14

Dumnezeu stînd pe altar, 9:1-10

Promisiuni pentru viitorul lui Israel, 9:11-15

 

*****************************************